De ce eLearning?

Margaret Mead (1901-1978)

Margaret Mead (1901-1978) a fost unul dintre cei mai renumiți antropologi ai tuturor timpurilor, ea contribuind atât la dezvoltarea antropologiei, cât și la instituționalizarea acesteia.

Ea a fost întrebată odată de un student sau de o studentă (nu știm exact): „Care considerați că ar fi fost primul semn al civilizației în cultura umană?“.

Studentul sau studenta se aștepta ca Margaret Mead să vorbească despre foc, roată, vase de lut, picturi rupestre, podoabe sau alte artefacte produse de primii oameni care au trăit pe Pământ.

Răspunsul dat de omul de știință a fost însă altul, foarte surprinzător pentru audiență dar atât de adevărat până astăzi sau mai ales valabil și astăzi: „…Primul semn al civilizației într-o cultură antică a fost un femur care fusese rupt și apoi vindecat“.

Mead a explicat că în regnul animalelor, dacă îți rupi piciorul, vei muri. Nu poți fugi de pericol, nu mai poți să mergi la râu pentru apă, nu mai poți să cauți mâncare. Devii la rândul tău hrană sigură pentru orice alt animal. Niciun animal cu un picior rupt nu supraviețuiește suficient de mult pentru ca osul să se vindece. Un femur rupt care s-a vindecat este o dovadă că cineva a vrut să stea cu cel care a căzut, a legat rana, a transportat persoana în siguranță și a ajutat persoana respectivă să se recupereze.

Un femur rupt care s-a vindecat este dovada că o altă persoană a considerat să stea cu cel rănit, i-a legat rana, a transportat persoana în siguranță și a oferit protecție până la recuperare – Sursa: Australian National University

„A ajuta pe cineva aflat în dificultate este momentul în care începe civilizația“.

Suntem în aceeași situație acum, când rolul profesorului este mai important, poate, decât în perioade de normalitate, pentru că inteligența lui emoțională trebuie să își arate valențele în a se opri și a-i ajuta pe elevii care rămân în urmă. Rămân în urmă pentru că nu mai au acces la școala pe care o știau.

Sunt două laturi formidabil de evidente ale psihologiei elevilor, poate mai apăsat vizibile în această perioadă: prima ar fi cea a inteligenței emoționale care este afectată de frică, scăderea veniturilor familiei, suferința pricinuită de starea de sănătate în familie, imposibilitatea urmării rutinelor zilnice etc. Astfel, stresul pricinuit de evoluția pandemiei la nivel global și de schimbarea nivelului de priorități în rândul elevilor proveniți din familii și medii dezavantajate, dar nu numai ei (nivel ridicat de sărăcie sau din mediul rural), atât la nivel conștient, cât și la nivel subconștient, a făcut ca pe primul loc să treacă invariabil sănătatea, iar mai apoi obsesia unui loc de muncă, ambele trecând în fața nevoii de a promova examenul de Bacalaureat sau de a avea progres școlar în general; un al doilea aspect al involuției și pregătirii insuficiente pentru examen l-a reprezentat lipsa atmosferei de lucru și de pregătire specifică orelor de curs și activități remediale, în grup și față în față cu profesorul. E știut deja că nu toți elevii se pot automotiva și autostimula să își păstreze un ritm propice pentru învățare, tocmai acești elevi fiind printre cei mai predispuși eșecului.

Societatea, administrațiile locale și cea centrală au eșuat în a se opri pentru o clipă și a ajuta zeci de mii de elevi să poată continua școala de acasă, în online. Și asta s-a văzut în rezultatele de la examenul de Bacalaureat și se va vedea în continuare în anul școlar 2020-2021, când alternanța online-offline va crea o inconsistență și mai accentuată a procesului educațional.

Pregătirea activităților de învățare și evaluare (pentru că activitățile de predare s-au mai ținut) trebuie privită cu înțelepciune și ca un act obligatoriu și natural al activității profesorului.

O analiză a rezultatelor examenului de Bacalaureat, sesiunea iulie 2020, în liceele ROSE, relevă câteva cauze ce pot determina acțiuni.

În general, se observă o majoritate a celor care consideră că învățarea online din perioada martie-iunie 2020 a avut un efect „negativ“ mai ales pentru că unii elevi din proiect nu au dispus de tehnologia adecvată și conexiune stabilă la internet.

Aproape o treime dintre elevii grupului-țintă nu au avut echipamente de comunicare cu conexiune permanentă la internet, pentru a participa la lecțiile desfășurate în sistem online sau pentru accesarea resurselor educaționale postate de profesori. De asemenea, s-au identificat probleme generale care au dus în final la rezultatele sesiunii din iulie a examenului de Bacalaureat:

• Lipsa interacțiunii față în față la orele de pregătire a contat mult în fixarea efectivă a cunoștințelor și primirea feedback-ului individual;
• Comunicarea cu elevii în perioada pandemiei a fost greoaie, aceștia nu au dorit sau nu au putut să participe la pregătirile online, o parte au crezut că nu se va susține examenul, alții au fost victimele unor „modele“ cu influență negativă promovate de către mass-media;
• Implicarea părinților în pregătirea elevilor a fost inexistentă, constatând o slabă implicare a acestora în relația cu școala, un dezinteres al familiei față de succesul școlar al elevilor;
• Progresul individual al elevilor în perioada martie-iunie este nesemnificativ și greu de apreciat;
• Lipsa testelor de verificare valide și fidele, a tezelor, a simulărilor;
• Majoritatea elevilor sunt din mediul rural, iar desfășurarea orelor în mediul online nu i-a avantajat;
• Lipsa dorinței de a promova examenul de Bacalaureat;
• Lipsa de motivație a elevilor, dezinteresul față de învățătură, concretizat în frecvența slabă la activități;
• Lipsa intenției de continuare a studiilor în învățământul universitar;
• Tendința de a absolvi liceul fără o formă finală, elevii considerând că nu au nevoie în viitor;
• Dificultăți în interacțiunea permanentă cu cadrele didactice, care i-ar fi mobilizat și determinat să obțină re-zultate mai bune la Bacalaureat.

În primul rând, elevii și profesorii s-au confruntat cu o situație fără precedent determinată de închiderea școlilor și suspendarea cursurilor în perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul țării, ceea ce a generat o adaptare la anumite limitări a activităților instructiv-edu-cative. Actul educațional a fost desfășurat în continuare prin intermediul platformelor educaționale online, dar și cu ajutorul aplicațiilor Whatsapp, Zoom, Skype etc. S-a observat că mulți dintre elevii claselor terminale nu au mai fost interesați să participe la activitățile di-dactice organizate în mediul online, unii dintre ei chiar angajându-se, iar pentru alții absența contactului direct cu profesorul a avut ca efect asimilarea deficitară a informațiilor. De asemenea, lipsa motivației pentru a-și continua studiile în sistemul universitar, minimalizarea importanței promovării examenului de Bacalaureat și implicit a obținerii diplomei sunt alți factori care au generat rezultatele obținute de elevi.

Astfel, având în vedere contextul pandemic, s-a observat o scădere accentuată a nivelului de cunoștințe al elevilor la materiile la care se susțin probe scrise în cadrul examenului de Bacalaureat. Interacțiunea dintre profesori și elevi, limitată la mediul online, a avut consecințe nesatisfăcătoare, receptivitatea elevilor fiind redusă la această alternativă găsită, în situație de criză, la sistemul tradițional de învățământ. Motivația elevilor a scăzut în această perioadă, exersarea subiectelor s-a realizat într-un ritm mai lent, anevoios, dictat și de speranța elevilor că materia din programa de Bacalaureat se va diminua considerabil. Lipsa unui ritm impus de prezența fizică la școală, adaptarea mai greoaie la noul sistem online, scăderea motivației școlare au reprezentat principalii factori care au generat scăderea promovabilității generației actuale la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie.

Toate astea se numesc „lipsa practicii învățării online“.

Am participat de curând la o prezentarea a unui curs de pregătire a cadrelor didactice din județul Brașov, prin CCD Brașov, prezentare organizată de prof. Carmina Trambitas Vakulovski, mentor în proiectul ROSE. Cursul se numește „Educația digitală – în pandemie și mai ales după… Cu ce rămânem din școala de acasă?“ și este ținut de prof. Anda Laura Silea de la Colegiul Tehnic „Dr. Alexan-dru Bărbat“, Victoria. Fascinantă abordare! Propunerea autoarei este de a aborda activitățile din online ca pe o prelungire a activităților din sala de clasă. Adică natural, fără a-mi schimba eu, ca profesor, atitudinea, personalitatea, obișnuințele mele dobândite în ani de catedră.

Într-adevăr, în mare măsură, eșecul calității activităților didactice din online vin din trei vectori:

1. Înțelegerea greșită că pedagogia în online ar fi diferită de ce știu eu;

2. Înțelegerea greșită că didactica online este o abordare total diferită de didactica la clasă;

3. Angoasa generată de schimbarea mediului de relaționare.

Context

Un studiu publicat pe 18 august în prestigioasa revistă Nature, cu titlul Cum se pot redeschide școlile în siguranță în timpul pandemiei (doi: 10.1038/d41586-020-02403-4) conchide: „Măștile, dimensiunile clasei și igiena sunt importante, dar răspândirea scăzută a comunității este esențială“.

În prima etapă a pandemiei, se părea că virusul ar putea afecta copiii în mod diferit față de adulți. Deoarece copiii aveau simptome mai ușoare, s-a presupus că ar putea fi mai puțin infecțioși. Dar acum există dovezi că și ei pot răspândi virusul către alte persoane, în special celor care trăiesc în aceeași gospodărie^, . Mai multe studii arată că, odată ce copiii sunt infectați, nu sunt mai puțin infecțioși decât adulții.

Dacă școlile sunt redeschise în zonele cu un nivel ridicat de transmitere a co-munității, focare majore sunt inevitabile. O dovadă în acest sens poate fi văzută în focarele sporadice care au avut loc deja, în Israel și Statele Unite.

Studiile efectuate în Coreea de Sud, Europa și Australia arată că școlile se pot deschide în siguranță atunci când transmisia comunității este scăzută. Copiii din Coreea de Sud au revenit în sălile de clasă la jumătatea lunii mai, când cazurile confirmate zilnic au scăzut la sub 50 – echivalentul a aproximativ un caz la un milion de oameni. Chiar și cu o rată de transmisie atât de scăzută, guvernul a introdus măsuri pentru a controla răspândirea virală, cum ar fi deschiderea etapizată a școlilor, începând cu liceele și apoi școlile gimnaziale și primare. La școlile mai mari sau în zonele în care cazurile au crescut, au participat doar o parte dintre elevi. Când cineva (profesor sau elev) a avut rezultate pozitive, predarea a revenit online.

O analiză a cercetătorilor din Seul nu a constatat nicio creștere bruscă a cazurilor de Covid-19 în rândul copiilor cu vârsta de 19 ani și mai mici în cele 2 luni de la redeschiderea școlilor. Și datele guvernamentale raportează că doar 1 din cei 111 copii de vârstă școlară care au fost testați pozitiv între lunile mai și iulie a fost infectat la școală. Majoritatea au fost infectați de membrii familiei sau din alte locuri. Mesajul este că, „cu politici corecte, putem controla transmisia în școli, doar în comunități cu transmisie scăzută“, și „Nu există o rețetă specială“.

În perioada de studiu s-au înregistrat o medie de 193 de cazuri pe zi – 24 la un milion de oameni –, dar 58% dintre ca-zuri au fost determinate de cauze externe școlii. Doar 25 din cele 7.700 de școli (din Coreea de Sud) sau centre de îngrijire de zi au raportat o infecție primară în perioada de studiu.

Un sondaj realizat de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a constatat, de asemenea, că redeschi-derea școlilor de la mijlocul lunii mai în mai multe țări europene nu a fost asociată până acum cu o creștere semnificativă a transmiterii comunității.

Școlile ar trebui să implementeze măsuri pentru o distanțare rezonabilă, prin împărțirea zilei în schimburi de dimineață și după-amiază pentru a reduce numărul de copii într-o sală de clasă și prin împiedicarea părinților și profesorilor să se adune la intrările și ieșirile școlii.

Dacă școlile se redeschid în zone cu o rată ridicată de transmitere în comunitate, purtarea măștii, dimensiunile clasei, spălarea mâinilor, testarea și urmărirea elevilor și a profesorilor devine obligatorie, spun cercetătorii.

„Dacă ne întoarcem la școli așa cum erau înainte, atunci vom avea probleme“.

Între timp, în Berlin, 41 de școli dintre cele 825 devin focare, la nici două săptămâni de la deschiderea școlilor.

Concluzia?

În primul rând trebuie respectate regulile simple de igienă și distanțare socială: măști, igiena mâinilor, curățenie în școli, număr mic de elevi în clasă. Adică protecție minimală.

Dar nu va depinde doar de asta. Va depinde și de comunitate. Iar cum educația comunității este greu de imaginat că se va modifica în bine, vor apărea probabil focare. Asta va însemna că vom trece de la școala în clase la școala online și înapoi cu o frecvență greu de prognosticat acum.

Problema este: cum vom face să ne ajutăm elevele și elevii să treacă lin prin aceste sincope? Pentru că educația în formă de dinți de fierăstrău nu face bine nimănui. Educația trebuie să aibă o continuitate.

O abordare simplă

În primul rând, asigurați-vă că aplicați câteva reguli prin care vă protejați elevele și elevii, pentru că, așa cum aveți datoria să îi protejați în sala de clasă, trebuie să aveți grijă de ei și în online.

Siguranța copiilor în online devine obligația dumneavoastră.

Numele copiilor trebuie scris întreg, mai ales dacă nu au posibilitatea de a fi vizibili. Asigurați-vă că îi aveți „în clasă“ doar pe elevii acelei clase. Ar fi de preferat să îi rugați să aibă camera funcțională pentru a-i vedea la față. Contactul vizual este la fel de important ca în sala de clasă.

Indiferent de platforma de comunicare online folosită, școala este obligată să asigure o instruire adecvată a profesorilor/educatorilor care inițiază sesiunile de educație de la distanță.

Ca profesor care conduce o lecție la distanță, aveți rolul de operator de date personale. Profesorul stabilește conținutul, participarea și modul de derulare a lecției. De aici și toate responsabilitățile GDPR ce revin unui operator.

Știu că s-a discutat și au existat ceva directive referitoare la modul în care dovediți activitatea în online din această perioadă. În niciun caz nu vă jucați cu imagini de copii. Nu faceți poze elevelor și elevilor. Este și imoral, și ilegal.

Dar nu trebuie să vă speriați. Folosiți mediile online cu încredere, dar respectând regulile. Copiii se vor bucura în siguranță.

Ca strategie de lucru simplă, propunerea mea este:

Pasul 1. Înregistrați-vă 5-10 minute cu prezentarea unei teme.

Pasul 2. Încărcați înregistrarea, filmul pe Youtube.

Pasul 3. Trimiteți adresa înregistrării elevilor, împreună cu sarcini de lucru indicând o bibliotecă de resurse conexe temei. De exemplu: https://eduonline.roedu.net/.

Pasul 4. Programați o lecție de 35-40 de minute în care să discutați tema, folosind resursele pe care le-ați trimis deja.

Pasul 5. Evaluați progresul elevilor printr-o platformă. De exemplu: https://wand.education/.

Pasul 1 este foarte important. Puteți folosi multe instrumente, dar eu vă recomand https://zoom.us/. Este simplu, mai ales dacă sunteți la începutul experienței digitale. Înregistrarea unei prezentări oferă de asemenea posibilitatea de autoreflecție. Vă analizați vocea, postura și ritmul prezentării.

În Zoom aveți posibilitatea de a utiliza două camere. Camera principală arată vorbitorul și camera secundară este fo–cusată pe o foaie de hârtie pe care scriu. Se accesează simplu: <Share – Advanced- Content from 2nd camera – Share>.

În acest moment, apar pe ecran două cadre: cadrul principal cu ce scriu pe hârtie și cadrul secundar cu prezentatorul.

Metoda asta oferă naturalețea dobândită prin scrierea cu pixul pe o foaie de hârtie.

Dacă înregistrarea este pe placul profesorului, se poate încărca pe un cont personal în Youtube, cu acces limitat doar către cei care primesc link-ul filmului (se numește film nelistat).

Pasul 3. Trimiteți un e-mail elevilor cu adresa filmului și indicați-le să folosească resurse din https://eduonline.roedu.net/. Aici se află resurse digitale multime-dia interactive, aproape pentru toate disciplinele și clasele.

Pasul 4. Lecția programată, care nu trebuie să depășească 35-40 de minute (rezistența în fața unui ecran este limitată), trebuie să cuprindă reluări explicative ale temei, lăsându-i pe elevi să explice ce nu au înțeles. Rolul profesorului este de facilitator.

Pasul 5. Evaluarea progresului elevilor. Recomandarea mea este https://wand.education/, o platformă care permite crearea de teme și de teste foarte simplu, nu necesită cunoștințe avansate de IT și are avantajul că o pot folosi pentru evaluare automată a progresului elevilor.

Descrierea bibliotecii de conținut https://eduonline.roedu.net/

Crearea bibliotecii de conținut didactic digital a fost o acțiune benevolă, lansată în luna mai 2020. Inspirația noastră a fost dată de trecerea bruscă de la învățământ tradițional, față în față, la învățământ online; inițiativa are, drept unic scop, sprijinirea elevilor și a profesorilor pentru eficiența activităților de învățare sincron și asincron, în aceste momente determinate de schimbarea paradigmei învățare – predare – evaluare prin suspen-darea activităților educaționale în școli.

Acest proiect a fost inițiat din nevoia de a oferi elevilor și profesorilor din proiectul ROSE, adică cei cu cele mai mari probleme acum, dar poate fi folosit, evident, de întregul sistem educațional.

Conținutul digital din această bibliotecă a fost dezvoltat în România, în varii proiecte trecute, și a fost la momentul respectiv auditat.

Este exact ce trebuie pentru perioada asta: simplu, consistent, prietenos. Nu necesită cunoștințe IT, înregistrare, logare. Este Click&Go!

Conținutul digital multimedia in–teractiv din această bibliotecă este considerat de către Națiunile Unite, prin programul World Summit Award, afiliat World Summit for Information Society, ca fiind una dintre cele mai bune abordări de didactică digitală din lume.

Temele sunt alese din categoria celor care au un nivel de dificultate mediu, fiind mai dificil a fi înțelese de către elevi.

Elementele multimedia din cuprinsul conținuturilor (simulări, procese interactive, filme, interacțiuni complexe, experimente virtuale, evaluări contextuale, jocuri educaționale) sunt concepute pentru o accelerare a procesului de învățare, cel puțin pe primele trepte ale taxonomiei Bloom-Anderson (reamintire, înțelegere, aplicare, analiză).

Structura fiecărei teme este creată intuitiv, gradual, acoperind conținuturile curriculare, oferind accesul liber la orice moment de lecție.

Este funcțională online (recomandat) pe Internet Explorer pentru că tehnologia folosită la momentul creării acestor lecții mai este acceptată doar de acest browser (asta nu este o dramă, pentru că cele mai uzuale calculatoare sunt cu sistem de operare Windows și IE instalat).

(Pe dispozitive mobile se poate folosi browserul PUFFIN, dar eu nu recomand utilizarea telefoanelor sau a tabletelor în online din cauza limitărilor interacțiunii elevului cu conținutul.)

Navigarea este de asemenea fluidă, intuitivă și nerestrictivă. Există nivele graduale de „help“ contextual și ghidare a sarcinilor de lucru, îndrumare pas cu pas în rezolvarea sarcinilor de lucru cu limitarea numărului de erori pe care elevul le poate face.

Întregul conținut aparține Ministerului Educației și Cercetării dar, din necunoscute motive, site-ul care îl găzduia a încetat să mai funcționeze încă din luna februarie.

Veți găsi în această bibliotecă:

• lecții pentru învățământul primar, gimnazial și liceal;
• lecții pentru copii cu cerințe educaționale speciale;
• laboratoare virtuale (lucrări de laborator dedicate liceenilor, pentru disciplinele chimie, fizică și biologie);
• Enciclopedia România 1918;
• WAND – cel mai performant creator de conținut digital, dedicat profesorilor;
• Campion – arhivă de conținut educațional, pentru performanță în informatică.

Atributele comune ale acestor conținuturi sunt:

• lecțiile sunt „click&go“;
• sunt în limba română;
• sunt conforme curriculumui românesc;
• conținutul prezentat este auditat;
• conțin elemente multimedia interactive;
• cuprind foarte multe jocuri educaționale.

Această bibliotecă a fost generată din inițiativa experților din Proiectul privind învățământul secundar – ROSE – și a fost construită și pusă la dispoziția școlii românești, prin voluntariat și generozitate, de specialiști din AARNIEC/RoEduNet, SIMAVI – Software Imagination@Vision, Horvath&Partners și UMPFE.

Conținut

Biblioteca cuprinde 773 teme/unități de învățare, reprezentând 2.003 ore de predare recomandate, agregate din peste 10.000 de momente de învățare, cu evaluări contextuale și acoperă în proporție de 60% curriculum românesc.

Profesorul indică în sarcina de lucru, împreună cu filmul de prezentare creat de el, link-ul temei care să ofere suport de învățare.

Lecțiile în format digital dezvoltate pentru eLearning sunt proiectate pentru a susține procesul didactic desfășurat online sau în clasă. Acestea corespund curriculumului formal pentru nivelul ISCED 1, 2, 3, contribuind semnificativ atât la o mai bună abordare a conținuturilor și a procesului de instruire de către profesor, cât și la dezvoltarea competențelor-cheie la elevi.

Conținutul unei lecții în format digital poate îmbina diverși itemi de învățare, cum ar fi: texte, diagrame și hărți interactive, simulări, experimente interactive, exerciții, teste, cât și jocuri educaționale. Toate momentele de lecție realizate presupun activitatea nemijlocită a elevilor, iar interactivitatea constă în cea mai mare parte în feedback gradual oferit utilizatorului pe tot parcursul lecției.

Profesorul poate opera o selecție permisivă a conținuturilor, din care rezultă un ansamblu variabil de informații, în care profesorul și elevul au spațiu de creație. Procesele sugerate de lecțiile multimedia pentru diverse discipline reprezintă un mod de învățare care presupune înțelegerea și explicarea conținutului, dar mai ales un mecanism de formare a gândirii critice. Informațiile sunt prezentate astfel încât stimulează interpretări alternative și deschise, constituind un mijloc pentru formarea unor competențe, valori și atitudini.

Mai mult, după cum arată studiile de impact realizate cu prilejul introducerii acestor softuri educaționale în licee, se vizează în mod special progresul tuturor elevilor în învățare, cu rezultate comparabile, indiferent de nivelul lor inițial.

Învățarea performantă se datorează modului de proiectare a lecțiilor electronice care permite:

a) stimularea multisenzorială în prezentarea informației;

b) activități de explorare/căutare in-dividuală a informației și de operare asupra ei;

c) schimbul de informație și cooperarea în rezolvarea unor sarcini de lucru;

d) căutare într-o varietate a surselor de informație;

e) stimularea gândirii critice;

f) învățarea orientată spre un scop (obiectiv definit operațional);

g) șanse sporite de reglare în raport cu caracteristicile și cunoașterea proprie.

Lecțiile multimedia interactive sunt organizate în momente și submomente, care sunt definite ca fiind „obiecte de în-vățare reutilizabile“. Fiecare submoment poate fi asimilat la un „ecran-cadru“ care este dezvoltat prin concatenare – utilizând principiile designului instrucțional – a unor itemi de învățare. Acești itemi de învățare sunt în număr de 12: text, surse adiționale de informații (ex.: adrese de web), imagini, hărți, diagrame, materiale audio, animații, simulări, materiale in-teractive, rezolvări de probleme, jocuri educative, teste (evaluări).

Ideea principală a acestor „obiecte de învățare reutilizabile“ este -împărțirea conținutului educațional în părți mici care pot fi reutilizate în diferite medii de învățare și pot fi meta-etichetate cu ușurință, oferind toate informațiile ne-cesare pentru planificarea cursului profesorului.

În mod tradițional, conținutul este prezentat în pachete cu o durată de câteva ore. Obiectele de învățare sunt o nouă modalitate de a gândi conținutul multimedia de învățare:

Obiectele de învățare:

• Sunt unități de învățare mai mici, cu o durată cuprinsă în mod normal între 5 și 20 minute.
• Sunt autonome – fiecare obiect de învățare poate fi folosit independent.
• Sunt reutilizabile – un singur obiect de învățare poate fi reutilizat în mai multe contexte educaționale pentru mai multe scopuri.
• Pot fi grupate – obiectele de învățare pot fi grupate în colecții mai mari de conținut, inclusiv structuri tradiționale de curs.
• Sunt etichetate cu metadate – fiecare obiect de învățare deține informații descriptive care permit găsirea sa cu ușurință prin căutarea în diferite grupe de termeni.
• Sunt produse pentru a fi utilizate în mai multe medii virtuale de învățare,
• Sunt ușor de modificat/actualizat (sunt alcătuite din fișiere XML, texte externe, căsuțe de text bine proiectate) și urmăresc cu strictețe politica instrucțională a beneficiarului.

Lecțiile multimedia interactive sunt dezvoltate pentru a sprijini procesul didactic în clase fiind proiectate să cuprindă conținutul științific cerut de programa școlară în vigoare, prezentat într-o formă atractivă, modernă care epuizează complet tema abordată, oferă noi metode de învățare care îmbunătățesc performanța școlară, contribuie, prin atingerea obiectivelor operaționale propuse, la formarea de aptitudini, abilități și competențe cerute de nivelul programei dar și de necesitățile de inserare socială și profesională ale elevilor.

Lecțiile sunt dezvoltate și organizate conform unui curriculum, pentru fiecare an de studiu și disciplină, plecând de la primele noțiuni și ajungând la elemente avansate, studiate în anii următori.

Fiecare moment are atribute didactice bine definite și obiective operaționale clare, dedicate temei pe care o abordează și cerute de programa școlară în baza căreia se lucrează. Avantajul abordării modulare a învățării este posibilitatea de a structura cursuri plecând de la curriculum, dar pentru diverse nivele de înțelegere și receptare.

Strategiile cognitive folosite în lecții sunt deschise, euristice, problematizatoare. Ele sunt complementare algorit-milor didactici bine consolidați, utilizați în școala românească, iar metodele activ-participative folosite contribuie la formare de competențe, atitudini și conduite, mai puțin de simple memorizări de cunoștințe și rutine comportamentale.

Varietatea materialelor didactice constituie suportul necesar unei activități didactice eficiente în care elevul contribuie activ la construcția propriei cunoașteri, este obligat să dea un continuu feedback și să ia decizii.

Înțelegerea noțiunilor are loc printr-o varietate de metode definite de interactivitate, cooperare, comunicare. Gradul de asimilare și înțelegere la nivelul noțiunilor este net superior celui dintr-un demers pedagogic clasic, întregul proces se bazează pe formarea unei structuri în care elevul învață să învețe, accentul fiind pus pe dezvoltarea gândirii critice.

Lecțiile multimedia interactive fiind materiale complementare de instruire, nu înlocuiesc, ci adaugă, completează și îmbunătățesc vechile strategii didactice.

Un beneficiu major al acestor lecții este posibilitatea de a transforma o realitate virtuală în spațiu educațional. În acest spațiu se pot desfășura activități care nu pot avea loc într-un spațiu clasic de învățare: experiențe sau experimente periculoase sau imposibil de realizat în realitate, simulări de procese și fenomene, călătorii și vizite virtuale la obiective geografice, științifice sau culturale etc.

Conținutul educațional interactiv are următoarele avantaje:

• Permite stimularea multisenzorială contribuind la folosirea de către fiecare elev, a caracteristicilor/atributelor-resurselor sale personale în procesul învățării;
• Încurajează explorarea și cercetarea individuală;
• Asigură o largă varietate de surse de informație;
• Stimulează creativitatea;
• Introduce învățarea orientată spre o țintă (obiectiv definit din punct de vedere operațional);
• Elevii participă direct, iar procesul de învățare se realizează prin experimentare și participare.

Dificultățile învățământului clasic sunt rezolvate atât la nivel de materiale educaționale disponibile, dar și prin faptul că profesorul poate construi cursuri personalizate în funcție de nivelul elevilor. De asemenea, feedback-ul contribuie la monitorizarea continuă a modului în care are loc acumularea de cunoștințe.

Articol de Radu Jugureanu profesor

Interviul integral poate fi citit în numărul 10, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.