Interviu cu prof. Valeriu Partene, preşedintele Sindicatului Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica“, Brăila

Stimate domnule preşedinte, 2017 s-a încheiat într-un cor de nemulţumiri şi nelinişte la nivelul întregii societăţi. Cum l-aţi încheiat dumneavoastră, cum l-a încheiat sindicatul brăilean pe care îl conduceţi?
Ca pentru întreaga societate românească, şi pentru salariaţii şcolii brăilene, membri ai organizaţiei noastre, anul 2017 a creat nelinişte, neîncredere şi  nemulţumiri, dar, în compensare, a adus şi speranţa unor schimbări în bine.
Este adevărat, promisiunile şi aşteptările au fost multe şi mari, iar împlinirile mai puţine: am rămas în anul 2017, pentru întreg personalul didactic, doar cu o creştere salarială în medie de 15%, acordată în sume fixe pe categorii profesionale fără condiţii, iar ceea ce se promitea printr-un important document politic programatic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2017, „creşterea salariilor personalului didactic cu  20% la 1 iulie 2017 şi cu 30% de la 1 ianuarie 2018“, dar n-a fost să fie! La fel s-a întâmplat cu voucherele de vacanţă ale anului 2017 pe care membrii  noştri de sindicat le mai aşteaptă încă. Ne-am văzut, în întreg anul 2017, cu plata sporurilor „îngheţată“ la nivelul  salarial al lunii decembrie 2016.
Colegii, personal didactic cu state vechi la catedră, care urmau să urce în grila de salarizare la o nouă treaptă începând cu luna septembrie 2017 n-au mai  beneficiat de acest drept legal etc. Dar anul 2017 a adus însă şi lucruri bune. Prin OUG nr. 17/2017 s-a reglementat salarizarea personalului nedidactic prin recunoaşterea vechimii în muncă, pe cinci gradaţii profesionale, fapt ce a condus la importante creşteri salariale. Prin Legea 153/2017, Legea salarizării unitare a personalului plătit din  fonduri publice, aplicată începând cu 1 iulie 2017, a fost reglementată o nouă  viziune de salarizare în educaţie  aşa încât la 25 de ani de activitate didactică să fie atins  nivelul maxim de salarizare. Prin acelaşi act normativ, pentru anul 2018, sunt prevăzute creşteri salariale: aproximativ 4% la 1 ianuarie şi 20% la 1 martie, urmate de alte bonusuri  aplicabile de la 1 decembrie: un voucher de vacanţă şi două alocaţii de hrană, în  bani, în cuantum egal cu nivelul salariului minim pe economie; un spor de  suprasolicitare neuropsihică de 10% pentru personalul didactic de predare şi un fond de premiere raportat la 5% din fondul total de salarii. Scadenţa aferentă anului 2017 de 35% a drepturilor salariale câştigate prin  hotărâri judecătoreşti a fost achitată tuturor beneficiarilor. Cheltuielile de transport la şi de la locul de muncă au fost achitate confom legii tuturor beneficiarilor, iar  prima de instalare s-a acordat conform legii celor îndreptăţiţi.
Sunt mulţumite sindicatele de banii pe care îi va primi Educaţia anul acesta?  De salarii?
Din păcate, finanţarea Educaţiei în România la nivelul nevoilor ei reale a fost şi  va mai rămâne un deziderat. Când vom înţelege că Educaţia este cu adevărat PRIORITATEA NAŢIONALĂ care poate revigora naţiunea şi societatea  românească în ansamblul său, atunci vom conştientiza cu adevărat că investiţia în Educaţie este condiţia esenţială pentru viitorul României.
Da. Educaţia a primit pentru anul 2018 o finanţare mai bună faţă de anii anteriori, dar nu la nivelul impus prin lege acestui domeniu „prioritate naţională“.
Despre salarii? Cred că am răspuns deja. Educaţia se face cu „Profesori motivaţi şi bine pregătiţi“. Cât priveşte pregătirea şi evoluţia în carieră, acestea sunt aspecte ce ne privesc pe noi, dascălii. Dar pentru componenta „motivării muncii“, care să facă sistemul atractiv pentru tinerii valoroşi ai acestei ţări, decizia este în altă parte!!!
Se află în plină dezbatere la nivel naţional noile planuri-cadru pentru învăţământul liceal. Ce se întâmplă din acest punct de vedere la nivelul jud. Brăila? Cum sunt privite de către cadrele didactice din judeţ noile planuri-cadru? Există nemulţumiri şi, dacă da, la ce se referă ele?
Da, planurile-cadru aflate în dezbatere publică au nevoie de o temeinică fundamentare astfel încât ele să satisfacă nevoile actuale şi de perspectivă a şcolii româneşti şi interesul naţional de formare a viitorilor specialişti.
Alta este problema arzătoare care ne frământă pentru prezent şi mai ales pentru viitor – situaţia demografică. Ne confruntăm în acest sens cu aspecte care fac tot mai dificilă organizarea reţelei şcolare şi care ne vor obliga să adoptăm atitudini şi modalităţi educaţionale nedorite: comasări de şcoli, de clase şi grupe educaţionale, învăţământ în condiţii de lucru la clase simultane etc.
Este limpede că va trebui, alături de responsabilii sistemului educaţional românesc, în consens cu toţi actorii educaţiei, cu factorii politici şi sociali, să găsim cele mai fiabile căi de reorganizare a actului de educaţie şi formare a generaţiilor viitoare: o nouă gândire a actului educaţional în sine; o reaşezare a efectivelor de preşcolari şi elevi pe formaţiuni de studiu; poate o revenire la condiţiile iniţiale de acordare a personalităţii juridice pentru unităţile de învăţământ; măsuri de reconversie profesională pentru personalul didactic etc.
O noutate este şi modificarea sistemului de notare a elevilor, conform căreia „profesorul nu mai acordă notele după bunul său plac“. Despre ce este vorba şi cum va ajuta această măsură elevul? Din perspectiva profesorilor, dimpotrivă, pare o reglementare menită să le îngrădească şi mai mult libertatea de decizie.
Sunt dascăl de o viaţă şi ştiu că evaluarea elevilor prin calificative, note, punctaje etc. nu a reprezentat niciodată un act discreţionar al profesorului de „acordare a notelor după bunul său plac“, ci, dimpotrivă, a fost, este şi va rămâne un atribut al profesorului, exercitat ca o activitate de apreciere a efortului elevilor care „să reflecte strict rezultatele învăţării“, atribut total acoperit de lege (a se vedea Art. 113 al ROFUIP, aşa cum este completat prin OMEN nr. 3027/08.01.2018)
Că nota (calificativul, punctajul etc.) trebuie argumentată, explicată, motivată, ca elevul să fie conştient şi convins că reflectă realitatea „rezultatului învăţării“, este un alt aspect care chiar trebuie să constituie o datorie profesională şi morală a oricărui dascăl care-şi respectă discipolii şi se respectă şi pe sine.
Decizia în actul de evaluare a elevilor aparţine profesorului şi aceasta nu-i va putea fi îngrădită ori limitată de nimeni şi de nimic.
Violenţele împotriva cadrelor didactice s-au înmulţit îngrijorător, în ultimele luni, la nivel naţional. Care este situaţia în judeţul Brăila? Ce fac sindicatele pentru ca dascălii să capete, în sfârşit, statutul de autoritate publică?
Este regretabil că violenţa împotriva cadrelor didactice a ajuns subiect al discuţiei şi că o posibilă soluţie a eradicării fenomenului s-ar găsi într-un aşa numit statut de autoritate publică…
Aş putea exprima aici doar un punct de vedere personal. Dacă un astfel de „statut de autoritate publică“ acordat cadrelor didactice ar fi soluţia miraculoasă care să rezolve problema violenţei, cu care nu doar şcoala se confruntă, aş putea fi, poate, un adept uşor de convins. Îmi este teamă însă ca nu cumva un astfel de statut să nu-l vedem producând efecte cu mult peste cele ce le-am găsit stipulate într-o Decizie judecătorească a unei instanţe superioare, solicitată să se pronunţe printr-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă în sensul legii penale, profesorul din învăţământul preuniversitar de stat este funcţionar public în accepţiunea art. 175, alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175, alin. (2) din Codul penal“!!!
Cred că ar trebui să ne gândim bine la ceea ce ne dorim, pentru că s-ar putea să ni se şi întâmple. Şi mai cred într-o prioritate de proiecţie legislativă din partea noastră, a sindicatelor, pentru un nou Statut al personalului din învăţământ în care să cuprindem măsuri corecte şi sigure, acoperite de lege, pentru ocrotirea reală a slujitorilor şcolii româneşti.
Care sunt principalele probleme cu care aveţi a vă confrunta la acest început de an?
Prima problemă şi poate cea mai importantă vine de la măsura legală, aplicabilă de la 1 ianuarie 2018, a transferului obligaţiilor fiscale ale  angajatorului în sarcina angajatului, ale cărei efecte le vom putea vedea şi simţi la primirea fluturaşului de salariu al lunii ianuarie. Apoi avem destule: dorim ca legile pe care le avem, la negocierea cărora am fost parte, să fie respectate şi aplicate corect; vrem să vedem aplicate prevederile Legii 153/2017, art. 38, alin. (3) lit. d) pentru toţi salariaţii şcolii româneşti; aşteptăm să vedem împlinită „soluţia reparatorie“ promisă colegilor noştri care la 1 septembrie 2017 ar fi avut dreptul legal la încadrarea înt-o treaptă superioară a grilei de salarizare; vrem să vedem în mâna tuturor colegilor noştri voucherele de vacanţă, aferente anului 2017, în valoare de 1.450 de lei; a venit timpul să punem în aplicare Metodologia de acordare a sporurilor pentru condiţii de muncă etc.
Care vor fi ţintele luptei sindicale brăilene în 2018? 
Sigur, pe agenda noastră de priorităţi vor fi în permanenţă: grija faţă de oamenii şcolii, de locurile lor de muncă şi de condiţiile de muncă; apărarea drepturilor garantate de lege prin toate mijloacele pe care Statutul nostru, contractele colective de muncă şi legile aplicabile domeniului ni le conferă; negocierea unui nou Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila prin care să garantăm recunoaşterea calităţii de parteneri de dialog şi negociere, în care să cuprindem drepturi însoţite de reguli şi norme de respectare a lor, dar şi condiţii, reguli şi norme de îndeplinire a obligaţiilor; participarea directă şi responsabilă la toate etapele de mobilitate a personalului didactic şi soluţionarea problemelor curente ce se vor ivi pe parcursul acestui an etc.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU