Definitivat versus titularizare

Numărul cadrelor didactice care au definitivatul a crescut cu aproximativ 6.000. În urma examenului național organizat în acest an, peste 60% dintre candidați au fost declarați reușiți.
De remarcat decizia MEN de a spori exigența în procesul de selecție a personalului didactic. Stabilirea notei minime 8, necesară promovării, demonstrează o creștere a responsabilității în direcția constituirii resursei umane. După concesii mai mult sau mai puțin justificate, formarea continuă pare a reveni la standardele necesare unei educații de calitate.
La examen au avut dreptul să participe cadre didactice cu vechime de cel puțin doi ani în sistem care îndeplineau și celelalte condiții impuse de lege. Definitivatul este o etapă obligatorie în pers­pec­tiva obținerii gradelor didactice II și I. Promo­varea lui înseamnă și o majorare salarială. Insufi­cientă! Cu echitatea e mai complicat.
Au aflat dumnealor guvernanții, de azi și de ieri, că multe probleme în sistemul național de educație sunt întreținute – dacă nu cauzate – și de nivelul de salarizare. Cel mai scăzut din Europa! Cum nu sunt bani suficienți (mai niciodată pentru învățământ!), s-au decis să facă ceva ieftin. Unii au decis reducerea perioadelor dintre examenele pentru obținerea gradelor didactice. Stagiul de trei ani necesar pentru înscrierea la definitivat a fost redus la doi ani. Susținerea examenelor de gradul II și gradul I se poate face după patru ani de la obținerea gradului didactic precedent, nu după cinci. În condițiile actuale, un cadru didactic poate obține gradul didactic I (calificarea maximă) după 10 ani de la debut. Mai repede cu trei ani față de vechiul sistem. E ceva! Mai recent, salariile debutanților au fost majorate cu 10%. Otova. Trebuie atrași tinerii în sistem. Foarte bine! Poate ar fi mult mai bine dacă guvernele ar fi preocupate de atragerea tinerilor competenți în sistem.
Deciziile de până acum au demonstrat că se dorește îndreptarea situației. În același timp, ele sugerează o abordare inconsecventă. Creșterile salariale stabilite doar pentru un segment de sala­riați nu au nimic de-a face cu echitatea și calitatea. De fapt, nu e vorba de criteriul vârstă, ci de mo­mentul la care cadrul didactic și-a început activi­tatea în sistemul național de educație. Cazurile în care ingineri agronomi s-au recalificat devenind profesori de biologie sau ingineri cu specializări tehnice care au devenit profesori de matematică nu sunt puține.
Recentele abordări, pe care guvernul a de­clarat că e decis să le continue și anul viitor, pun în pericol legătura fragilă dintre competență și remunerație. Cât a mai rămas din ea!
Realitatea zilelor noastre înregistrează cadre didactice cu gradul didactic II care au salarii mai mici decât ale debutanților. Oamenii s-au pregătit și au parcurs cu succes toate etapele necesare. Inspecții școlare, probe scrise, evaluarea activității. Au adăugat cu efort și perseverență fiecare leu la remunerația lor, așa cum e. După care s-au trezit, peste noapte, că sunt colegi cu oameni care nu s-au prezentat la niciun examen și au totuși salarii mai mari decât ale lor. Echitate? Se poate spune că e vorba doar de o etapă. Și se poate accepta acest lucru. Depinde de ce și cum va proceda guvernul în continuare.
Creșterea exigenței la examenul de definitivat este un semn încurajator. Și interesul cadrelor didactice pentru acest examen este în creștere. Faptul că s-a menținut titularizarea în sistem, abandonându-se găselnița lui Funeriu „titulari­zarea în școală”, a salvat educația de la o catastrofă.
Totuși, modul în care se desfășoară acum procesul de titularizare este departe de ceea ce ar trebui să fie. Pe cât de apreciat este examenul de definitivat, pe atât de controversate și suspecte sunt etapele de titularizare.
Să vedem. Exemplele în care același candidat a obținut notă peste 7 la titularizare și 3 la definitivat nu lipsesc. Mai nou, s-au produs câteva inovații păguboase, dacă nu periculoase de-a dreptul. Candidații cu două sau mai multe specializări pot ocupa fracțiuni de catedre la oricare din specializări, în baza notei obținute la o singură probă. Mai clar. Un candidat poate avea specializările religie și limba engleză. Exemplu absolut întâmplător! În urma participării la concursul de titularizare obține la engleză nota 2,50. Se poate! Anul următor, același candidat susține proba de religie și obține nota 7. Foarte frumos. Candidatul poate fi repartizat pe ore de religie și ore de engleză cu statut de titular! Nu mai e deloc frumos. Dar acest sistem funcționează, produce efecte și nu se știe cui servește. Sistemului național de educați în niciun caz!
Probabil, când efectele acțiunilor de acest gen se vor cumula și MEN va dispune de un feedback adecvat, va sosi momentul în care concursul național pentru ocuparea posturilor vacante în învățământ va beneficia de cuvenitele îndreptări.
Ioan ARDELEANU