Sorin Cristea

Prof. univ. dr. Sorin Cristea

Deciziile pedagogice ale profesorului sunt eficiente în măsura în care sunt raportate la principiile de proiectare şi de realizare a instruirii la nivel strategic şi operaţional.
La nivel strategic, deciziile pedagogice ale profesorului sunt ordonate pe baza principiilor de proiectare a instruirii care impun: a) transformarea cunoştinţelor de specialitate în cunoştinţe cu valoare formativă pozitivă; b) comunicarea pedagogică la nivel de repertoriu comun cu clasa de elevi; c) creativitatea pedagogică necesară în context deschis, în condiţii de schimbare permanentă a situaţiei concrete în cadrul activităţii de referinţă. Aceste decizii pedagogice susţinute strategic în plan normativ asigură structura de funcţionare a instruirii la nivelul de bază al corelaţiei permanente dintre profesor şi clasa de elevi, abordată frontal, dar şi din perspectiva resurselor sale microgrupale şi individuale.
La nivel operaţional, deciziile pedagogice ale profesorului sunt ordonate pe baza principiilor de realizare a instruirii, afirmate istoric ca principii didactice: a) orientarea formativă pozitivă;

  1. b) accesibilitatea; c) participarea eficientă; d) esenţializarea;
  2. e) sistematizarea; f) interdependenţa teorie – practică; g) interde­pendenţa cunoaştere intuitivă – raţională; h) reglarea-autoreglarea. Aceste decizii operaţionale, susţinute în plan normativ la nivel de principii didactice, vizează organizarea resurselor pedagogice, planificarea activităţii de referinţă (lecţie etc.) şi implementarea acesteia prin articularea optimă, din perspectivă curriculară, a acţiunilor de predare – învăţare – evaluare.

Ambele categorii de decizii pedagogice trebuie realizate de profesor în perspectiva valorilor şi cerinţelor tipice paradigmei curriculumului.
Deciziile operaţionale ale profesorului necesare pentru organizarea resurselor pedagogice disponibile sunt realizabile la nivelul optimizării raporturilor dintre formele de instruire, determinate social, care sunt obligatorii, şi formele de instruire care pot fi propuse de profesor, în funcţie de situaţia concretă existentă. Calitatea acestor decizii depinde de capacitatea profesorului de identificare corectă a situaţiei concrete existentă în cadrul clasei de elevi, evaluabilă în urma analizei relaţiei dintre activitatea didactică de referinţă (lecţia etc.) şi resursele şi condiţiile concrete existente în context determinat (spaţiul şi timpul pedagogic disponibile pentru desfăşurarea activităţii didactice/lecţiei). Din această perspectivă, deciziile pedagogice ale profesorului trebuie să vizeze alegerea: a) unor forme de organizare microgrupală şi individuală a instruirii, integrate în forma de organizare frontală, valorificabile în mod special în acţiunea de evaluare iniţială, dar şi în cea de predare-învăţare-evaluare continuă; b) tipului de activitate didactică (lecţie mixtă etc.) corespunzător scopului general asumat; c) variantei de activitate didactică, dependentă de obiectivele operaţionale gradualizate între minim, mediu, maxim, în funcţie de situaţia concretă a clasei de elevi.
În contextul paradigmei curriculumului, calitatea deciziilor profesorului, asumate la acest nivel, este probată prin capacitatea acestora de stimulare a procesului de individualizare a activităţii de instruire care presupune valorificarea optimă a potenţialului didactic, social şi psihologic al fiecărui elev al clasei. Prin deciziile operaţionale adoptate, organizarea propusă vizează valorificarea pedagogică optimă a tuturor resurselor elevului: a) didactice – nivelul de cunoştinţe, deprinderi, strategii cognitive dobândite anterior; b) sociale – nivelul experienţei culturale, acumulată în mediul comunitar/familie, grup de prieteni etc.; nivelul aptitudinii sociale de învăţare şcolară/în clasă, în microgrup şi de învăţare extraşcolară (nonformală, dar şi informală); c) psihologice – nivelul capacităţilor cognitive (gândire, memorie, limbaj, inte­ligenţă: generală; verbală, matematică etc.), dar şi a celor noncognitive, probate ca atitudini afective, motivaţionale, volitive, caracteriale.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea
 

Distribuie acest articol!