Cu exact 10 luni înaintea examenului de bacalaureat, ediţia 2017, am dorit să aflu cum şi-au petrecut vacanţa 47 de liceeni din clasele a XII-a. Chestionarul în discuţie pornea de la o premisă corectă: este ultima vacanţă din preuniversitar şi pe adolescenţi îi aşteaptă prima provocare importantă a vieţii lor. Cum au valorificat şansa oferită de o vacanţă de două luni şi jumătate? Interogaţia de bază era detaliată pentru ca respondenţii să nu se piardă în digresiuni inutile: lecturi (cărţi, reviste, ziare), cu exemplificări, nume şi titluri, vizionări de spectacole artistice (locuri, numele trupelor şi ansamblurilor), vizionări de filme (regizor, interpreţi, palmares), călătorii în ţară/în străinătate (trasee, localităţi, obiective turistice etc.), activităţi practice (în domeniul turismului, serviciilor, în agricultură etc.), alte activităţi complementare. Evident, am năzuit să depăşim mitologia romanţioasă a vacanţelor la bunici blânzi şi înţelepţi, în sate idilice, cultivată cu obstinaţie în literatura pentru copii şi în abecedarele de altădată. Suntem într-un alt timp istoric, în spaţiul unor mentalităţi emancipate, al altei filozofii de viaţă, care impune dinamism, reacţii rapide, conectarea la contemporaneitate, valorificarea clipei, comunicare intercontinentală, globalizare, expansiune informaţională. Am vrut să aflăm dacă elevii din clasele terminale (un eşantion mic, dar cu o destul de mare valoare exponenţială, având în vedere fixaţiile şi pasiunile generaţiei Facebook) au nelinişti legate de examen, au făcut lecturi semnificative în acest sens, au valorificat un timp preţios ori dimpotrivă, l-au „ucis” cu cinism prin activităţi sterile, facile, cronofage, inerţiale. Ei au primit la timpul potrivit, în clasa a XI-a, lista de lecturi derivată din programa de bacalaureat.
Lecturile estivale ale liceenilor sunt mai degrabă dezamăgitoare, excepţiile fericite fiind puţine. O elevă mărturiseşte că a început să citească romanul camilpetrescian „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (cam târziu!), dar că „mi se pare un tip de carte expirată faţă de vremurile de astăzi”. O singură concesie: „~mi place subtilitatea din prima parte”. Bomboana pe „coliva” lecturilor: „Am citit articole online legate de diferite incidente din oraş”. O altă elevă încă n-a terminat „Enigma Otiliei”, de G. Călinescu, dar a dus la capăt scurta nuvelă caragialiană „În vreme de război”. E ceva. Mai aplicată, o adolescentă prevăzătoare a citit „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Enigma Otiliei”, de G. Călinescu, „Iona”, de Marin Sorescu, şi „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici. Nu lipsesc lecturile eclectice: „Poezii”, de Mihai Eminescu, „Maitreyi”, „Moromeţii”, de Marin Preda, „Enigma Otiliei”, „Război şi pace”, de Lev Tolstoi, dar şi „O iubire de o viaţă”, „Viaţă dublă”, „Micuţele mincinoase” ş.a., dacă nu cumva e la mijloc şi vreo mistificaţie. Romanul-fluviu tolstoian nu-i la îndemâna oricui. Altcineva, lângă lecturi necesare („Meşterul Manole”, de Lucian Blaga, şi „Enigma Otiliei”) ataşează şi „Zece negri mititei”, de Agatha Christie. Mai apar în liste: „Ion”, de Liviu Rebreanu, „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, „Scrisoarea I”, „Luceafărul” şi „Floare albastră”, de Eminescu, precum şi cărţi comerciale de dragoste, science-fiction şi horror.
Am făcut apel la sinceritatea maximă şi probabil că aşa se explică francheţea a 21 de elevi, care au precizat sec: „Nu am citit nimic”. Un băiat a bătut recordul de laconism: „N-am citit”, „N-am văzut”, „N-am vizionat”, „N-am făcut”, „N-am avut”, răspunsuri ce corespund subdiviziunilor interogaţiei. În schimb, a călătorit toată vara: Cannes, Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca. Alţi respondenţi sunt mai evazivi ori încearcă să dreagă busuiocul: „Nu ştiu exact titlul revistei, dar era pe tema vieţii de după moarte”, „au fost multe accidente şi am citit ziarul pentru a vedea exact ce s-a întâmplat”; „m-a interesat, de asemenea, cutremurul din Italia”; „mi-am petrecut vacanţa încercând să învăţ să conduc”; corelativ, „am citit legislaţie rutieră”, „am consultat diverse ziare şi reviste pentru horoscop”.
Nu lipseşte eroarea clasică: „Enigma Otiliei”, de Mircea Eliade (sic!). Mai decepţionant este „capitolul” spectacolelor vizionate: „Zilele Vasluiului”, „un concert pe plaja Venus-Saturn”; „la Constanţa – Mamaia, un concert cu Mihai Trăistariu”, „am ascultat în Copou «Rapsodia Vasluiului»”, „am ascultat cântăreţii ambulanţi din centrul vechi al Iaşilor”, „concert cu Nicole Cherry şi Conect-R”, „am vizionat Festivalul G. Enescu la televizor”. O năstruşnică recurge la termino­logia din poker: „Pas!” Cei mai mulţi elevi declară senini că n-au fost la niciun spectacol artistic, unii motivând că n-au avut timp (sic!).
La capitolul filme dezordinea este totală. Fără criterii estetice ferme, elevii văd filme de toată mâna, de la pelicule horror până la producţiile sentimental-lacrimogene. Niciun elev n-a putut indica un regizor de anvergură ori un actor fundamental. După toate semnele, adolescenţii privesc ceea ce le cade sub ochi, utilizând discreţionar televizorul, laptopul ori celularul performant, gustul lor mergând spre senzaţional, terifiant, siropos, divertisment. Un răspuns al unei adolescente este elocvent: „Am vizionat diverse filme la televizor legate de război, bătălii, groază, însă nu ştiu cum se numesc”. Alţi confraţi sunt mai precişi: „HusK”, „Doi burlaci şi o blondă”, „Dumnezeu pentru o zi”. Sau: „Forrest Gump”, „Înainte să te cunosc”, „Mr. Right” ş.a. Un inconformist a urmărit doar „La bloc”. N-au lipsit „Contele de Monte Cristo”, „Trei metri deasupra cerului”, „Iute şi furios”, „Doctor Gray”, „Orfanul Negru”, „Brigada ucigaşilor”, „Casa de gheaţă”, „Edward-mâini de foarfece”, „Titanic”, „Curierul”, „Dear John” ş.a. Opţiunea câtorva au fost filmele turceşti în serial. Un infantil incurabil declară serafic: „M-am uitat doar la desene animate”. Vizionarea de filme stă – cum se vede – sub semnul aleatorului. Instrumentul predilect: laptopul. Adolescenţii noştri nu par să aibă educaţie estetică în materie de film; liceul a făcut prea puţin pentru ei pe acest plan. Ca atare, merg înainte fără a avea o ţintă estetică mai înaltă.
Călătorii? Adolescenţii nu sunt sedentari, cel puţin unii dintre ei. }inte turistice atinse în această vară: Republica Moldova (pentru medicamente?!), Braşov (Biserica Neagră), Iaşi (pentru shaorma), Costineşti, Sulina, la mare („Unde m-am putut relaxa şi elibera de gândurile corigenţei”), Bulgaria, Bucureşti, Viena, Gura Humorului, Slănic Moldova, Eforie Nord, Norvegia şi Danemarca (la rude), Târgovişte, Deva, Cluj, Durău. Turismul este practicat mai ales pentru deconectare, şi nu pentru instrucţie culturală. Mai mulţi elevi declară că n-au plecat nicăieri. Esenţa acestei vacanţe a fost mărturisită franc de o fată: „Am lenevit toată vara”. Aferim!
Activităţi practice: bonă, muncitor la Confecţii Vaslui, pe şantier (fără detalii), vânzătoare de îngheţată şi sucuri, în agricultură, DJ la diferite evenimente, la scos ceapă, spălat haine, cules la vie, „am avut grijă de un verişor de 5 ani timp de o săptămână”, voluntariat (fără detalii), „am făcut pizza pe o terasă la Durău”, ospătar pe litoral, vânzător comercial la un market la Costineşti, ajutor de bucătar ş.a. Aspiraţiile practice ale liceenilor nu sunt prea sofisticate şi este de înţeles: nefiind calificaţi, nu pot spera mai mult. Câştigurile ocazionale au însă rostul lor. Îi ajută să înţeleagă lumea reală, cu limitele şi însuşirile ei, să socializeze cu adulţii şi să se disciplineze cât de cât în spiritul muncii. În fine, la capitolul alte activităţi am reţinut: şcoala de şoferi, pescuitul, „am dormit” (sic!), „am scris pe blogul meu”, „am făcut pregătire la matematică” (corigenţă), babysitter pe perioadă determinată, „spart seminţe şi băut bere” (sic!), „am jucat într-o piesă de teatru la voluntariat”, „m-am plimbat cu prietena”, „jocuri pe calculator”, „m-am distrat”, „am fost la bâlci”. Comentariile adiacente sunt inutile. Se impun însă câteva concluzii: 1. Impresia generală este că mulţi liceeni din clasele terminale trăiesc într-o iluzie, aceea că până la bacalaureat mai au suficient timp pentru învăţat; 2. Elevilor le lipseşte o scară a valorilor literare şi artistice. Ei merg intuitiv-accidental către literatură ori din obligaţii şcolare, n-au ţinte pretenţioase şi acceptă uşor surogate pseudoculturale. Se pare că axele vieţii lor sunt deocamdată divertismentul, şueta în gaşcă, „planeta Facebook”, mesageria online, laptopul ca mijloc tehnologic sine qua non. Opţiunile curente stau sub zodia accidentalului şi exprimă foarte bine tentaţia consumistă ce defineşte lumea de azi; 3. Practici şi câteodată cinici, elevii chestionaţi (provenind dintr-un colegiu economic) se bizuie pe meditaţii în particular, pe auxiliare şi cărţi de comentarii şi pe noroc. Nu exclud mai niciodată ideea că hazardul le-ar putea fi favorabil când e vorba de examene şi de compasiunea creştină a corectorilor. Nu elimină din ecuaţie nici fatalitatea funestă şi de aceea, pentru a-şi îmblânzi destinul, obişnuiesc să treacă pe la biserică pentru a câştiga bunăvoinţa divină.
Teodor PRACSIU