Apelul la digitalizare este o necesitate tot mai mult intrată în cotidian. Pandemia actuală a accentuat – chiar a forțat – recursul la mijloace online pentru activități dintre cele mai ­diverse. Cele educaționale și formative dețin probabil poziție dominantă. Ceea ce generic a luat numele de „școală online“ a avut timp să se și impună pe scară largă, să se și tempereze din elanul care fixase deja sentința că „nimic nu va mai fi ca-nainte“, că „ăsta-i viitorul“ și alte varia­țiuni. La această oră, viitorul se prefigurează a fi al unei conviețuiri. 

Un profil de competențe în digitalizare

Programatic, digitalizarea se regăsește în proiectul România Educată, ca și în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), privită în mod specific din perspectiva fiecărui document. Instituțional, la nivel guvernamental este asociată cu domeniul de cercetare-inovare, în Ministerul Cercetării, Inovării și Digita­lizării. Practica și realitatea au luat-o ­înaintea formalizării, așa încât digitali­zarea este evidentă la nivelul unei diversități de domenii și de instituții; de aici, probabil, și impresia de difuz, pe alocuri, chiar de confuz.

Prin proiectul România Educată, digitalizării îi sunt prefigurate următoarele obiective în perspectiva deceniului care a și început:

„Obiectiv 1. Dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor și ale studenților.

Obiectiv 2. Formarea inițială și continuă a cadrelor didactice pentru educație digitală.

Obiectiv 3. Dezvoltarea competențelor digitale în rândul personalului didactic auxiliar și nedidactic, din sistemul de educație.

Obiectiv 4. Dezvoltarea unui ecosistem digital de educație și de formare în vederea reducerii decalajelor.

Obiectiv 5. Asigurarea de programe pentru securitate cibernetică, protecția datelor, siguranța online și etică IT“.

De evidențiat în totalitate sunt măsurile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivului de dezvoltare a competențelor digitale ale elevilor și studenților, pentru că este prima oară când este enunțat programatic ce anume e de așteptat de la „informatizare“ – cum se zice cu larghețe – la nivelul indivizilor trecuți prin școală, dincolo de dotarea cantitativă cu tehnologie:

„O1.a. Elaborarea unui profil de competențe pentru elevi/studenți, care va întruni cel puțin următoarele caracteristici:

• dezvoltat în termeni de cunoștințe, aptitudini și atitudini – pe niveluri de competențe (spre exemplu, pornind de la începător și ajungând la avansat), corelat cu DigComp, cu viitorul Cadru european privind conținutul educației digitale și cu profilurile de învățare ale absolvenților diferitelor niveluri de învățământ;
• reflectă competențe ce țin de protecția datelor cu caracter personal, principiile de etică și responsabilitate (inclusiv pe zona de inteligență artificială), filtrarea și evaluarea critică a informațiilor, cunoașterea drepturilor și combaterea diverselor forme de discriminare sau agresiune în mediul online;
• are în vedere analizele de nevoi la nivelul elevilor și al studenților, modele existente la nivel european și internațional, concluziile literaturii de cercetare asupra învățării, exemple de excelență din domeniu etc.;
• demersul va fi însoțit de un proces de revizuire curriculară, care va avea în vedere atât o abordare disciplinară (TIC; informatică; științe), cât și una interdisciplinară (care să susțină dezvoltarea do­meniilor vizate de competența digitală), inclusiv din perspectiva modalităților hibride de învățare.
• O1.b. Alfabetizarea digitală a unui procent cât mai mare de elevi și studenți.

O1.c. Dezvoltarea mecanismelor de evaluare și de certificare a competențelor digitale ale elevilor și ale studenților, dobândite atât în contexte formale, cât și nonformale:

• din această perspectivă, România va participa și la evaluări internaționale ce vizează inclusiv competențele digitale (ICILS – Studiul internațional privind competențele în domeniul informatic, de ex.), atât în rândul profesorilor, cât și al elevilor;
• Certificatul European de Competențe Digitale (EDSC), ce urmează a fi elaborat de către Comisia Europeană, va putea fi dobândit de către elevii și studenții români, pentru a le fi recunoscute competențele, atât la nivelul statelor membre, cât și al angajatorilor.

O1.d. Realizarea de parteneriate pu­­blic-privat, pentru dezvoltarea și certificarea competențelor digitale în rândul profesorilor, al elevilor și al studenților.

O1.e. Realizarea unor activități de peer-learning cu state care au performan­țe dovedite în dezvoltarea competențelor digitale (ex. Estonia), pentru identificarea celor mai eficiente abordări.

O1.f. Încurajarea concursurilor naționale de coding și robotică, precum și constituirea de cluburi dedicate, la nivelul unităților de învățământ/local.“

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, apreciază că „digitalizarea este o provocare majoră“ și argumentează: „Am spus, începem cu măsuri concrete, pentru că am spus că lucrăm în paralel. Ne dorim ca anul viitor să avem Evaluarea Națională și evaluări la clasele II, IV, VI care să fie digitalizate, informatizate. Unui elev să i se atribuie un cod, pentru educație și pentru calitatea educației. În momentul de față, avem nota 6,40 la matematică – nota 6,40 la matematică poate să fie făcută din 10 la subiectele de algebră și din 2,80 la subiectele de geometrie. Dacă am avea această componentă de digitalizare în evaluare, am ști unde trebuie să intervenim – la geometrie, în exemplul pe care vi l-am dat. Concluziile pot fi asigurate statistic, pentru că este vorba de un examen de evaluare națională“.