Dacă vă mai amintiți, intervenția în forță a polițiștilor la Liceul Bolintineanu a avut loc în ziua primei probe scrise a examenului de bacalaureat – 2013, iar mediatizarea intensă a acesteia a fost o urmare previzibilă. În sondajul IRES din vara aceluiași an, la întrebarea „Ați auzit de scandalul oferirii de mită pentru promovarea examenului de bacalaureat de la Liceul Bolintineanu, din Capitală?”, 94% dintre cei chestionați au răspuns afirmativ, ceea ce confirmă sensibilitatea opiniei publice la evenimentele din spațiul educațional și, aș adăuga, în special la cele negative. Cum a influențat această întâmplare tristă imaginea generală a școlii românești reiese din răspunsurile la alte întrebări din același sondaj: „Credeți că rezultatele de la bacalaureatul de anul acesta sunt reale?“ – răspuns afirmativ 66% și, pentru comparație, 83% în 2012 și 72% în 2011; „Credeți că rezultatele obținute de elevi reflectă nivelul real al cunoștințelor acumulate în timpul școlii?“ – răspuns afirmativ 60%, iar pentru comparație, 78% în 2012, respectiv 71% în 2011.
Iată-ne astfel ajunși, în decursul a peste două decenii de improvizație în funcționarea sistemului de învățământ, la o cotă minimă a credibilității acestuia, dar și la o deteriorare dramatică a imaginii și a poziției sociale a dascălului. Senzația că școala a devenit o minge vulnerabilă în disputarea unor meciuri politice și/sau publicistice devine tot mai acută, iar instalarea stării de resemnare în privința șanselor de redresare a sistemului de învățământ nu-i decât o consecință firească.
Scandalurile apărute episodic în învăță­mânt (gen „Bolintineanu”, Școala Nr. 10 etc.) și cărora presa le conferă o anvergură sistemică acceptată de minister (cum altfel poate fi interpretată lipsa de reacție fermă a acestuia în fața prezentării tendențios-generalizate a întâmplărilor amintite?), printre alte efecte, lasă și impresia că numai o conducere centralizată a Educației ar fi capabilă să preîntâmpine astfel de derapaje. Dar acest tip de conducere și-a dovedit din plin ineficiența, măcar pentru simplul fapt că în perioada amintită nu a existat un altul, iar starea învățământului e cea pe care, parțial, am creionat-o.
Revigorarea educației la nivelul sistemului pare o cauză pierdută în absența unui Proiect Național asumat de cei vizați și, în primul rând, de cadrele didactice de a căror atitudine resemnată tocmai am amintit și care vor fi greu de antrenat într-o reconstrucție de amploare. Aceasta ar trebui încercată la nivelul segmentelor încă funcționale ale învățământului printr-o politică de descentralizare selectivă.
În acest sens, ACC consideră că ar trebui definită cu claritate în Legea Educației categoria de Colegiu Național și, tot în Lege, să fie introdus Statutul de funcționare a școlilor din acest grup, în care descentralizarea să ocupe un loc important. Gradul sporit de autonomie a acestora le-ar permite să găsească soluții inedite și eficiente la problemele apărute în activitatea lor și care, eventual, ar putea fi adaptate la nivelul sistemului de învățământ.
Antrenarea organizațiilor profesionale și a celor sindicale din educație în identificarea și susținerea unor căi eficiente de redresare a învățământului devine necesară, cel puțin, pentru contactul direct și amplu al acestora cu mediul profesoral. În particular, ACC a inițiat, împreună cu asociația Creding, Forumul pentru Educație de Calitate, iar alături de Liderii Mileniului Trei este coautoare a proiectului Forumul Civic Educațional, ambele inițiative având ca scop declanșarea unor dezbateri sincere și întinse privind starea și viitorul învățământului românesc.
Pornind de la realitatea că învățământul este un sistem a cărui bună funcționare nu poate fi atinsă fără corelarea componentelor sale, Creding și, ulterior, Consorțiul Universitaria, ca reprezentante ale mediului universitar, împreună cu ACC, ca reprezentantă a învățământului preuniversitar, au organizat o suită de dezbateri pe diverse teme ale educației românești, culminând cu constituirea Forumului pentru Educație de Calitate, care au fost urmate de discuții încurajatoare la nivelul conducerii ministerului.
La întâlnirea de la Universitatea Politehnica din București, la care au participat, într-un grup de lucru restrâns, prof. Ioan Dumitrache, prof. univ. dr. Octavian Stănășilă, prof. univ. dr. Sorin Roșca, prof. dr. ing. Simona Caramihai, din partea Creding, prof. univ. dr. Vasile Pârvulescu din partea Consorțiului Universitaria, prof. Victor Nicolae – director al Colegiului Național Gheorghe Lazăr, prof. Sever Popa, director al Colegiului Național Mihai Viteazu, și George Cazacu, președinte al Alianței Colegiilor Centenare, au fost creionate câteva măsuri imediate necesare, din punctul de vedere al instituțiilor reprezentate, redresării sistemului național de educație.
Direcțiile avute în vedere au fost următoarele trei:
1. Realizarea unei funcționări în regim de autonomie sporită a colegiilor membre ale ACC.
Se are în vedere un program de pilotare cu luarea în considerare a cel puțin trei elemente esențiale: selecția, promovarea și mișcarea perso­nalului didactic; stabilirea structurii și atribuțiilor Consiliului de Administrație; alegerea conducerii unității școlare.
2. Revizuirea structurii învățământului liceal.
În acest sens, propunem ca durata cursurilor liceale să fie de 4 ani. Primele două clase de liceu să aibă un caracter preponderent educativ, de cultură generală, admiterea să se realizeze pe baza examenului național și pe baza rezultatelor din ciclul gimnazial. Media de admitere să fie de minim 5 și alcătuită ca sumă ponderată din media la examenul național (75%) și media claselor gimnaziale (25%). Ultimele clase de liceu pot fi organizate pe profiluri și specializări, iar admiterea în această ultimă treaptă să se realizeze pe bază de examen. Astfel, se pot organiza clase speciale pe discipline și grupuri de discipline în parteneriat cu universitățile interesate pentru selectarea viitorilor studenți. Finalizarea cursurilor liceale trebuie realizată printr-un examen de bacalaureat diversificat în funcție de specializări și calitate. Istoria României trebuie să devină disciplină obligatorie la examenul de bacalaureat. Elevii care nu reușesc să obțină calificativul minim 5 (cinci) pentru admiterea în liceu sau în treapta superioară a acestuia vor avea alternative educaționale (școlile tehnice, profesionale etc.).
3. Statuarea unui sistem de parteneriat viabil între universități și licee, în cadrul căruia să se asigure pregătirea resursei umane pentru licee, formarea viitorilor profesori de liceu, organizarea unor activități de predare și de laborator în licee și universități pentru elevi și profesori, precum și orientarea profesională a absolvenților de liceu.
Prof. George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare