Argumentul „clipei astrale“
În 1927, scriitorul austriac Stefan Zweig publica un volum cu titlu profetic devenit în timp epitom al punctelor de inflexiune în istoria umanității: Sternstunden der Menschheit. Orele stelare (astrale) ale omenirii – miniaturi istorice. Argumentul său, citat din ediția în limba română publicată la Editura Humanitas, a fost următorul: „Niciun artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci și patru de ore ale existenței sale zilnice; tot ceea ce este esențial, tot ceea ce este durabil în reușitele sale se înfăptuiește în rarele momente de inspirație. Nici istoria, pe care o admirăm ca pe cea mai mare poetă, cea mai mare artistă a tuturor timpurilor, nu este în permanență creatoare. Și în acest «tainic atelier al lui Dumnezeu», cum o numește Goethe cu venerație, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Însă uneori, așa cum în vârful paratrăsnetului se concentrează electricitatea întregii atmosfere, așa se adună, în cel mai restrâns interval de timp, o neînchipuită bogăție de întâmplări. Astfel de ore dramatice, în care o hotărâre ce va înfrunta timpul este comprimată într-o singură zi din calendar, într-o singură oră și adesea într-o singură clipă, încerc să evoc aici. Le-am numit așa deoarece, luminoase și statornice ca aștrii, depășesc în strălucire noaptea efemeră“.
Primele cinci miniaturi-ore astrale ale omenirii, incluse de Zweig în ediția din 1927 a cărții sale (colecție îmbogățită la douăsprezece miniaturi în ediția din 1940), sunt: înfrângerea lui Napoleon la Waterloo; apariția Elegiei de la Marienbad a lui Johann Wolfgang Goethe; momentul Eldorado (Goana după aur în California); simulacrul execuției lui Fiodor Dostoievski; și bătălia (în sens de expediții științifice) pentru întâietatea cuceririi Polului Sud – respectiv, expediția lui Robert Scott care, odată ajunsă acolo, este pusă în fața faptului împlinit cu întâietate de echipa exploratorului Roald Amundsen.
Nu am absolut nicio ezitare – nici de rigoare profesională, nici de falsă modestie – să calific, pentru conformitate, în termeni corecți de leadership, intrarea în funcțiune, în 13 septembrie 2021, a primelor șase școli-pilot având ca obiectiv strategic pilotarea unor arhitecturi curriculare de secol XXI, drept clipă astrală de Sistem, par excellence. Tot pentru conformitate, afirm: acesta este primul proiect, parte a procesului România Educată, pus în fapt în școli. Și singurul, deocamdată.
În cazul nostru, pot defini în timp cu acuratețe deplină „clipa astrală“ de Sistem, anume ziua de 31 august 2021, adică data intrării în vigoare a Ordinelor ministrului Educației privind aprobările programelor școală-pilot pentru cele șase instituții de învățământ preuniversitar, astfel:
1. ORDIN nr. 5.158 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București • Publicat în Monitorul Oficial nr. 852 din 7 septembrie 2021;
2. ORDIN nr. 5.159 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Școala Gimnazială Ion Neculce din Municipiul Iași • Publicat în Monitorul Oficial nr. 852 din 7 septembrie 2021;
3. ORDIN nr. 5.160 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir din Municipiul Baia-Mare • Publicat în Monitorul Oficial nr. 852 din 7 septembrie 2021;
4. ORDIN nr. 5.161 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Școala Gimnazială Nr. 1 din localitatea Curcani, județul Călărași • Publicat în Monitorul Oficial nr. 903 din 21 septembrie 2021;
5. ORDIN nr. 5.162 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Școala Gimnazială Gheorghe Vernescu din Municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău • Publicat în Monitorul Oficial nr. 903 din 21 septembrie 2021;
6. ORDIN nr. 5.163 din 31 august 2021 privind aprobarea programului școală-pilot pentru Școala Gimnazială Româno-Finlandeză din Municipiul Sibiu • Publicat în Monitorul Oficial nr. 903 din 21 septembrie 2021.
Acest sextet birocratic istoric de top, acum în Monitorul Oficial, marchează începutul erei subsidiarității curriculare în sistemul public al Educației de la noi.
Adică desprinderea Școlii ca sistem de paradigma sa comunistă.
De aceea am calificat 31 august 2021 drept clipa astrală de Sistem a Educației în România.
Clipa astrală. Decriptaj de proces
Articolul 26 din Legea educației naționale nr. 1 din 2011 (lege organică) prevede explicit: „Art. 26. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcționarea în sistemul de învățământ preuniversitar a unor unități-pilot, experimentale și de aplicație“. În baza acestei prevederi legislative am gândit, coordonat și pus în fapt procesul de -leadership real menit a materializa provocarea de schimbare adaptivă esențială a sistemului public al Educației în România: operaționalizarea transformării curriculare istorice, de la centralizarea de tip comunist la subsidiaritarea au-tentică de vocație europeană.
Iată procesul parcurs de Sistem, decriptat în cheie de leadership.
5 decembrie 2018. Amorsarea
În 5 decembrie 2018, Președintele României a lansat în dezbatere publică rezultatele procesului România Educată, în cadrul unui eveniment formal, desfășurat la Sala Unirii din Palatul Cotroceni. În deschiderea sesiunii de întrebări aferente evenimentului, am adresat Președintelui întrebarea-cheie, cu statut de chemare la acțiune (call to action): „Când pornim mai repede conversația pe arhitecturi curriculare de secol XXI?“. Răspunsul său punctual: „Vom începe imediat!“.
de Marian STAȘ – profesor
Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 23 / noiembrie 2021
