Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este o sărbătoare cu profunde rezonanţe duhovniceşti în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari înaintemergători ai credinţei creştine şi căpetenii ale Apostolilor Mântuitorului Iisus Hristos, despre a căror activitate misionară şi minuni se vorbeşte în Noul Testament, în special în Faptele Apostolilor. Importanţa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în cultul creştin reiese din învăţătura despre întemeierea Bisericii şi succesiunea apostolică. Biserica este întemeiată de Iisus Hristos, prin pogorârea Duhului Sfânt şi prin propovăduirea Sfinţilor Apostoli, care printr-o linie harică de succesiune continuă, directă şi neîntreruptă au transmis către episcopi – care alcătuiesc grupul conducător al Bisericii – îndatoririle şi autoritatea lor. În virtutea acestei succesiuni apostolice, episcopii sunt consideraţi succesorii Sfinţilor Apostoli, iar îndatoririle şi autoritatea lor se transmit prin ritualul punerii mâinilor asupra lor în momentul în care sunt hirotonisiţi.
Sfântul Apostol Petru este cel dintâi care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos cel răstignit şi înviat, în timp ce Sfântul Apostol Pavel a fost supranumit „apostolul neamurilor”, pentru zelul cu care a predicat păgânilor Evanghelia. De la Sf. Apostol Petru ne-au rămas scrise în canonul Noului Testament două epistole soborniceşti, mult folositoare vieţii creştine, iar de la Sf. Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole, scrise cu diferite ocazii şi în timpuri diferite, din care emană grija neobosită a apostolului pentru propo­văduirea şi păstrarea nealterată a învăţăturii creştine.
Sfântul Apostol Petru, frate cu Sfântul Apostol Andrei – „Apostolul românilor”, a fost pescar din Betsaida Galileii. Numele său de iudeu era Simon, dar Iisus Hristos îl va numi Petru (Chefa), adică „piatră”, pentru a reliefa credinţa puternică a acestui apostol. Spre exemplu, când Iisus îi întreabă pe Apostoli cine cred ei că este El, Sf. Petru răspunde cu convingere: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Totuşi, va avea un moment de îndoială. După lepădarea din noaptea arestării Mântuitorului, el se căieşte, plângând cu amar, fiind repus în demnitatea sa prin întreita mărturisire a dragostei sale faţă de Hristos.
Sfântul Apostol Pavel este apostolul care a avut cea mai amplă şi eficientă misiune de evanghelizare. Dacă la început el se număra printre cei care persecutau pe creştini, ulterior – printr-o revelaţie – se converteşte la creştinism. Plini de ură faţă de schim­barea sa, iudeii îl vor acuza de trădare procu­ratorului Iudeei. Nu poate fi judecat de Sinedriu pentru că era cetăţean roman.
Pentru a fi judecat, el se deplasează la Roma unde, timp de doi ani, consolidează comunitatea creştină din capitala imperiului. Deşi a fost chemat la apostolie ultimul, datorită erudiţiei sale a contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului.
Amândoi au murit de moarte martirică în aceeaşi zi a anului 67, în timpul împăratului roman Nero. Apostolul Petru a fost răstignit cu capul în jos la Roma, iar Sfântul Apostol Pavel a suferit moartea prin tăierea capului. În cinstea lor au fost ridicate biserici, au fost înălţate rugăciuni sau cântări bisericeşti şi s-au scris multe tratate de teologie. Conform tradiţiei bisericeşti, cel care a pictat prima dată chipul acestor sfinţi a fost Sfântul Evanghelist Luca.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se sărbătoresc la 29 iunie, încă din secolul al II-lea al erei creştine. Pe locul unde a fost răstignit în Roma Sf. Petru, în circul neronian, acum se ridică basilica Sf. Petru din Cetatea Vaticanului, iar în locul martiriului Sf. Pavel de pe via Laurentina se ridică astăzi complexul abaţial cistercian „Tre Fontane” (Trei Fântâni). Tradiţia spune că pe locul unde a căzut capul decapitat al Sfântului Apostol Pavel au izvorât trei fântâni. De aici şi numele mănăstirii: „Tre fontane” (Trei fântâni).
Biserica Ortodoxă a instituit în întâmpinarea acestei importante sărbători un post de mai multe zile. Postul Sfinţilor Apostoli sau al Sâmpetrului a fost aşezat de Biserică în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi a celorlalţi apostoli. Acest post este strâns legat de data Sfintelor Paşti şi, implicit, de Rusalii sau Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. Din această cauză nu începe la dată sorocită, ci lungimea lui variază în funcţie de data în care cade Duminica Tuturor Sfinţilor.
Pr. Bogdan-Aurel TELEANU