Obiectivele specifice activităţii de instruire proiectate în contextul procesului de învăţământ sunt/trebuie concepute curricular la nivelul interdependenţei necesare între dimensiunea lor: a) psihologică, exprimată în termeni de competenţe specifice – b) socială, exprimată în termeni de conţinuturi de bază, afirmate ca valori culturale, validate de societate, prelucrate şi promovate pedagogic  în cadrul programelor şcolare.
Calitatea programelor şcolare, construite şi fundamentate curricular, este dependentă de capacitatea lor de integrare a competenţelor psihologice vizate şi a conţinuturilor de bază, corespunzătoare aces­tora la nivelul obiectivelor specifice proiectate pe ani şi semestre de învăţământ, pe capitole şi module de studiu, pe unităţi de instruire/ învăţare, în contextul propriu fiecărei trepte şi vârste şcolare.
Competenţele psihologice pot fi identificate în zona taxonomiilor care fixează „marile categorii comportamentale“ cognitive, afective şi psihomotorii.
Într-o lectură actualizată, taxonomiile definesc competenţele cognitive, afective sau psihomotorii care pot fi incluse în cadrul programelor şcolare la nivel de obiective specifice proiectate în raport de particularităţile fiecărei discipline de învăţământ, în contextul propriu fiecărei trepte de învăţământ. Din această perspectivă, competenţele cognitive sunt necesare, în mod predominant, la majoritatea disciplinelor de învăţământ. Competenţele afective sunt implicate în dinamizarea activităţii de instruire la toate disciplinele de învăţământ în măsura în care profesorul deţine o anumită  „cultură emoţională“ necesară în îndeplinirea oricăror sarcini didactice. Competenţele psihomotorii sunt necesare, în mod special, la nivelul unor trepte de învăţământ (preşcolar, primar) şi al unor discipline de învăţămât (desen, educaţie tehnologică, educaţie fizică).
Obiectivele specifice definite în cadrul taxonomiei din domeniul cognitiv (B.S. Bloom) vizează formarea şi dezvoltarea unor competenţe psihologice cognitive definite la două niveluri de referinţă în funcţie de stadiul atins de elevi în instruire / învăţare, dependent de vârsta psihologică şi şcolară şi de dinamica proiectării curriculare a fiecărei discipline de învăţământ în contextul deschis al procesului de învăţământ. În stadiul iniţial al instruirii / învăţării sunt proiectate trei categorii de competenţe care vizează: a) cunoaşterea simplă (la nivel de reeptare, reproducere); b) înţelegerea (cunoştinelor la nivel de interiorizare / redefinire prin cuvinte proprii); c) aplicarea (cunoştinţelor înţelese în rezolvarea unor sarcini didactice şi a unor probleme şi situaţii-problemă din ce în ce mai complexe). În stadii ulterioare stadiului iniţial, sunt proiectate trei categorii de competenţe cognitive: a) analiza (problemelor şi situaţiilor-problemă rezolvate pe baza cunoştinţelor interiorizate şi valorificate în contexte multiple, variabile); b) sinteza (problemelor şi situaţiilor-problemă rezolvate pe baza cunoştinţelor interiorizate şi valorificate în contexte multiple, variabile, prin construcţia unor tipologii); c) evaluarea critic (a analizelor şi sintezelor realizate, valorificând resursele gândirii critice, în contexte multiple, deschise, variabile).
Competenţele angajate pe termen lung şi mediu (treaptă, an, semestru – de învăţământ) impun selectarea unor conţinuturi de bază, obligatorii la nivelul programei şcolare datorită valorii lor culturale – stabilizată şi legitimată de societate – favorabilă formării-dezvoltării pozitive şi durabile a elevilor, în perspectiva educaţiei pe tot parcursul vieţii. Prin conţinuturi de bază, avem în vedere cunoştinţele de bază declarative (concepte, legi, principii, reguli, formule, persnalităţi literare şi istorice, date esenţiale) şi  procedurale (deprinderi şi strategii de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă) proprii domeniului cultural (ştiinţe: matematice şi informatice, ale naturii, socio-umane; tehnologie; artă, filosofie, religie) reflectat şi prelucrat pedagogic la nivelul fiecărei programe şcolare în raport de specificul treptei şcolare şi al vârstei psihologice a elevilor.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA