Am participat recent la un simpozion regional cu tema Rolul complementarităţii educaţiei formale-nonformale în dezvoltarea personală a elevului, ediţia a III-a, organizat de Casa Corpului Didactic Vaslui, în parteneriat cu titratul Colegiu Tehnic Marcel Guguianu, din Zorleni. Prin sintagma simpozion regional suntem avertizaţi că ne aflăm la o reuniune suprajudeţeană, în aria preconizatelor regiuni economice care premerg viitoarea împărţire administrativ-teritorială. Dincolo de terminologie şi parcă în pofida ei, un singur oaspete a venit din afara fruntariilor judeţului, doamna Carmen Pesantez, reprezentant al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, şefa secţiei pedagogice „I.C. Petrescu”, mesager al ABR (Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor din România), restul participanţilor fiind cadre didactice din partea locului. Amfitrion discret şi afabil: prof. Cristinel Popa, directorul CCD.
Oficialităţi ale judeţului: subprefectul Mircea Gologan şi prof. Valeriu Caragaţă, reprezentant al Consiliului Judeţean, care au subliniat semnificaţia simpozionului şi şi-au exprimat disponibilitatea de a sprijini orice iniţiativă semnificativă în domeniu. Sensul educaţiei nonformale este acela acceptat unanim: totalitatea activităţilor din afara orelor de curs, având drept grup-ţintă elevii ca parteneri esenţiali în actul formal/oficial de instrucţie şi modelare intelectuală. Doamna Carmen Pesantez a prezentat un set de imagini concludente ce ilustrează activitatea nonformală de excepţie a Bibliotecii Municipale din Köln (intermediar îndatoritor: Institutul „Goethe”, din Bucureşti), instituţie fondată abia în 1979, dar care a atins deja performanţa: la circa un milion de locuitori ai oraşului german are deja 2,2 milioane de utilizatori anual, 140 de lucrători permanenţi şi 100 de voluntari şi susţine o gamă diversificată de iniţiative formativ-intelectuale pentru toate vârstele. Altfel spus, are spaţii deschise, dotate modern pentru învăţare şi comunicare („Cum să facem singuri”, inclusiv în manieră ludică), din perspectiva interculturalităţii, având în vedere numărul important al imigranţilor, promovarea consecventă a comunicării intergeneraţionale (dialogul generaţiilor), a creativităţii, a memoriei locului, demersuri ce au în prim-plan omul. Conferenţiarul a lansat şi o tulburătoare întrebare retorică: Mai au importanţă bibliotecile când există internet? Ceilalţi vorbitori au dezvoltat la rândul lor un set de idei şi au ilustrat o serie de bune practici educaţionale la nivelul preuniversitarului, pe care ne-am îngăduit să le concentrăm în enunţuri succinte. Generaţiile juvenile sunt interesate de activităţi şi proiecte atrăgătoare, care le suscită curiozitatea şi nu plictisesc, inclusiv cele care au ca temă antreprenoriatul. A devenit un clişeu să spunem toată ziua că elevii nu învaţă, dar nu facem mai mult pentru a le cristaliza motivaţia lăuntrică, acele impulsuri conştiente ce pot schimba mentalităţi şi atitudini. Ideea că şcoala nu mai este folositoare devine periculoasă în zilele noastre, când consumismul şi utilitarismul imediat câştigă uşor noi aderenţi (prof. Cristinel Popa). Sistemul de valori, statornicit prin tradiţie, este întrucâtva răsturnat în zilele noastre şi trebuie să-l impunem, formal şi nonformal, pe acela autentic, consfinţit de experienţa înaintaşilor şi de practica socială. Este dezarmant să constatăm că absolvenţi ai claselor a XII-a nu ştiu ce vor face mai departe. Unii tineri declară senini că vor pleca peste hotare să muncească, deşi habar nu au ce înseamnă să lucrezi pe baza unui program strict, cu normă şi cu multiple rigori privind calitatea (subprefect Mircea Gologan). Am participat la o ediţie precedentă a simpozionului şi doresc să subliniez utilitatea. Am urmărit derularea unui proiect (POSDRU) prin care era simulată convingător activitatea într-o activitate economică. Totul era ca în viaţa reală, cu excepţia banilor. Elevii s-au arătat interesaţi şi implicaţi şi în felul acesta au fost feriţi de tentaţiile periculoase, toxice. Modalitatea firmelor de exerciţiu atrage elevii şi-i pregăteşte pentru viaţă, iar mentorii lor au satisfacţia împlinirii profesionale (prof. Valeriu Caragaţă). „Prin proiectele Comenius iniţiate de Colegiul Tehnic Marcel Guguianu, din Zorleni, 100 de elevi ai şcolii noastre au vizitat unităţi de învăţământ din Europa în ultimii ani şi au cunoscut realităţi, aspecte şi soluţii novatoare; pe bază de reciprocitate, 100 de adolescenţi străini ne-au vizitat şi s-au familiarizat cu realizările noastre” (prof. Liviu Gându, directorul colegiului). „Am organizat o tabără de creaţie la Valea Siliştei-Soleşti, având ca temă Arta meşteşugurilor populare oglindită în dezvoltarea personală a elevilor, focalizată pe cusături, icoane pe sticlă, olărit, măşti, etnografie. Preconizăm un curs la CCD, acreditat deja, având ca nucleu tematic orientativ cultura populară în diversitate” (prof. Daniela Adam). Cultivarea motivaţiei pentru creşterea randamentului şcolar a fost ideea-vector a comunicării profesoarei Cristina Anton, expunere consolidată cu argumente teoretice şi consideraţii din practica didactică. Prof. Doina Danu şi-a îngăduit un joc lingvistic, propunând enunţul uşor ambiguu LPS înseamnă ZEN, (în tălmăcire liberă, Liceul cu Program Sportiv echivalează cu Ziua Educaţiei Nonformale). Între temele asumate de colectivul didactic s-au aflat şi câteva relevante: Holocaustul, „Unirea naţiunea a făcut-o!”, Ziua Armatei, 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial ş.a.
Alte proiecte, diseminate persuasiv, au vizat turismul şi alimentaţia publică, prevenirea abandonului şcolar, metode inovative de predare, Internetul şi dezvoltarea cognitivă a tinerelor generaţii, bibliotecile virtuale, educaţia nonformală de ieri şi de azi, activităţi formative în grădiniţă, potenţate de proiecţii şi comentarii avizate. O prezenţă culturală inedită: secretara şcolii Soleşti, din satul care reprezintă leagănul naşterii Elenei Cuza, doamna Marcela Cucu, ne-a prezentat un volum documentar ce-i încununează activitatea de 29 de ani pe post: Istoria Şcolii Soleşti – 1868-1950 (vol. I., Editura PIM, Iaşi, 2015). Am reţinut şi această frumoasă maximă cu parfum nostalgic rostită de prof. Valentina Lupu: „Bibliotecarul nu iese niciodată la pensie!”
Cele trei ediţii ale simpozionului au vizat câteva ţinte ambiţioase: promovarea învăţării integrate, interactive, interdisciplinare, biblioteca asumată ca resursă educaţională, parteneriate culturale benefice, valorificarea bunelor practici în materie, implementarea proiectelor europene şi compatibilizarea calitativă, promovarea tehnicilor de lucru creative, o corelaţie judicioasă între educaţia formală şi nonformală, perfecţionarea ştiinţifică şi metodică a cadrelor didactice. Fără a ieşi din tiparele consacrate, simpozionul vasluian a suscitat interesul celor prezenţi, întrucât n-a rămas cantonat în teoretic, ci a propus modalităţi concrete de acţiune în colectivităţile şcolare şi preşcolare. Imaginile video au demonstrat că, în pofida scepticismelor de tot felul, încă avem dascăli pasionaţi de munca lor, devotaţi meseriei şi determinaţi să iasă din rutina cotidiană. Proiectele europene facilitează o mai bună cunoaştere a Apusului civilizat în latura educaţiei formale şi nonformale; pe acest plan există şi alte câştiguri spirituale pe lângă cele strict turistice şi de divertisment.
Teodor Pracsiu