Curajul asumării la români

Tribuna Învățământului18 martie 2020Agora, Radiografii

Studiu de caz: Schimbarea paradigmei educației

MARIAN STAȘ profesor, consilier MEC

RAPORT DE STARE PERSONAL

Activitatea mea publică, specifică și măsurabilă, în materia transformării Școlii ca sistem în România îmi conferă suficientă legitimitate pentru a caracteriza cu acuratețe, din perspectivă personală, procesul strategic necesar al schimbării urgente a paradigmei Educației, care, în esență, este unul de leadership.

Sunt parte a acestui proces. Am inițiat o seamă de teme care, în timp, au devenit bun public. Și, mai presus de orice, îmi pasă la modul absolut ca România secolului XXI să aibă o Școală de secol XXI, și nu de secol XIX-XX, ca acum. Așa încât am decis să ilustrez la început tema acestui exercițiu fără precedent, de leadership asumat societal, cu povestea mea personală, care spune multe despre trecutul străzii, de bună voie, la români. Știți pilda, e clasică 1 : „Doamna învățătoare întreabă:

– Copii, ce fapte bune ați făcut?
– Eu am ajutat o bătrână să treacă strada! zice Ionel.
– Eu l-am ajutat pe Ionel să treacă bătrâna strada! spune Georgică.
– Iar eu i-am ajutat pe Ionel și pe Georgică să treacă bătrâna strada! zice Costel.
– Bine! Dar de ce a fost nevoie de atâția copii pentru a trece o bătrână strada?
– Pentru că nu vroia în ruptul capului!“

De bună seamă, toți avem fricile noastre pe deplin întemeiate, când vine vorba de schimbare. De aici, și rezistența firească la nou. Prevalența de netăgăduit (67%-33%) a comportamentelor umane și organizațonale de natură defensivă în raport cu cele constructive este clar documentată științific și prezentă pe piață în instrumentare psihometric de clasă mondială (de exemplu, în modelul circumplex ). Dar de aici și până la a subzista încremeniți în negare de peste treizeci de ani de la clipa astrală Decembrie 1989, paralizați la gândul necesarelor acțiuni de transformare autentică a Școlii ca sistem e cale extrem de lungă, iar rațiunile acestei paralizii – chiar dacă de înțeles până la un punct – sunt de neacceptat, după toate standardele de politici publice acceptate în lumea civilizată modernă.

Iată raportul de stare personal, la zi.

29 noiembrie 2004. Ziarul Financiar. Am publicat articolul România pe bune . De atunci, sintagma România pe bune începe cu Școala pe bune a intrat în conștiința publică, traducând în cuvinte simple adevărul nostru fundamental: transformarea autentică a societății nu are cum porni de altundeva decât de la transformarea Școlii ca sistem. Apărarea apără. Sănătatea vindecă. Justiția împarte dreptatea. Iar Educația este unicul generator de resursă umană al oricărei societăți. Dacă e formă cu fond, atunci societatea va fi puternică, eficientă, prosperă. Dacă e formă fără fond și absolvenții inepți de azi devin cetățenii inepți de mâine, atunci starea Educației devine imediat, cum e cazul acum la noi, amenințare directă la fibra profundă a nației. Educație făcută de mântuială, amenințare la securitatea națională a României – ce poate fi mai grotesc si periculos deopotrivă?

Iunie 2006. Tribuna învățământului nr. 855-856. Am publicat articolul Eu sunt ministrul Educației, care a generat emoții și reacții intense în spațiul public. Am marcat, atunci, primul exercițiu public formal de a pune laolaolaltă Educația și instrumentarul tehnic de leadership (valori; viziune; misiune; obiective; planuri de acțiune; indicatori de evaluare SMART). Explicitam astfel teza titlului:

Preiau portofoliul Educației imediat și păstrez mandatul timp de 6 ani. Pe întreaga durată, coordonez procesul transformării Școlii ca sistem în România. Mie îmi revine responsabilitatea punerii în fapt a acestui proces și mi-o asum integral. Răspunderea față de fiecare suflet de dascăl sau elev sau student care respiră în Școală îmi aparține. Din acest moment, începem și facem ȘCOALA PE BUNE.

Am în vedere trei argumente ale acestei transformări.

Argumentul istoric. Acum, în esența sa, Școala funcționează conform unui model inadecvat timpului prezent și celui viitor. A treia mare transformare a Școlii românești moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 și după reforma comunistă din 1948, încă nu a avut loc.

Argumentul social. Subsistemul public principal pentru schimbarea infrastructurii mentale a societății este Educația. Acum România are nevoie, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale în acord cu schimbările generate de aderarea la Uniunea Europeană, prin urmare Educația devine proiectul său public numărul 1.

Argumentul economic. Investiția în educație este profitabilă. Rata de rentabilitate a investiției în educație se situează între 5-30%, conform statisticilor O.E.C.D.

Noiembrie 2007. Am depus, la ambe – le Camere ale Parlamentului României, petiția Adoptarea, la 1 Decembrie 2007, a Pactului Politic asupra Educației în România 6 , difuzată online și semnată de peste 1.800 de persoane.

Decembrie 2012. Am publicat primul articol pe blogul administrat de platforma adevarul.ro.

Ianuarie 2012. Am început protestul civic pentru curriculum, pe care l-am continuat până azi – anume, pledoaria publică pentru arhitecturi curriculare de secol XXI în învățământul preuniversitar din România.

2013. Am publicat volumul România pe bune începe cu Școala pe bune.

2014. Am publicat volumul Educație și securitate națională. Vulnerabilități, amenințări, soluții

2015. Împreună cu dl Șerban Iosifescu, am publicat volumul Educație, securitate națională, transformare culturală. Argument consolidat pentru schimbarea paradigmei Educației în România.

2016. Împreună cu dna Iunona Staș, am publicat volumul 2016, anul ratat. Patologia imposturii curriculare (prefață: prof. univ. dr. Mircea Miclea).

2016. Am pregătit o candidatură independentă la Senatul României. Programul meu politic: ȘCOALA PE BUNE • UNIREA, ACUM!

2016. Am publicat volumul ȘCOALA după Solomon Marcus. Tribut răzvrătitului academician.

2018. Am publicat volumul Timpul „rinocerilor“. Educație batjocorită politic 1989-2018 (prefață: Ion M. Ioniță, senior editor, Adevărul).

2018. Am publicat volumul Centenarul trădatei Re-Uniri. România batjocorită politic 1989-2018.

2019. Am promovat teza activării articolului 26 din Legea Educației Naționale nr. 1 / 2011, ce prevede stabilirea, prin hotărâre a Guvernului, a funcționării în sistemul de învățământ preuniversitar a unor unități-pilot, experimentale și de aplicație, ca instrument pentru pilotarea unor arhitecturi curriculare și de carieră didactică adecvate timpurilor pe care le trăim.

Ianuarie 2020. Am acceptat invitația de a mă alătura echipei de consilieri a ministrului Educației și Cercetării, cu misiunea punerii în fapt a școlilor-pilot, începând cu anul școlar 2020-2021.

2015-2016. ROMÂNIA EDUCATĂ IESE ÎN ARENA PUBLICĂ

Schimbarea paradigmei Educației în România poate avea loc doar în condițiile asumării sale organice la nivel societal, deoarece este un proces fără precedent în istoria ultimilor 70 de ani.

Asumarea la nivel societal poate avea loc doar în condițiile asumării instituționale la vârf a unui proces de schimbare adaptivă cu impact în întreaga societate. În cazul României, din motive de legitimitate constituțională maximă în raport cu societatea, vârful instituțional este, în mod necesar, Președintele României.

Asumarea instituțională la vârf poate avea loc doar în condițiile formulării corecte a problemei schimbării paradigmei Educației, în termeni de leadership real – respectiv, de confruntare onestă a tuturor nivelurilor societății cu starea de fapt reală a sistemului public al Educației.

Temele de proces enunțate mai sus reprezintă țesutul conceptual strategic al proiectului prezidențial ROMÂNIA EDUCATĂ, inițiat în 2016, sub auspiciile Administrației Prezidențiale.

În orice alte condiții, schimbarea este respinsă și întregul proces eșuează, așa cum au probat ultimii 30 de ani de existență instituțională democratică a României.

În 9 iunie 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-201919, document ce poziționează Educația drept dimensiune strategică pentru securitatea națională.

Am salutat demersul (necesar și corect tehnic, în opinia mea), deoarece el situează leadership-ul schimbării paradigmei Educației la nivelul maxim de legitimitate reprezentativă pentru societate: șeful statului. Bornele acestei asumări la vârf (top leadership commitment) sunt:

Conștientizarea existenței unui context internațional definit de „schimbarea paradigmei“ sale (introducere; p. 3), ce impune o abordare neconvențională a securității naționale a României.
Promovarea inspirată și curajoasă a conceptului de securitate națională extinsă (p. 5, paragraf 3), ca răspuns la schimbarea paradigmei contextului internațional.
Definirea „reducerii decalajelor de dezvoltare și reconstrucției marilor sisteme publice“ (educație, sănătate, protecție socială) drept interes național de securitate (p. 8-9, paragraf 20).
Definirea „dezvoltării consolidate, durabile și adaptate schimbărilor sociale a marilor sisteme publice“ drept obiectiv național de securitate, din perspectivă internă (p. 9, paragraf 22).
Alegerea abordării extinse pentru evaluarea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale, adăugând factori PEST-E (politici, economici, sociali, tehnologici și de mediu/environment), la cei de natură strict militară (p. 14, paragraf 46).
Definirea educației drept vulnerabilitate la adresa securității naționale (p. 16, paragraf 65)
Definirea distinctă a dimensiunii sociale și demografice (p. 21-22, secțiunea 4.2.7) drept direcție de acțiune și modalitate principală de asigurare a securității naționale; prima linie de acțiune specifică vizează „conturarea unui amplu proiect național de educație, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte și performanță“.

Proiectul prezidențial „România Educată“ a generat până în prezent următoarele rezultate specifice și măsurabile:

au fost consultați mii de români privind dezvoltarea educației până în 2030. Dintre aceștia, peste 8.000 au răspuns chestionarului online propus de Administrația Prezidențială, restul participând la evenimentele organizate de Administrația Prezidențială sau de terți cu scopul consultării unui număr cât mai mare de români;
au fost organizate opt dezbateri regionale;
au fost organizate șapte grupuri de lucru, care au reunit reprezentanți ai autorităților publice centrale și locale cu responsabilități în educație și cercetare, reprezentanți ai societății civile și ai mediului privat, reprezentanți ai actorilor interesați etc. Au fost găzduite la Palatul Cotroceni patru întâlniri de lucru pentru fiecare grup de lucru – participarea fiecărei persoane fiind voluntară;
au fost astfel implicate peste 140 de persoane în elaborarea documentelor lansate în dezbatere publică;
a fost redactat un document de viziune și strategie pentru dezvoltarea educației și cercetării românești în perioada 2018-2030, pe baza opiniilor românilor consultați;
au fost elaborate 7 documente tehnice – câte unul pentru fiecare temă prioritară a proiectului – care propun obiective strategice și acțiuni ce pot contribui la atingerea viziunii pentru 2030;
au fost incluse în calendarul evenimentelor, sub egida Proiectului „România Educată“, un număr de 65 de activități organizate de terți care au adus o contribuție valoroasă proiectului, dezbătând teme conexe acestuia;
au fost finalizate, împreună cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, 4 documente de politici publice care completează rezultatele proiectului „România Educată“ pe temele: (1) carieră didactică, (2) management educațional, (3) echitate și (4) educație timpurie. Documentele au fost elaborate în cadrul unui proiect inițiat și coordonat de către Administrația Prezidențială și finanțat prin intermediul Serviciului de Sprijin pentru Reforme Structurale al Comisiei Europene.

Continuarea articolului poate fi citită în numarul doi, serie nouă, al revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Revista poate fi achiziționată aici.