Deciziile pedagogice ale profesorului sunt angajate prioritar în activitatea de proiectare a activităţii de instruire pe fondul treptei şi disciplinei de învăţământ reprezentate la nivelul sistemului de învăţământ. Calitatea lor este determinată de capacitatea profe­sorului: a) de raportare la paradigma curriculumului care validează normativ, centrarea pe obiectivele instruirii concepute la nivelul interdependenţei dintre cerinţele: psihologice (exprimate în termeni de competenţe) – sociale (conţinuturi de bază validate de societate); b) de abordare managerială a instruirii, pentru valorificarea funcţiilor de organizare a resurselor pedagogice disponibile, de planificare a activităţii de referinţă şi de implementare a acesteia în context deschis, prin acţiunile de predare-învăţare-evaluare.
Proiectarea curriculară şi managerială a activităţii de instruire solicită profesorului două categorii de decizii pedagogice: a) o decizie fundamentală (susţinută strategic şi normativ); b) decizii opera­ţionale. Toate vizează asigurarea şi perfecţionarea permanentă a structurii de funcţionare a activităţii de instruire, la nivel de bază (decizia pedagogică fundamentală) şi la nivel operaţional (deciziile pedagogice operaţionale).
Decizia pedagogică fundamentală a profesorului vizează asigurarea şi perfecţionarea structurii de funcţionare a activităţii de instruire, la nivel de bază, prin construcţia şi reconstrucţia perma­nentă a corelaţiei pedagogice optime cu clasa de elevi. Este o decizie strategică realizabilă în urma analizei pedagogice a raporturilor necesare între:

1. a) funcţia centrală a instruirii (formarea-dezvoltarea elevului în vederea integrării sale şcolare şi sociale) şi finalităţile instruirii (obiectivele generale şi specifice, incluse în programele şcolare, care reflectă dimensiunea teleologică superioară a finalităţilor sistemului de învăţământ (idealul educaţiei şi scopurile generale);
2. b) obiectivele operaţionale (deduse din obiectivele specifice ale capitolului sau modulului de studiu), plasate în centrul proiectului didactic şi celelalte componente ale acestuia: conţinuturile de bază – metodele necesare în acţiunile de predare-învăţare-evaluare – formele de organizare impuse (instruirea frontală) sau iniţiate (instruirea pe microgrupe şi individuală, tipul şi varianta de activitate didactică/ lecţie etc.);
3. c) informaţia transmisă prin mesajul didactic şi efectele formative pozitive anticipate care vizează stimularea prioritară a gândirii (nu a memoriei) şi a motivaţiei interne (nu a motivaţiei externe).

Asigurarea corelaţiei permanente dintre profesor şi clasa de elevi, solicită profesorului decizii de tip normativ, disponibile pe tot parcursul activităţii de instruire, pentru a putea menţine la un nivel optim: a) captarea atenţiei elevilor (prin observare, activare, motivare – continuă; b) conexiunea inversă externă (prin evaluare continuă, formativă) şi internă (prin autoevaluare continuă, autoformativă).
Deciziile pedagogice operaţionale, necesare pe parcursul activi­tăţii de instruire (lecţiei etc.) sunt dependente de decizia fundamentală, elaborată, de profesor, la un nivel conceptual superior, susţinut strategic şi normativ pentru a putea menţine, la nivel optim, corelaţia pedagogică permanentă cu întreaga clasă de elevi, abordată ca grup şcolar organizat formal, cu numeroase deschideri spre nonformal şi informal. Evidenţiem următoarele trei categorii de decizii pedagogice operaţionale, iniţiate în faza proiectării activităţii de instruire şi perfectate continuu pe tot parcursul desfăşurării acesteia, în orice formă adoptată (lecţie etc.):

1. a) decizii operaţionale care vizează organizarea resurselor peda­gogice (informaţionale, umane, didactico-materiale) necesare pentru planificarea şi realizarea activităţii de instruire în condiţii optime;
2. b) decizii operaţionale care vizează planificarea activităţii de instruire la nivel curricular prin centrarea acesteia pe obiective şi conţinuturi de bază, susţinute prin metode didactice şi tehnici de evaluare adecvate;
3. c) decizii operaţionale care vizează realizarea şi dezvoltarea planificării în context deschis prin valorificarea optimă a acţiunilor de predare-învăţare-evaluare.

Prof. univ. dr. Sorin Cristea