Anul școlar a început pentru profesori în întâi septembrie. Odată cu anul bisericesc. Pentru elevi, abia azi. Într-o variantă extrem de ciudată. Nemaiîntâlnită în istoria sistemului de învățământ din România!
Nu vorbim despre data la care elevii sunt chemați la școală. Șirul miniștrilor care s-au jucat cu creionul pe calendar nu are limită. Mai ales după 1989! O fi fost originalitate, dorința de cultivare a propriei imagini sau pur și simplu schimbarea cu cele mai mici riscuri?
Nu știm. Știm doar că s-au făcut nenumărate experimente. De la începerea școlii în 1 septembrie până la prelungirea cursurilor mult în luna iulie. S-au făcut!
Acum vorbim despre chemarea elevilor la școală în 12 septembrie. Nu e ceva foarte complicat. Diferența de doar 3 zile față de tradiționalul 15 septembrie poate fi înțeleasă. În acest an, 12 septembrie este o zi de luni.
Se întâmplă însă ca analize întortocheate ale unora (futuriste probabil!) să fi inventat ceva straniu. Elevii vor fi prezenți la școală, dar nu se vor face cursuri. Se va face altceva! „Vor povesti de vacanță” cei care au avut parte de așa ceva. Ceilalți? Cei care au muncit pe brânci alături de părinți pentru a asigura existența familiei? Cei care au apucat să meargă de două ori la gârla de la marginea satului sau au fost la bunici în satul vecin? Nu știe nimeni dacă vor veni. Nici ce vor face sau cum se vor simți ascultând poveștile colegilor lor întorși din Dubai sau din Tenerife. Dar lucrurile se vor întâmpla întocmai și la timp. Așa cum a decis onor ministerul. Care minister, fiindcă veni vorba, își face temele cu conștiinciozitate.
Deciziile ce trebuie luate se iau. Cu respectarea legislației în vigoare? Da.
Orice act normativ trebuie supus, înainte de adoptare, unei dezbateri publice. Se face!
Putem recapitula (nu am găsit alt termen!) câteva acțiuni desfășurate în trecutul apropiat.
S-a schimbat curriculumul pentru clasele de gimnaziu. S-a deschis un site, unde cei interesați își puteau exprima opiniile. Inspectoratele școlare județene au primit ordin să organizeze dezbateri pe această temă. Școlilor… da, școlilor – de fapt colectivelor didactice din școli – li s-a cerut să transmită în scris opinii și propuneri în legătură cu cele trei variante propuse. Cadrele didactice au reacționat cu entuziasm la o astfel de deschidere a ministerului. Și s-a ales ce? A fost inventată o a patra variantă, extrem de proastă, care a fost decisă de minister fără vorbă multă.
O variantă în care fizica, chimia și biologia sunt marginalizate la limită. Dacă nu sunt practic desființate. Când? În momentul în care știm că peste 100 de cercetători români fac parte din echipa de top de la CERN, când aflăm că mulți conaționali de-ai noștri sunt angajați pe funcții importante ai NASA și ai altor mari centre de cercetare, în care inteligența este o marfă căutată. Bravo, domnule!
S-a decis că, după toate loviturile aplicate sistemului național de educație: salariile de mizerie ale personalului didactic, închiderea școlilor (comasarea?) pe motive economice, distrugerea autorității cadrelor didactice și distrugerea relației profesor-elev, sistemul nu și-a dat obștescul sfârșit. Așa că ministerul pare a fi primit comanda: „Continuați!” Și guvernul, sârguincios, face ce trebuie să facă.
Trebuie dezbateri publice? Păi, dezbateri publice se fac!
Legea salarizării unitare a angajaților din sistemul public a fost aruncată la coș.
Locul ei a fost luat de o ordonanță de urgență în care salariile din sistemul de sănătate explodează, în timp ce în sistemul național de educație se fac doar corecții. Promise și pentru decembrie 2017. (Pielea ursului din pădure!?) Unele de 5 lei!
Au fost consultate sindicatele, care au avut serioase obiecții. S-a făcut dezbatere publică, prilej cu care angajații din sistem și-au exprimat nemulțumirile. Și? Ordonanța a fost promulgată exact în parametrii în care a conceput-o guvernul. Așa a rezultat din dezbaterea publică!
Exemplul cel mai elocvent este legat de Statutul elevului. S-a clocit un proiect aproape în secret. Din datele transmise publicului nu reiese că profesorii ar fi fost consultați. S-a inițiat dezbaterea publică. Doar în mediul virtual, că era vacanță. Au fost semnalate divergența majore între Legea educației naționale și Statut! Ei, și? S-a împiedecat cineva de astfel de detalii? Nu. Evident! Statutul elevului a fost promulgat prin Ordin de ministru. Exact în varianta în care a fost prezentat inițial.
Am avut încă o dată o dezbatere de dragul dezbaterii. Decidenții nu se împiedică de observații și propuneri care ar presupune rescrierea unor texte. Cine are nevoie de complicații? De birocrație? Mersul de-a-n boulea a devenit o caracteristică a guvernărilor neinspirate. Nimeni nu mai are răbdare să asculte pe nimeni. Sau pur și simplu nu mai are chef. Narcisismul profesional și politic s-a extins periculos de mult. Din înțelepciunea populară știm că „în țara orbilor chiorul este împărat!” Nu știm cum o fi acest proverb în cazul surzilor…
Acum se clocește o dezbatere despre programele școlare. A câta? Elevii și părinții au fost pregătiți. Ei știu deja că programele sunt supraaglomerate și neadaptate nevoilor actuale.
Concluzia este evidentă. După ce am desființat o industrie „morman de fiare vechi!”, ar trebui să scăpăm și de o școală care „produce tâmpiți”.
Vă consult!
Ioan ARDELEANU