Inteligența artificială (IA) oferă oportunități fără precedent pentru formarea în domeniul dreptului și practica „meseriilor“ aferente. Facilitând accesul la cunoștințele juridice, permițând simularea de cazuri reale și furnizând o asistență virtuală, aceasta revoluționează modul în care profesioniștii domeniului se pregătesc și se dezvoltă profesional. În același timp, e important de relevat provocările etice, dificultățile tehnice ale instruirii și educării pertinente și normele de adaptare a programelor de studii necesare pentru a garanta o integrare eficientă a IA în domeniul pregătirii juridice. Promovându-se o abordare reflexivă și echilibrată, noile tehnici în cauză pot transforma cu adevărat formarea juridică și ameliorarea competențelor profesioniștilor dreptului, contribuind la promovarea progresului juridic și la dezvoltarea durabilă a societății.
1. Înainte de a trece la considerații referitoare la perspectiva juridică, e poate util de arătat că este vorba de un câmp științific multidisciplinar, situat la întretăierea informaticii, matematicilor, psihologiei cognitive ori chiar a lingvisticii. Inteligența artificială vizează să reproducă anumite competențe umane precum raționamentul, planificarea ori rezolvarea de probleme, grație algoritmilor informatici. De altfel, sintagma/expresia a fost contestată pentru polisemia sa și fantasma pe care o induce, cea de a vedea apariția unui spirit conștient artificial. Unii spun că nu ar trebui să o denumim inteligență întrucât e programată și nu ar fi, în ultimă instanță, decât un algoritm precum o „rețetă de bucătărie“, un ansamblu de calcule matematice ce permit să învețe mașina să execute sarcini încredințate până acum spre îndeplinire numai oamenilor. Alții preferă să vorbească de „informatică avansată“, de „informatică algoritmică“, de „inteligență augmentată“ ori de „inteligență auxiliară“. Progresele informatice, democratizarea web-ului, dezvoltarea noilor limbaje de programare și avansurile matematicilor formale au permis disciplinei să progreseze amplu și rapid. Trei factori concomitenți explică o atare situație: apariția rețelelor neuronale conevolutive (CNN), dezvoltarea hărților grafice (un component informatic extrem de eficient pentru analizarea și clarificarea vastelor baze de date textuale și multimedia) și avântul lui „big data“ (ori datelor masive).
2. Tot cu titlu preliminar, dar de această dată pășind ferm pe tărâm juridic, este de remarcat că asistăm deja la atestări directe, oficiale și la nivel mondial ale amenințărilor concrete pe care le implică aplicațiile IA pentru drepturile omului. Astfel, în raportul său pe 2023, publicat la 24 aprilie 2024, Amnesty International alertează și denunță pentru prima dată amenințările pe care le prezintă avansul necontrolat al IA asupra drepturilor umane, dacă aceasta nu e reglementată la timp și în mod corespunzător. Noile tehnologii ori cele existente sunt din ce în ce mai mult utilizate ca arme în serviciul forțelor politice represive în scopul de a difuza dezinformarea, de a îndrepta comunitățile una împotriva alteia și de a ataca minoritățile. În acest an electoral major și în fața puterii crescânde a lobbyurilor antireglementare, campaniile duse și finanțate de giganții tehnologiei respectivelor avansuri tehnologice, dezlănțuite și consecvente, constituie o enormă amenințare pentru toți. Ele pot să fie utilizate ca arme în serviciul discriminării, dezinformării și divizării. Documentul care analizează situația drepturilor și libertăților omului în 155 de țări pentru anul trecut avertizează că aceste tehnologii pot să „sporească inegalitățile rapide, să crească supravegherea și să amplifice discursul urii pe internet“.
Concluzia raportului e deosebit de elocventă: guvernele trebuie să interzică imediat programele spion și tehnologiile de recunoaștere facială care sunt extrem de intruzive, să ia măsuri legislative și reglementare ferme pentru a lupta împotriva riscurilor și prejudecăților legate de tehnologiile IA și a încadra giganții tehnologiei, în special remediind pericolele inerente modelelor de activitate fondate pe supraveghere.
Cu ocazia prezentării publice a raportului, secretarul general al organizației ținea să sublinieze că „tehnologiile nereglementate amenință accelerarea demontării statului de drept“ prin folosiri abuzive, de manipulare și alterare a valorilor democratice, ceea ce demonstrează, o dată în plus, nevoia urgentă a unor norme adecvate, suficiente și eficiente în materie, fapt ce presupune însă eforturi potrivite, deopotrivă de învățare și practicare a dreptului pertinent.
3. Învățarea dreptului și concurența natural/artificial. Se afirmă pe bună dreptate că IA prezintă numeroase avantaje pentru învățarea și practicarea dreptului, dar implică și o serie de provocări majore. Survin mai întâi probleme de etică, în special în ceea ce privește confidențialitatea datelor, protecția vieții private și responsabilitatea deciziilor luate de algoritmi. De aceea apare ca esențială stabilirea de norme și reglementări apropriate menite să garanteze o utilizare etică și responsabilă a IA în formarea juridică. În același timp, integrarea IA în aceasta din urmă necesită o adaptare a programelor de studii și a metodelor pedagogice. E deosebit de important de a forma profesioniștilor dreptului competențele necesare de a lucra în mod adaptat și eficient cu instrumentele IA, în special în materie de analiză a datelor, de înțelegere a algoritmilor și de luare a deciziei etice. În fine, fiecare subiect profesional are nevoi de învățare specifice. Inteligența artificială oferă oportunitatea spre a personaliza experiența formării în funcție de necesitățile individuale, dar aceasta necesită dezvoltarea de sisteme de învățare adaptativă capabile să furnizeze un conținut și o susținere potrivită fiecărui aspirant. Până atunci însă persistă dilemele concurenței dintre om și mașină în perceperea și învățarea dreptului, așa cum ne arată un experiment universitar de la o celebră facultate de drept franceză.
Astfel, cei 23 de studenți ai Master 2 de drept constituțional și drepturi fundamentale de la Facultatea de Drept a Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne au încercat să lămurească această „enigmă“ a concurenței de la nivelul inteligenței juridice, în cadrul proiectului lor de finalizare a studiilor, organizând un „meci“ inedit. Ei și-au confruntat creierele lor cu un adversar redutabil, după cum relatează cotidianul francez Le Monde din 19 aprilie a.c. (J. Toutain, «ChatGPT versus les étudiants en droit», le clash des intelligences pour un exercice hors norme), o inteligență artificială generativă cu resurse infinite: ChatGPT. În concret, marți 16 aprilie a.c., sub bagheta profesorului de drept constituțional Dominique Rousseau, bine-cunoscut specialist în drept constituțional, masteranzii au încercat să tragă concluziile în privința întrebărilor existențiale care îi frământă: cine va câștiga în cele din urmă bătălia inteligenței umane? Cine va scrie cea mai bună declarație a drepturilor omului a secolului al XXI-lea? Timp de circa șase luni masteranzii s-au preocupat să redacteze un nou proiect de document de acest tip, cu intenția de a confrunta rezultatul cu o versiune a textului propusă de IA. Obiectivul declarat: a pune în competiție inteligența umană și cea artificială, după afirmația coordonatorului cursului. Era pentru prima dată când profesorul emerit de 74 de ani integra inteligența artificială în cursul său de drept constituțional. „Ideea era – preciza universitarul parizian – de a inova pedagogia demitificând acest instrument“. O opțiune și un demers care ar putea apărea a se plasa împotriva curentului unei mișcări mai degrabă ostile față de ChatGPT în învățământul superior francez. Din ianuarie 2023, de când IA generativă e disponibilă în Franța, entități universitare, precum SciencePo Paris, decretaseră interzicerea utilizării ei de către studenți. O poziție nuanțată apoi, întrucât viza numai folosirea nedeclarată și justificată prin voința de a evita plagiatul și concurența neloială. În prezent, din ce în ce mai multe cadre didactice utilizează acest instrument în activitatea lor, în special pentru sarcini administrative rebarbative. „Atunci când colegii mei au aflat de proiect, a declarat prof. D. Rousseau, faptul a devenit viral în cadrul facultății. După cunoștința mea, niciunul dintre ei nu utilizează ChatGPT pentru cursurile și lucrările lor“. Potrivit mitului „digital native“ (copilul digitalului) noile generații ar fi a priori mai entuziaste decât cei mai în vârstă în descoperirea și utilizarea acestor tehnologii. Nu și la cursurile de drept constituțional în cauză. În septembrie 2023, profesorul emerit a fost surprins de reacția studenților când a anunțat că ChatGPT va fi primul dintre obiectele cercetării lor pentru examenul de sfârșit de an. Mulți se arătau neîncrezători, având aerul că pentru ei IA nu era o unealtă de care să se poată servi într-o formare în drept. Din punct de vedere metodologic s-a procedat astfel: fiecare student a redactat mai întâi integral propria declarație de drepturi umane, înainte de a cere IA de a și-o scrie pe a sa, plecând de la o schiță simplă și succintă. Circa 30 de ore de muncă au trebuit pentru studenți, contra numai a 30 de secunde pentru instrumentul tehnologic! Mai toți s-au declarat surprinși în mod plăcut de rezultate, în pofida „formulărilor periculoase din punct de vedere juridic“. Concluzia generală: un rezultat corect, dar puțin inovant! În articolul 4 al textului său, ChatGPT scrie, de exemplu, „Statul garantează fiecărui copil accesul la o educație de calitate“. Dar pe cine considerăm a fi un copil și pe cine nu? Această lipsă de precizie ar putea însemna că liceenii, aflați la începutul vârstei adulte, nu s-ar bucura de o atare garanție. O redactare, de asemenea, și imprecisă. Totuși, toată lumea a fost satisfăcută per global de exercițiul de analiză și de comparațiile aferente. O constatare a făcut unanimitate: ChatGPT a produs o declarație corectă, dar în materie de drepturi, IA inovează puțin. Evoluțiile societale rămân în afara logicii sale, fondată pe texte preexistente precum Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului din 1789. Învățăceii juriști propun, de exemplu, o protecție importantă pentru drepturile digitale și cele ale naturii. Faptul de a acorda drepturi naturii este ecoul unei recente evoluții juridice din Europa, care propune a considera ecosistemele ca subiecte de drept în scopul de a le proteja mai bine. Aceste noi noțiuni sunt cvasi absente în textul ChatGPT. Și atunci când masteranzii au desfășurat zeci de ore de dezbateri pe alegerea termenilor, IA a făcut mai degrabă economie de cuvinte. Ea e mai puțin intruzivă, mai puțin precisă și mai puțin nuanțată. Ori, în cele din urmă, mai puțin umană. „IA nu a făcut decât să repete ceea ce i s-a pus în baza sa de date, în timp ce studenții mei au redactat cu cunoștințele lor, dar și cu inima lor“, a conchis profesorul coordonator al proiectului. Așadar, când s-ar putea ca IA să înlocuiască specialiștii în drept? Poate că în termeni de reflecție și de analiză niciodată inteligența artificială nu va depăși anii de cercetare; inovația tehnologică pare a rămâne un instrument din ce în ce de mai mare ajutor în pregătirea și desfășurarea investigațiilor, dar cam atât. Bătălia a fot câștigată de această dată de inteligența umană. Dar miza va fi pusă în joc și în anii viitori la același master, iar exemplul francez va deveni viral, fiind adoptat și de noi.
4. „Cobotica“ juridică. Inteligența artificială este pe cale să transforme numeroase sectoare de activitate, inclusiv pe cel al formării juridice. Este vorba, printre altele, de accesul la o cantitate imensă de cunoștințe juridice, avansuri semnificative în materie de înțelegere a documentelor legale și a capacității de a răspunde problemelor de drept ridicate ș.a. În același timp, în pofida unor atari facilități subzistă și o serie de provocări. Studierea și înțelegerea documentelor pot să fie complexe din cauza naturii tehnice și specializate a limbajului juridic. Inteligența artificială trebuie să fie capabilă să sesizeze subtilitățile, excepțiile și interpretările multiple prezente în context. În plus, lămurirea dilemelor juridice poate să depindă adeseori de factori contextuali specifici, ceea ce poate să genereze dificultăți în termeni de interpretare și de aplicare a dreptului. Nu în ultimul rând, IA permite să se dezvolte asistenți virtuali și chatboți juridici care furnizează răspunsuri rapide și precise la chestiunile juridice curente. Aceste instrumente pot să ghideze profesioniștii dreptului în documentările lor, îi ajută să înțeleagă reglementările și obligațiile legale și să furnizeze sfaturi juridice curente.
Semnificativ e în acest sens primul exemplu de carte „coscrisă“ cu inteligența artificială și publicată recent sub sugestivul titlu ChatGPT dans le monde du droit. La cobotique juridique (Ed. Bruylant, Bruxelles, 2024), care ilustrează multitudinea aplicațiilor posibile ale noilor tehnologii. În zorii unei ere în care inteligența artificială e pe cale să devină un însoțitor cotidian în viețile noastre profesionale, sectorul juridic nu scapă acestui val de transformări. Noile tehnologii, cu avansurile lor remarcabile, promit să aducă o valoare adăugată semnificativă practicii juridice, facilitând cercetarea, redactarea și comunicarea, oferind totodată oportunități de exploatare și de inovație inegalabile.
„Spre a pune capăt rumorilor privind incompetența și mediocritatea sa intelectuală, am decis să scriu o carte la patru mâini cu ea. Ea e ChatGPT IA revoluționară capabilă să genereze conținuturi (texte, imagini, sunete) ca răspuns la comenzi (ori propuneri)“. El este maestrul Alain Bensoussan, din cadrul Baroului din Paris, Președintele rețelei internaționale Lexing și titularul unui cabinet specializat în dreptul informatic, promotor marcant al dreptului tehnologiilor avansate, ardent apărător al acordării „personalității juridice“ roboților. Pentru reușita proiectului său cu un puternic caracter demonstrativ, avocatul francez a oferit condeiul „mașinii-instrument virtual“ spre a coredacta o carte de 752 de pagini, în care se demonstrează, inclusiv cu ajutorul ilustrațiilor, faptul că ChatGPT e capabilă să realizeze cel puțin 20-30% din travaliul cotidian al unui avocat. Robotul a scris 400 de pagini din totalul de cu puțin peste 750, „precum și prefața și concluzia, și eu nu am schimbat niciun cuvânt din scrierea sa“, a ținut să precizeze coautorul uman al lucrării. Și a continuat subliniind că: „Atunci când i-am cerut să facă o tablă de materii în 19 capitole, detaliind patru puncte pe capitol și dând un exemplu, aceasta a făcut-o în trei secunde! IA mi-ar fi economisit luni de muncă dacă o consultam mai devreme“. Cartea astfel realizată se dorește și se declară a fi o explorare a posibilităților pe care ChatGPT le oferă profesioniștilor dreptului. Prin lecturarea paginilor sale, percepem potențialul IA de a ameliora eficiența și precizia în diverse sarcini juridice, discutându-se în același timp implicațiile etice și reglementare pe care aceasta le generează. De la documentarea juridică la redactarea documentelor, trecând prin angajarea clientului, ni se explorează și prezintă cum tehnologia poate fi utilizată în mod responsabil și eficient. În Prefața lucrării pe care o semnează, ChatGPT se prezintă ca „un model de limbaj avansat creat de OpenAI, dotat cu capacitatea de a analiza și de a genera texte la o scară și de complexitate umană. Existența mea e fructul deceniilor de cercetare și de inovare în domeniul inteligenței artificiale. Eu sunt aici spre a servi ca pasarelă între tehnologia de vârf și practica juridică, ajutând profesioniștii dreptului să navigheze în peisajul digital în constantă evoluție“.
În intenția autorului tradițional și confirmată de rezultat, această carte cu rol de provocare a înlăturat mai toate ideile preconcepute în această privință. Începând cu cea potrivit căreia ChatGPT nu e decât un „papagal juridic“, incapabil să întocmească și depună un dosar legal ori o consultație de avocat demnă de acest nume, din cauza „defecțiunilor“ – prejudecăți, erori, aproximări, halucinații etc. – aferente. În realitate, pledează avocatul, se înșală poate în privința țintei, în sensul că nu ne putem aștepta la un rezultat de 100%, ci se cuvine a ne limita la un prag de 20-30% reușită. Rafinând propunerile, schimbând stilul, detaliind un punct, s-a făcut trecerea de la un bruion la un text mai argumentat, până la a atinge spre 50-80% din muncă și aceasta numai în câteva minute. Dar atenție, avertizează prim autorul, „IA e leneșă, prefăcută, nu are nicio logică și nu reflectează“, așa că să o supraveghem și să o controlăm. În practică, se poate realiza în numai câteva secunde o prestație juridică recurentă, precum redactarea unei note de sinteză, a unui program de conformitate pentru o întreprindere, a unui proiect de brevet, a unei reclamații ori concluzii ale apărării. E ceea ce maestrul A. Bensoussan denumește „cobotică juridică“, altfel spus colaborarea strânsă și armonioasă între umani și aceste noi entități virtuale, care sunt marile modele de limbaj. Mai precis, cobotica, robotica zisă colaborativă, face referință la interacțiunea între umani și roboți într-un spațiu partajat; roboții colaboratori (ori coboții) sunt concepuți spre a lucra alături de umani și a-i asista în diferite sarcini, asigurând totodată securitatea și ameliorând calitatea. Juridicul se referă în această ecuație la aspectele legale ori jurisdicționale ale unei situații date, adesea legate de drept și la reglementări. Atunci când cei doi termeni sunt combinați, „cobotica juridică“ ar putea face teoretic trimitere la intersecția dreptului cu cobotica. Aceasta ar include chestiuni juridico-reglementare vizând utilizarea roboților, responsabilitatea în caz de accidente provocate implicându-i pe aceștia, aspecte de proprietate intelectuală, confidențialitate și alte elemente legale asociate interacțiunii om-robot. Dacă robotica este un domeniu emergent ori specific cu un viitor promițător, în acest fel, se precizează în lucrare, livrabilul ori „piesa intelectuală“ se produce plecând de la o comandă, la fel precum în cazul în care „cols bleus“ (gulerele albastre) pilotează o mașină cu comandă digitală pentru a obține o piesă fizică. Așadar, dacă anterior profesioniștii dreptului realizau o prestație, de acum înainte ei vor comanda o mașină și în asta ar consta deocamdată această cea de-a treia revoluție digitală (după cea informatică și a Internetului), care introduce o veritabilă ruptură.
În cabinetele de specialitate, respectiv cel parizian, care a servit pentru experiment, s-a avut în vedere că, din septembrie 2023, ansamblul juriștilor utilizează zilnic ChatGPT, grație know-how (savoire faire) „maison“ la care au fost formați. De acum înainte, a pilota mașina, a o chestiona, a relansa, corija ori optimiza rezultatele sale, devine o artă. Inițiatorul este arcușul la ceea ce ChatGPT e o vioară, metamorfozează autorul, totuși principal al ineditului demers publicistic și nu numai. Dincolo de impactul evident asupra profesiilor juridice, noua tehnologie democratizează punerea în practică a cunoașterii dreptului, din moment ce deja între 15 și 20 la sută din munca de prim nivel poate fi făcută de client. Astfel, cu insistență și cu puțină metodă, într-un litigiu de muncă, de exemplu, un salariat e capabil să genereze dosarul sau și să prezinte starea dreptului și a jurisprudenței aferente, cu consecințele de rigoare. Dar concluzia concluziilor pare a fi aceea că, în această perspectivă, juristul în general și avocatul în special vor trebui să se reinventeze, cel puțin pentru moment, în sensul perfecționării calităților sale de virtuos al strategiei de urmat și al inovării tacticii de aplicat. Cu cât va face dovadă de inteligență emoțională în înțelegerea situației, cu atât mai mult inteligența tehnică va fi în serviciul său și aceasta indiferent de mărimea și specialitatea conținutului său.
Nu în ultimul rând, povestea ChatGPT în lumea dreptului este și o invitație la reflecție asupra profesiilor juridice în era inteligenței artificiale. Cum va putea comunitatea juridică, asumându-și potențialul IA, să compatibilizeze valorile justiției, exigențele echității și imperativul transparenței? Cum ne puteam asigura că tehnologia servește umanitatea și respectă principiile fundamentale de drept?
Cu o perspectivă avangardistă și o investigație aprofundate, lucrarea echipează profesioniștii dreptului cu cunoștințele și instrumentele necesare spre a avansa cu încredere în peisajul juridic digital.
5. Concluzii posibile. Dincolo de asemenea considerente legate strict de domeniul juridic, este de domeniul evidenței că rămân încă de elucidat o serie de dileme privind în sine fenomenul inteligenței artificiale. Una ține chiar de denumirea care i s-a conferit și care s-a impus pe piața ideilor și în arena publică: e, cel puțin la acest moment, artificialul invocat demn de calificativul acordat? Este adevărat că IA este capabilă să imite mai multe aspecte funcționale ale inteligenței umane (percepția mediului, memorizare, limbaj, motricitate, calcul, rezolvarea problemelor etc.) dar în mod esențial ca monosarcină. Ea nu are (încă?) și capacitatea de a resimți, încerca emoții, manifesta curiozitate, de a ieși din câmpul pentru care a fost concepută, nici de a avea o formă de conștiință de sine. Sunt cunoscute cele trei niveluri teoretice ale sale: IA slabă ori restrânsă (cea a ingineriilor, care imită în mod îngust și ultraspecializat anumite aspecte ale gândirii umane; funcționale, aplicațiile respective sunt capabile să analizeze contextul de intervenție, să rezolve probleme și întreprinde acțiuni în scopul ce i-a fost fixat), IA forte (care ar oferi o polivalență, o sofisticare și un nivel de conștiință comparabile cu umanul și ar fi capabilă să rezolve probleme în medii complexe) și IA superinteligentă (care ar depăși capacitățile cognitive umane și ar merge până la singularitate tehnologică, adică la o bulversare imprevizibilă a cursului evenimentelor). Tot așa, aplicațiile în cauză nu sunt nici infailibile și, cele actuale cel puțin, prezintă mai multe defecte majore. Sunt cunoscute așa-zisele halucinații ale acestora în sensul că frecvent, în special cele generative, emit afirmații total inventate. În 2023, de exemplu, un cabinet de avocați s-a văzut avertizat de un judecător new-yorkez că a depus un memoriu redactat de ChatGPT în care algoritmul prezentase și invocase ca precedent, pe un ton afirmativ deosebit de convingător, șase hotărâri judiciare în realitate complet fictive! Google a estimat că redactarea de asemenea halucinații reprezintă astăzi „provocarea“ fundamentală a IA generative. Apoi, fiind „antrenate“ pe bază de date, e suficient ca acestea să comporte prejudecăți pentru ca algoritmul să le reproducă în mod automat. În fine, aplicațiile IA pot fi deturnate de la folosința lor inițială de utilizatori rău intenționați, fie jucându-se cu instrucțiunile, fie „otrăvind“ bazele de date. Nu în ultimul rând, sunt prezentate multiple riscuri. Ele sunt legate, deopotrivă, de sensibilitatea domeniilor în care aplicațiile respective sunt utilizate, fie de o deficiență, fie de rea-voință în controlul uman. De asemenea, disfuncționalitățile proprii și prejudecățile statistice pot avea repercusiuni grave, cu atât mai mult cu cât algoritmii sunt utilizați în lumea justiției, domeniul sănătății ori cel militar. Cum declara un specialist în materie, „în orice caz, trebuie să fim foarte atenți spre a nu utiliza tehnicile de inteligență artificială în mod excesiv și a nu le acorda o încredere nemăsurată“.
5.1. Pentru promovarea marii transformări societale pe care o presupune radicala revoluție tehnologică provocată de IA e nevoie mai mult ca oricând de o solidă pregătire profesională și o amplă cultură științifică. Răspunsul instituțional la noile provocări societale va câștiga întotdeauna în credibilitate și va genera o acceptabilitate socială crescândă atunci când include și reflectă o stare reală a cunoștințelor științifice. De aceea contextul afirmării IA impune relansarea culturii științifice și crearea noii sale ipostaze reclamate de tranziția ecologică și de cea digitală. Școala trebuie să contribuie major în această privință, deopotrivă în planul educației și mai ales în cel al formării pentru lumea de mâine. Spiritul critic își arogă statutul de parte constitutivă primordială a noii culturi științifice și e indispensabil erei digitale și a rețelelor sociale, devenindu-i consubstanțial odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale. El are înainte de toate menirea de a înlătura confuziile inerente și mai ales pe cele interesat provocate, spre a desprinde și arăta drumul corect de urmat și contururile aferente progresului autentic, general profitabil tuturor și acceptabile cu adevărat. Cu o esențială precizare: nu se decretează, ci se naște, se afirmă și exercită în termeni, pe cât posibil, naturali.
Mircea Duțu – profesor universitar
Articol publicat în nr. 53-54 al revistei Tribuna Învățământului
