Interviu cu prof. Lucia Maria Cojocaru, preşedintele SLIP Cluj

Stimată doamnă preşedinte, e linişte deocamdată în educaţia românească. Merg lucrurile atât de bine? Nu mai există niciun motiv de nemulţumire în rândul cadrelor didactice?
Liniştea de vacanţă domneşte deocamdată în educaţie. Lucrurile ar merge ele bine într‑un sens, şi anume al preocupărilor profesionale. Cadrele didactice întotdeauna şi‑au onorat datoriile şi obligaţiile profesionale, indiferent de felul în care au fost şi sunt apreciaţi sau remuneraţi pentru munca lor. Este linişte şi pentru că proiectul Legii salarizării unitare promite să repare câteva inechităţi şi să mărească salariile în anumite contexte de muncă solicitante: predarea simultană, predarea în localităţi izolate din mediul rural, mentorii, învăţământul special, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de asemenea majorări salariale pentru diriginţi, educatoare, învăţători. Se aşteaptă mărirea salarială de 20% promisă. În aceste condiţii de expectanţă nu ar fi fost oportun ca sindicatele să declanşeze conflicte de muncă.
Cum au întâmpinat dascălii clujeni Sfintele Sărbători al Paştelui? Care sunt problemele cu care se confruntă şcoala clujeană acum?
Sfintele Paşti, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii întotdeauna, este aşteptată cu mare bucurie prin prisma semnificaţiei pe care o are. Cadrele didactice din şcoala clujeană sunt de regulă persoane credincioase şi nutresc speranţa că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos va aduce lumină nu numai în sufletele şi mintea lor, ci şi ale celor ce hotărăsc soarta învăţământului.
O problemă uriaşă a învăţământului preuniversitar românesc o constituie şcoala rurală. În multe zone din ţară ea este, în momentul de faţă, o bombă cu ceas. Care este situaţia în judeţul Cluj? De ce credeţi că s‑a făcut atât de puţin pentru aceste zone în ultimii 30 de ani? Deşi se ştie foarte bine care este decalajul între sat şi oraş.
În ultimii ani s‑au mai făcut eforturi din partea administraţiei locale în privinţa renovării, reabilitării şcolilor din acest mediu, chiar şi a conectării lor la reţeaua de apă, la reţeaua termică. Problemele care trenează încă sunt cele legate de abandonul şi absenteismul şcolar la copiii care provin din familii dezorganizate sau de etnie romă. Greutăţile cu care se confruntă cadrele didactice din această perspectivă sunt generate de cauze socio‑politice generale: lipsa locurilor de muncă în mediul rural, subvenţiile mici în agricultură, dar şi de informaţia precară pe care o primesc părinţii referitor la rolul şcolii în pregătirea copiilor lor pentru o profesie, scăderea interesului pentru educaţie, în condiţiile efortului zilnic pentru subzistenţă şi ale situaţiei materiale precare.
Administraţia locală îşi aduce într‑o oarecare măsură sprijinul pentru a determina familiile din medii defavorizate să‑şi trimită copiii la şcoală, dar poate că o stimulare materială ţintită pe copil ar fi de un real folos. Mă gândesc la asigurarea necesarului de îmbrăcăminte şi încălţăminte, hrana caldă zilnică, în locul sumelor de bani oferite ca subvenţii de studiu, pentru că de cele mai multe ori părinţii dau o altă destinaţie acestor bani.
Poate aprobarea şi aplicarea proiectelor iniţiate în acest sens de către minister, inclusiv prin preocuparea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), documentaţia fiind demult depusă, să aducă noi rezultate în privinţa integrării tuturor copiilor în sistem. (Mă refer la proiectul „Profesori motivaţi pentru o şcoală atractivă şi incluzivă“, Apel POCU /73/6/6/Îmbunătăţirea competenţelor personalului didactic din învăţământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaţionale de calitate orientate pe nevoile elevilor şi a unei şcoli incluzive, Apel de proiecte nr. 5 – Programul „Profesori motivaţi în şcoli defavorizate“, cod proiect: 106653.)
Ar mai fi o problemă care ia amploare în mediul rural: creşterea numărului copiilor cu CES şi TSI. Sunt şcolarizaţi şi primesc facilităţi sub aspect financiar, însă cadrele didactice care lucrează la clasă cu aceşti copii întâmpină multe dificultăţi, pentru că lipsesc cadrele didactice de specialitate cu care cadrele didactice de la clasă să colaboreze, nu reuşim să convingem părinţii să‑i ducă la centrele de testare şi ulterior la programele de consiliere, şcolile nu sunt dotate cu materialele didactice adecvate şi, aspectul care ne interesează ca sindicat, cadrele didactice nu sunt sprijinite şi motivate pentru efortul suplimentar necesar muncii cu această categorie de elevi.
Doamnă profesor, sunteţi mulţumită de banii obţinuţi pentru Educaţie în 2017? Sunt mulţumiţi profesorii din judeţul Cluj cu creşterile salariale preconizate de actuala guvernare?
Banii pentru Educaţie sunt oricum insuficienţi pentru a acoperi toate nevoile ei, dar e un început. Referitor la actuala guvernare şi mai ales la proiectul Legii salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice pot spune că, în urma analizării lui în ansamblu, cele trei federaţii din învăţământ, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret şi Federaţia Naţională Sindicală Alma Mater, au transmis Guvernului României, primului‑ministru Sorin Mihai Grindeanu, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, doamnei Lia Olguţa Vasilescu, Partidului Social Democrat, domnului preşedinte Nicolae‑Liviu Dragnea, Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social, domnului Gabriel Petrea, o scrisoare, în data de 20 aprilie 2017, în care, printr‑o expunere de nouă motive, care la rândul lor cuprind în detaliu toate carenţele ce apar şi produc efecte nedorite între categoriile de bugetari, sintetizate în 12 propuneri, se fac trimiteri concrete asupra a ceea ce ar trebui îndreptat în acest act normativ, cât mai curând posibil.
M‑aş opri la punctul 10 din aceste 12 propuneri, care se referă la „Respectarea Programului de guvernare aprobat de Parlamentul României“, potrivit căruia Legea salarizării unitare trebuie aplicată şi pentru învăţământ începând cu 1 iulie 2017, prin acordarea unei creşteri cu 20%, iar următoarea tranşă de majorare, conform aceluiaşi program de guvernare, ar trebui să fie de 30%, începând cu 1 ianuarie 2018.
Colegiul liderilor FSLI, întrunit în perioada 24–27 aprilie 2017, în urma consultării membrilor de sindicat, va organiza sau nu formele de protest permise de lege, în funcţie de răspunsurile primite la adresele transmise forurilor pomenite.
Despre dialogul social guvern – sindicate ce ne puteţi spune? Funcţionează? E real? Şi dacă da, este el şi eficient?
Nu putem afirma că nu se întrunesc comisiile de dialog social, doar că în ceea ce ne priveşte reproşăm mereu că ceea ce se consemnează la aceste întâlniri nu are ecoul scontat. De exemplu, era şi încă mai este la modă ca în cadrul acestor întâlniri să se dezbată aspecte legate de învăţământul dual. S‑au făcut propuneri pertinente, s‑au identificat neajunsuri, dar nimic din aceste dezbateri nu s‑a oglindit în legislaţie. Şi atunci scopul se pierde. Dialogul social ar trebui să fie o agora, o voce puternică în democraţie, o sursă a iniţiativelor legislative. Deocamdată nu este.
Credeţi că vom avea într‑un viitor decent un sistem de educaţie sincronizat cu învăţământul secolului XXI?
Depinde ce înţelegeţi prin viitor decent, pentru că reforma de profunzime în învăţământ este de durată, nu presupune doar corectarea legislaţiei în domeniu, care oricum nici n‑a început, nu presupune doar implementarea unor măsuri, ci transformări în atitudinea decidenţilor centrali şi locali faţă de educaţie, în coordonarea planurilor de învăţământ şi a curriculelor cu piaţa muncii, în relaţia părinţilor cu şcoala, în formarea profesorilor, în managementul şcolilor. Pe de altă parte, scopul nu este neapărat sincronizarea, ci preluarea a ceea ce s‑a dovedit valoros în învăţământul din alte ţări şi adoptarea bunelor practici la condiţiile din România. Nu mai vrem reforme pe hârtie, făcute doar pentru ca un ministru sau altul să bifeze o activitate, vrem finanţare decentă, legi clare, necontradictorii, metodologii şi regulamente aplicabile, vrem perpetuarea acelor experienţe şi cutume care s‑au dovedit deja valide în şcoala românească, vrem promovarea valorilor şi încurajarea performanţei la toate nivelurile.
Ce vă aşteaptă pentru următoarea perioadă de timp şi ce speraţi în continuare de la actuala putere, pentru Educaţie, pentru cadrele didactice din judeţul Cluj şi, de ce nu, din ţară?
Sperăm în respectarea Programului de guvernare, într‑un dialog real şi eficient. Nu doresc să ameninţ, însă clemenţa noastră are o limită. Ceea ce am oferit Puterii în această primăvară a fost un moratoriu tacit. Am aşteptat ca noul guvern să‑şi consolideze pârghiile de acţiune, iar acum aşteptăm să‑şi ţină promisiunile. Dacă proiectul Legii salarizării unitare nu va fi adoptat cât de curând, dacă promisiunile de majorare salarială promise de la 1 iulie nu se respectă, va fi pentru noi un semnal că acest guvern nu este de încredere şi vom recurge la forme de protest. Ne plac liniştea şi stabilitatea, pentru că numai într‑un asemenea climat avem randament bun în munca noastră, dar dacă nu vom observa o schimbare a voinţei politice faţă de Educaţie, avem datoria faţă de viitoarele generaţii să acţionăm.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU