Aşa cum se ştie, conform art. 101, alin. 2 din Legea 1/2011, finanţarea învăţământului preuniversitar se face de la bugetul de stat, conform costului standard, stabilit în fiecare an prin hotărâre de guvern. Până aici toate bune, însă aceste costuri, stabilite cu mulţi ani în urmă, sunt insuficiente, motiv pentru care 85% din unităţile cu personalitate juridică nu pot plăti salariile în lunile noiembrie şi decembrie. Consecinţa acestor insuficienţe este că în ultima lună din trimestru sumele defalcate nu ajung şi trebuie aduse sume din trimestrul următor (frecvent, din trimestrul IV). Aceste treceri, de regulă, uneori durează câteva zile şi salariile se dau cu întârziere. Mai mult, în luna iunie, când marea majoritate a personalului din învăţământul preuniversitar pleacă în concediu, acesta nu poate lua indemnizaţia aferentă concediului, aşa cum prevede Codul Muncii, chiar cu 5 zile lucrătoare anterior datei de plecare în vacanţă.
Situaţia bugetului în şcolile vocaţionale este şi mai dramatică, deoarece fondurile alocate, conform hotărârii de guvern, nu ajung decât pentru maximum 6 luni.
Dacă totuşi aceste lucruri se ştiu, de ce în fiecare an alocăm sume insuficiente, care dau mari bătăi de cap directorilor din unităţile cu personalitate juridică, contabililor şi nu în ultimul rând autorităţilor locale, care sunt ordonatori principali. Am spus de mai multe ori că trebuie să pornim la construcţia bugetului de la execuţia financiară a anului precedent, care apoi trebuie să fie ajustată cu inflaţia şi cu o sumă de echilibrare pentru eventuale treceri la alte categorii de salarizare. Dar, după câte observăm, ce este simplu e foarte complicat de aplicat. Oare de ce? Oricum, bugetul pentru Educaţie, conform Legii 1/2011, aşa cum prevede art. 8, este de cel puţin 6% din PIB, lucru care ar rezolva marea majoritate a problemelor din învăţământul preuniversitar (e vorba de salarii decente, investiţii, manuale, decontare navetă pentru elevi şi profesori etc.).
O altă componentă a bugetului pentru anul 2014 sunt sumele alocate pentru hotărâri judecătoreşti aferente Legilor 221/2008 şi 330/2009. În condiţiile în care în acest an trebuie plătit 25% pentru drepturile din Legea 221/2008 şi 10% celor din Legea 330/2009, sumele repartizate în judeţul Dolj sunt de doar 68% din totalul necesar.
Aşadar, se observă cu bună ştiinţă că trimestrul IV nu este acoperit pentru a se face plăţile respective.
Lucrurile devin mai complicate în ceea ce priveşte sumele alocate din finanţarea de bază pentru cheltuielile materiale, din care trebuie plătite utilităţile.
Aceste sume sunt repartizate în mod egal pe trimestre, lucru ce duce la imposibilitatea achitării facturilor la utilităţi pe primele două trimestre, când sunt sume mari, iar sumele alocate nu acoperă necesarul. Ar fi trebuit ca alocarea să fie diferenţiată, cu sume mai mari în trimestrul I, II şi IV, iar în trimestrul III, când este vară, suma să fie mai mică.
S-a făcut o mediatizare excesivă a evenimentelor petrecute în decembrie la Școala Nr. 10, din Bucureşti.
Nu vreau să o apăr pe doamna Blându, dar s-a tras concluzia că noi, profesorii, strângem fondul clasei pentru noi, şi nicidecum pentru nevoile de a desfăşura un proces de învăţământ în condiţii normale, cu cretă, burete, prosop, copiator, toner etc.
Dacă statul, comunitatea locală, nu alocă sumele necesare, îi obligăm pe profesori să suporte din propriul buget cheltuielile pentru necesarul de mai sus?
Aşteptăm ca Ministerul Educaţiei să facă presiuni la Ministerul Finanţelor Publice, astfel încât sumele alocate pentru învăţământ să fie suficiente, şi nicidecum să pornim din start cu grija rectificărilor bugetare, care va trebui neapărat să fie făcute pentru a lua salariile în lunile noiembrie şi decembrie 2014.
Prof. Constantin LUNGULESCU, Preşedinte SI Spiru Haret, Dolj