Cum ne motivăm pentru 2021?

Cum ne motivăm pentru 2021?

Am intrat într-un nou an și provocările acestuia încep să se arate. Când 2020 s-a sfârșit, multe persoane s-au gândit cu speranță la 2021 și și-au propus obiective de urmat. Nu au făcut excepție profesorii și acum, că ne-am întors la școală, trebuie să vedem dacă ceea ce ne-am propus (pe plan personal și profesional) poate să fie dus la bun sfârșit. Nu am omis planul personal din această ecuație pentru că eu cred că un profesor fericit este un profesor care poate să dea totul și în sala de clasă.

Totuși, uneori s-ar putea să ne fie greu să „ne ținem“ de promisiunile făcute la cumpăna dintre ani. Beck (2020) observă că sunt câteva capcane de care este bine să ținem seama:

  • Uneori stabilim obiective care sunt foarte greu să îndeplinit. Nu este greșit să ne dorim lucruri extraordinare, dar dacă obiectivele sunt nerealiste, ele pot submina motivația. Da, cele mai energizante obiective sunt cele care par dificile, dar dacă ceea ce ne propunem este foarte, foarte greu de îndeplinit o să avem o problemă. De aceea trebuie să învățăm să avem răbdare, să împărțim aceste obiective mari în pași mici și să ne bucurăm de fiecare pas câștigat;
  • Avem tendința de a ne angaja în gândirea de tipul „totul sau nimic“. Nu trebuie să ne streseze prea tare acest lucru, este o tendință naturală a omului să gândească în acești termeni. Vă mai aduceți aminte din școală când dacă nu luam „10“ nu era bine? Chiar dacă luam un „9“ aveam impresia că am eșuat, ceea ce nu ne motiva, ci era un mod de a ne pregăti pentru dezamăgire. În loc să ne simțim mândri și motivați să continuăm să lucrăm după nota de „9“ sau de „8“, aveam tendința să ne criticăm performanța, credeam că nu eram „suficient de buni“ și – uneori – renunțam să mai în­cercăm în continuare. Această tendință, care a apărut în trecut, încă din viața de elev, persistă și astăzi. Prin urmare, dacă ne-am propus un obiectiv și nu l-am atins decât parțial, nu ne vom bucura pentru ce am reușit, ci ne vom centra pe partea goală a paharului, cea a nereușitei…
    Dacă trecem mai departe, dincolo de aceste capcane, putem să accentuăm cercetările desfășurate de către Center of Educations Policy (CEP) (apud Elmore, 2016), care au pus în evidență faptul că avem obiceiul să ne centrăm pe performanță, pe rezultatul final și să neglijăm motivația, vehiculul care ne duce până la succesul dorit! Iată de ce, conform lui Elmore, trebuie să avem în vedere câteva lucruri importante:
  • Cea mai bună învățare se produce atunci când punem și în practică ceea ce învățăm. De altfel, așa cum observa Boyes (2021): „Acțiunea conduce motivația mai mult decât motivația conduce acțiunea!“. Prin urmare, chiar dacă obiectivul pe care ni l-am propus nu a părut vital în viața noastră înainte să „ne apucăm de treabă“, cu cât înaintăm pe drumul deschis de acțiune, cu atât ni se pare mai important să urmărim respectivul obiectiv și nu mai renunțăm la ceea ce ne-am propus!
  • Redescoperiți energia unor pasiuni, găsiți-le locul în viața dumneavoastră de astăzi și o să fiți mai pregătiți să vă urmați obiectivele și mai motivați să le atingeți!
  • Oamenii învață mai bine atunci când și alți oameni învață și sunt mai motivați când și alții le împărtășesc motivațiile. Găsiți sprijin pentru demersurile dumneavoastră în familie, la prieteni, discutați cu colegi, împărtășiți idei, reîmprospătați-vă energia cu entuziasmul elevilor dumneavoastră.

La toate acestea, Flaxington (2016) ne mai dă un sfat: să încercăm să fim cât se poate de pozitivi. Învățarea trebuie să fie văzută drept un moment de bucurie, de dezvoltare, de creștere.

Dar cum putem să menținem motivația pe termen lung? Cum putem să ne energizăm și să trecem peste momentele în care lucrurile nu merg chiar așa cum ne dorim?

de Ion-Ovidiu Pânișoară – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în numărul 13 al revistei Tribuna Învățământului