O observație foarte simplă, care se realizează aproape de la sine, este aceea referitoare la modul în care oamenii din jurul nostru își organizează timpul, cu o precizie mai mare sau mai mică, în raport cu scopurile de viață considerate dezirabile. De pildă, la școală, atunci când sună de intrare la oră, se poate constata ușor cum unii dintre elevi sunt deja pregătiți pentru activitate, alții mai au încă multe detalii de pus la punct și par că se află în căutarea a ceva ce nu găsesc… Alții vin în fugă, se scuză jenați și insistă să-și reia locul în bancă. Sunt însă și unii potențiali participanți la ora de curs care vin târziu, dar senini, cu un aer detașat, articulează cu greu o frază de politețe, dar în fapt spun că nu au putut ajunge, asta este, de ce atâta indignare… Multe din scuze trimit la faptul că nu s-au putut trezi la timp, nu au putut pleca la timp, nu au parcurs în timp util distanța etc. O iluzorie speranță ar fi aceea că, dacă ar progresa puțin în gestionarea timpului, toate neajunsurile ar fi depășite. Dar până atunci ar trebui, ca dascăli moderni ce ne pretindem, să dăm dovadă de mai multă maleabilitate, ce atâta formalism? Ce, noi nu am întârziat niciodată? Nu am fost dezordonați, împrăștiați când am fost copii?
Știm că în multe școli se învață, din considerente de spațiu, în două schimburi: dimineața și după-amiaza. Întrebați fiind cum ar dori să fie programul însă, cei mai mulți elevi spun că plasarea cursurilor în orar ar fi de preferat să nu fie totuși așa devreme. Aceasta însemnând nu până în ora 10-11. Înțelesul a ceea ce înseamnă de dimineață pare că se schimbă.
Problemele elevilor cu gestionarea timpului au devenit cunoscute publicului larg și prin intermediul emisiunilor despre examenele școlare. De pildă, răspunzând unui reporter la întrebarea cum de a ajuns să susțină examenul de bacalaureat în toamnă, unul dintre candidați a răspuns ușor ironic că la examenele din vară pur și simplu nu a ajuns. Nu s-a putut trezi… Putem lesne bănui că nici la cursurile curente nu prea ajungea…
Care sunt cauzele unui astfel de comportament? Sunt opinii după care mulți dintre adolescenți petrec un timp îndelungat pe internet, chiar până la ore înaintate din noapte, ceea ce, desigur, le afectează somnul, echilibrul psihic, îi determină să se trezească cu dificultate, să se mobilizeze cu greu, să fie cumva defazați în raport cu activitățile curente. Acest fapt ar putea să se datoreze absenței unei liste a priorităților sau a uneia gândită deficitar, în care atractivitatea unor activități de moment amână nepermis acțiuni importante pe termen lung.
De aici decurge că una din lecțiile pe care se vor strădui să o predea dascălii în școală o să fie despre importanța managementului timpului. Școala este o organizație care funcționează după repere temporale bine precizate, locul unde elevii învață că trebuie să respecte un program, să-și onoreze promisiunile, să își asume cu responsabilitate îndatoririle. Așa se presupune că tinerii vor avea șanse reale ca, mai târziu, să obțină și să păstreze un loc de muncă.
Într-un studiu din 2008, al Institutului de Științe ale Educației, intitulat Timpul elevilor, coordonator Mihaela Jigău, putem citi despre relația dintre timpul școlar, timpul extrașcolar și timpul liber al elevilor. În bugetul de timp zilnic al elevilor, cea mai mare pondere (50%) o are timpul extrașcolar (adică timpul alocat satisfacerii necesităților de bază și realizării unor activități gospodărești), apoi timpul școlar (28%, aproximativ 6 ore și jumătate, care include pregătirea pentru școală, deplasarea spre/de la școală, orele de școală, activități extrașcolare, pregătirea suplimentară), urmat de timpul liber (22%, adică timpul alocat activităților aflate în aria de decizie a elevilor), (p. 30). De aici rezultă că, în pofida a ceea ce se acreditează în mod curent referitor la programul școlar, considerat adesea ca foarte lung, în fapt, timpul dedicat organizării aspectelor de viață personală este cel mai amplu (somn, odihnă pasivă, servirea mesei, igienă personală, la care se adaugă aproximativ 4% din timp pentru activitățile gospodărești, p. 103). Putem presupune și că atunci când elevii se plâng de absența timpului liber, sau de faptul că aceasta are o pondere mai mică decât și-ar fi dorit, nu atât timpul dedicat școlii este cel care se extinde, ci tot timpul alocat activităților vieții private, care se desfășoară mai mult sau mai puțin la întâmplare. Mai precis, cauza poate fi identificată în sfera a ceea ce în mod curent am numi a pierde timpul.
Un timp bine organizat, dedicat unor activități și scopuri bine precizate, poate deveni un timp bine valorizat, semnificat drept unul de calitate. Dar intervalul de timp de trecere între cele două ipostaze temporale importante și care sunt, ca atare, și mai solicitante: timpul școlar, public, și timpul liber, personal, poate să fie un timp căruia i se acordă o atenție restrânsă, care scapă controlului și care, în consecință, se diluează.
Din studiul citat reiese că mediul de rezidență, nivelul de studiu, tipul de program școlar și genul influențează ponderea timpului numit extrașcolar. Așa se face că „elevii din mediul rural, cei de gimnaziu, cei care au programul școlar după-amiază și fetele alocă mai mult timp activităților de tip extrașcolar” (p. 103). Deci, într-un fel sau altul, șansele pentru a-și irosi timpul sunt mai mari, probabilitatea unei defazări în raport cu obiectivele cu adevărat importante e mai mare. Sub aspectul genului, mai este de remarcat faptul că fetele consacră mai mult timp pentru activități școlare și extrașcolare, spre deosebire de băieți, care alocă peste jumătate de oră pe zi mai mult decât fetele pentru activitățile de timp liber (p. 100).
Pentru generațiile de elevi actuale, problemele datorate defazărilor temporale sunt larg cunoscute. Puse pe seama lipsei de motivație, intereselor mai mult sau mai puțin discutabile, acestea continuă să existe, uneori chiar să se acutizeze.
În lumea școlii, se poate accepta că, dincolo de lecțiile didactice curente, se configurează lecții de viață, cum sunt cele referitoare la managementul timpului personal, cărora trebuie să le acordăm o serioasă atenție pentru că presupun aspecte care condiționează funcțional bunul mers al lucrurilor în toate sferele de activitate.
Dr. Cristina ȘTEFAN,
Colegiul Național Spiru Haret, București