De la lume ( de azi, de mâine adunate)…

Alexandru MIRONOV profesor și jurnalist

….și-napoi la lume date… Prietenul Sorin Ivan, director al publicației și decan al unei facultăți ce își sporește permanent renumele, mă roagă să „pornesc“ o rubrică cu idei SF năstrușnice pe cale să se transforme în realitate. Cum țin la greutatea în societate a Cancelariei Profesorilor, am hotărât să împac rubrica de „bârfă“ politică – așa cum am avut-o în primele două episoade ale acesei ediții a Paznicului de far – cu idei care bântuie prim lumea iubitorilor de știință și imaginație, tribul vizionarilor.

Intenționasem să adresez un reproș Președintelui României, apreciind că rigiditatea cu care-și proclama părtinirea pentru un anume partid nu se potrivea cu poziția de Președinte al tuturor românilor; ba chiar este total greșită, căci să nu credem că vremea partidelor de stânga a trecut; este departe, foarte departe de a se fi isprăvit, și nu vorbesc doar despre succesele partidului unic al Chinei de a scoate din sărăcie patru sute de milioane de oameni într-o perioadă uluitor de scurtă, doar 30 de ani, și de a-și propulsa țara printre marile puteri economice ale lumii, ci și despre surprinzătoarea înclinație spre socialism pe care o arată corifei politici ai Occidentului, vezi americanul Bernie Sanders sau britanicul Jeremy Corbyn. Nu voi formula deci reproșul, pentru că istoria acestor zile se rostogolește cu viteză amețitoare, iar COVID-19 a fost până acum bine înfruntat de conducerea statului. Atât Președintele, cât și Guvernul în ansamblul său, dar mai ales Ministerele de Interne și al Sănătății au acționat mulțumitor – una peste alta, conducerea țării a demonstrat avans net în decizii nu numai față de surorile de gintă latină, ci și față de Marea Britanie sau SUA. Asta nu înseamnă că, după „război“, o nouă cale n-ar trebui căutată pentru societatea românească – aș îndrăzni să propun politicienilor noștri să se gân dească la o „a treia cale“, bazată în primul rând pe meritocrație. De pildă, o idee ar fi alegeri pentru posturile de miniștri făcute de către breslele profesionale (mă întreb, ar alege-o dascălii României pe Monica Anisie drept urmaș al ilustrului Spiru Haret? Poate că da… Sau drumarii, de șosele sau căi ferate, aeriene, navale ar vota să-și aleagă o mână de fier, un specialist capabil să pună România pe șine?). Pentru moment, atât cu politica, dar îmi invit colegii din cancelarii să dobândească conștiința importanței lor sociale, deci a puterii lor. Țara poate fi schimbată în bine dacă punem minte lângă minte.

În partea a doua, posibile întâmplări din lumea-de-mâine, cea spre care vor continua să ne trimită creatorii de tehnică și inginerii de îndată ce amenințarea coronavirusului va deveni un fenomen banal, căci alte, și alte, și alte amenințări vor apărea la orizont, Homo Sapiens și-a cucerit planeta pe care s-a născut dar, să o recunoaștem, este departe de a fi capabil să o stăpânească.

Spre 2031, de pildă, spun vizionarii calificați, câteva întâmplări revoluționare vor zgudui lumea copiilor și nepoților noștri. Va fi anul momentului de singularitate, spune matematicianul-medic-filozof-elecronist Ray Kurzweil, când IA (Inteligența Articicială) se va uni cu trupul nostru din protoplasmă, transformându-l pe omul secolului XXI în om bionic (exoschelete în sprijinul persoanelor cu handicap motor, de pildă, bătrâni sau, din nefericire, soldați care ar continua războaie pentru a ține în viață cea mai rentabilă și crudă economie, cea a industriei de armament și a comerțului cu moarte; implanturi pentru văz și auz – la urma urmei, avem și acum –, organe artificiale, crescute din celule stem poprii ș.a.m.d.). De asemenea, 2031 va fi anul în care echipe de astronauți vor călca scoarța planetei Marte după ce se vor fi antrenat câtăva vreme în baze (americane, rusești, chinezești, europene) de pe Lună sau de pe stația orbitală circumlunară sau, poate, din orașe plutitoare pe mările și oceanele planetei. Sub scoarța terestră vor circula hyperloop-uri, trenuri de foarte mare viteză (1.000 km/oră), liniile submarine/subterane Dubai – Abu Dhabi și Los Angeles – San Francisco fiind funcționale încă din 2022, respectiv 2026. Să spunem însă că un vis și mai nebunesc trece din pagini de povestire SF (demiurgul Arthur. C. Clake) în dosar ingineresc de proiectare: ascensorul cosmic. Este (va fi!) vorba despre un dublu apendice lung de 32.500 kilometri, de la Ecuatorul terestru (probabil de pe Insula Sri Lanka) până spre ceea ce se numește acum orbita Clarke, locul geometric celest de unde vor fi trimiși în spațiul cosmic astronauți și materiale pentru viitoarele locuințe spațiale din Punctele Lagrange (cinci zone dinafara Pământului, L1 – L5, unde gravitațiile terestră, selenară, solară se echilibrează) și pentru astroportul de pe care se va face naveta Terra – Marte. SF? Aflați că un grup de ingineri germani are dosarul gata pregătit, că materialele de care va fi nevoie au fost deja inventate și că celebrul și influentul grup de reflexie numit Clubul de la Roma încurajează aventura. „Prima cărămidă“ la ascensorul cosmic, ne asigură proiectanții, va fi pusă în 2050. I-ne-vi-ta-bil!!!

Iar școala lumii, citim în paginile pe care le publică Fundația pentru Viitor (care în Emiratele Arabe Unite funcționează pe lângă Ministerul Viitorului !) ne anunță că inginerii vor revărsa peste continentele Terrei o cascadă de tablete, iPhone-uri, alte device-uri electronice inteligente, la prețuri accesibile. Lumea dascălilor (20% din forța de muncă terestră, cu 70% dintre ei doamne și domnișoare) va fi pusă la grea încercare: suntem capabili să ținem pasul, să educăm elevii viitorului în clase fără pereți, fără note în catalog și fără examene de trecut? Cel puțin în ceea ce ne privește nădăjduiesc că da, căci de la Spiru Haret încoace s-a demonstrat că școala românească are cel puțin o calitate deosebită: este capabilă să înfrunte timpul.