De ce nu trebuie renunţat la studiul LIMBII LATINE în gimnaziu

2
  1. Pentru toate motivele bune şi valabile de când s-a introdus latina în învăţământul românesc şi pentru toate motivele bune şi valabile pentru care ea se studiază chiar şi în ţări care nu sunt de origine latină, şi aici nu pot decât să mă raliez colegilor din Timiş, a căror „Scrisoare deschisă…” este un model de argumentaţie. (http://www.tribuna invatamantului.ro/scrisoare-deschisa-in-vederea-mentinerii-disciplinei-limba-latina-in-planurile-cadru-de-invatamant-pentru-clasele-v-viii/)
  2. Pentru că, aşa cum a fost din secolul al nouăsprezecelea, studiul latinei este de fapt temelia educaţiei patriotice, dar şi europene a poporului român. Orice teorie în care educaţia în spiritul valorilor patriotice este perimată, ele trebuind a fi înlocuite cu cele europene, este profund greşită – valorile patriotice şi cele europene trebuie integrate armonios într-un corpus logic şi funcţionabil. Ministerul Educaţiei din România nu se poate rupe de lucrul şi munca înaintaşilor pentru o himeră foarte periculoasă pentru omul nou, de data asta european – fără rădăcini.
  3. Pentru că o cultură clasică e un model mereu productiv.
  4. Clasa a VIII-a este foarte bună pentru a face limba latină pentru că acum elevii sunt în al patrulea an de studiu organizat al gramaticii române, sunt, 90% dintre ei, la nivelul de vârf al performanţei personale în acest domeniu. Este, aşadar, momentul pentru a înţelege elementele comparative dintre morfologia şi sintaxa acestor limbi. E doar menirea profesorului să le accentueze. Elementele de sintaxa frazei, la fel, se studiază în clasa a opta. Studiul vocabularului în toate domeniile lui este iarăşi foarte bine întocmit la gimnaziu şi poate fi uşor aplicabil şi la originile latine ale poporului român.

Toată agitaţia asta eu o văd ca pe o bună provocare pentru:

  1. a concepe un set de manuale alternative pentru latină şi mai modern decât cele în vigoare;
  2. a face o formare naţională din bani româneşti bine instru­mentată pedagogic, dar şi bine mobilată cultural, aerisită şi cu multe elemente creative, de gândire laterală, care să conţină multe soluţii chiar ludice pentru a-i determina pe copii să facă paralele între limba lor şi cea a strămoşilor latini, ore practice de gătit reţete foarte vechi (aplicaţiile pot fi instrumentate ca acţiuni în extraşcolar), ore de design vestimentar, de stil de viaţă, aşa cum, timid, mai sunt în manualele de latină, dar experimentul nu e dus până la capăt.
  3. a gândi manualele de limba română din gimnaziu cu multiple racorduri la rădăcinile latine, la morală, religie şi la istoria naţională şi europeană.

Prof. Daniela PLĂIAȘU