O propunere specială a dr. inginer Răzvan Nițu, cadru didactic asociat, cercetător la Universitatea Politehnică București

Preambul sau scurt abstract despre preocupările UPIR la începerea școlii

• Pregătirea profesorilor prin cursuri avizate și acreditate AI-ML.
• Competențe digitale cu resurse IT&C Programare în Python.
• Noi concepte în tehnologia predării/învățării, mai ales la ciclul primar și gimnazial, unde dorim ca programarea la nivel elementar să fie cunoscută de profesori.
• Noi și vechi resurse online utile ca infogim.ro, didactic.ro, Livresq, Kinderpedia etc.

Anul acesta este anul dotării cu SmartLab, cu Touchscreen în fiecare sală de clasă, prin urmare va fi nevoie de ­training, îndrumări, metodologie de utilizare a acestor mijloace pentru modernizarea predării, pentru îmbinarea tradiționalului cu tehnicul.

Am întrebat și robotul chatGPT și iată ce ne-a răspuns, iată ce comentăm noi

Întrucât tehnologia continuă să evolueze rapid, școlile ar trebui să țină pasul cu aceste schimbări pentru a asigura o educație modernă și eficientă. Iată câteva dotări tehnice pe care o școală ar pu­­tea să le aibă pentru anul școlar 2023-2024:

1. Acces la internet de înaltă viteză. Un acces stabil și rapid la internet este esențial pentru a permite elevilor și profesorilor să acceseze resurse online, să participe la cursuri în format digital și să facă cercetări.

2. Dispozitive individuale pentru elevi. Fie că este vorba despre tablete, laptopuri sau chiar dispozitive hibride, asigurarea fiecărui elev cu un dispozitiv personal poate facilita învățarea individualizată, accesul la resurse digitale și comunicarea cu profesorii.

3. Platforme de învățare online. Utilizarea unor platforme de învățare online sau sisteme de gestionare a învățării (LMS) poate permite profesorilor să încarce materialele cursurilor, să atribuie sarcini și să monitorizeze progresul elevilor.

4. Echipamente multimedia în săli de clasă. Sălile de clasă ar trebui să fie echipate cu proiectoare, ecrane interactive sau tablete grafice pentru a sprijini metodele de predare interactivă și pentru a face învățarea mai atractivă.

5. Laboratoare tehnologice. Laboratoarele dotate cu calculatoare puternice și software specializat pot susține învățarea în domenii precum științele, matema­tica, programarea sau designul grafic.

6. Educație în domeniul tehnologiei. Un curriculum actualizat ar putea include lecții despre tehnologie, programare, siguranță online și alfabetizare digitală, pentru a-i pregăti pe elevi pentru cerințele lumii digitale.

7. Acces la resurse digitale educaționale. Abonamente la platforme educaționale, e-books și resurse online pot oferi acces la o gamă largă de materiale de învățare.

8. Securitate cibernetică. Având în vedere importanța datelor personale și a securității online, școlile ar trebui să in­vestească în măsuri de securitate cibernetică pentru a proteja informațiile elevilor și ale cadrelor didactice.

9. Spații de colaborare digitală. Zone de lucru colaborativ echipate cu dispozitive pentru colaborare la proiecte, discuții și prezentări pot stimula dezvoltarea abilităților de lucru în echipă și comunicare.

10. Camere pentru învățare la distanță. În contextul în care învățarea la distanță poate continua să fie necesară în anumite situații, camerele echipate pentru videoconferințe și transmisii live pot permite participarea elevilor de acasă.

Este important ca aceste dotări tehnice să fie integrate într-o abordare pedagogică coerentă, care să promoveze învățarea activă și implicarea elevilor, în timp ce păstrează un echilibru între tehnologie și interacțiunea umană.

Avem internet de mare viteză în școli?

Răspuns: avem internet, dar nu de mare viteză. Providerii de internet percep taxe mari pentru rețele sigure și eficiente. Conexiunile internet depind de deschiderea autorităților locale și de modul de negociere cu companiile de specialiate. Deși Ministerul Educației a început un program interesant numit „Internet pentru școala ta“, putem constata că proiectul a sfârșit apoteotic cu obligația școlilor de a plăti sume foarte mari pentru servicii slabe…

Există dispozitive individuale pentru elevi?

Da, a început un program de dotare cu tablete în timpul pandemiei… S-au cumpărat sute de mii, există în majoritatea școlilor, mai ales în mediul rural… Tablete de slabă calitate care au fost abandonate în magaziile școlilor pentru că nu există măcar un program clar de folosire a lor…

Are școala o platformă de învățare online?

Există experiența predării, învățării, evaluării pe platforme ca Zoom, Class­room, Teams… Doar că totul a fost abandonat pentru că s-a trecut la învățământ exclusiv tradițional în majoritatea școlilor. Și să nu uităm că acestea sunt ­gratuite, ca și Netspace-Cisco sau alte medii oferite de diferite companii. La costuri mici, se mai folosește în școli NetsuportSchool.

Există echipamente multimedia în sălile de clasă?

Au existat inițiative în comunitățile locale pentru dotare cu table inteligente care au devenit în scurt timp anacronice, fiind destul de incomod de utilizat: co­nectare la calculator, existența unui vi­­deoproiector… Acum, proiectul de dotare IT prin PNRR va aduce tehnologia în toate sălile de clasă… Vom vedea dacă va fi folosită!

Există laboratoare tehnologice cu dotări performante și cu software adecvat?

Dotarea cu laboratoare de informatică în școli a început prin anii 2000 și s-a sfârșit în 2009-2010. Acum echipamentele sunt total depășite. În multe licee s-a refăcut dotarea cu mijloace proprii, cu sprijinul primăriilor sau al unor sponsori locali. Din păcate, niciodată nu s-a pus accent pe achiziția de software. Sperăm în proiectul nou de dotare IT&C. Doar că software va fi deficitar!

Se face educație, se învață suficient de bine utilizarea tehnologiei în școală, în viață?

Noi credem că nu există un program coerent în acest sens, bine elaborat de specialiști și susținut financiar de școli împreună cu comunitățile locale.

Uniunea Profesorilor de Informatică din România are în lucru mai multe ­cursuri de pregătire pentru profesori și elevi:

1. Competențe digitale cu resurse IT&C;

2. Abordarea jocurilor logice și a programării pentru școlari;

3. Curs de rețele de calculatoare pe platforma/programul gratuit Cisco Networking Academy;

4. Curs de Algoritmi de Învățare automată, limbaj Python colaborare/parteneriat cu CCD Brăila și susținut de specialiști din Asociația Română de Inteligență Artificială – UK.

Există acces la resurse digitale pentru profesori și elevi?

Ministerul Educației a construit portalul manuale.edu.ro, unde există absolut liber toată gama de manuale electronice pentru elevii de clasele I–VIII. Mai puțin beneficiază elevii de liceu exceptând manualele de bază: matematică, limba română etc.

Nu putem spune că există un program clar de sprijin pentru accesul școlilor la conținut digital de tip simulări, modelări, experimente online etc. Putem spune doar că există proiecte și încercări disparate.

O „cancelarie națională online“, unde profesorii și elevii își împărtășesc re­­­sursele de cca 20 de ani, este portalul www.didactic.ro, cea mai mare comunitate gratuită de resurse susținută de compania Softwin-Intuitext. Aici se găsesc sute de mii de materiale digitale utilizate de aproa­­pe un milion de profesori, elevi, părinți. De asemenea, putem exemplifica și portalul www.infogim.ro, unde se întâlnesc profesorii ce predau informatica în gimnaziu. Să nu uităm comunitățile IT pbinfo.ro, infoarena, infoeducatie.ro.

În afară de cele amintite, putem exemplifica și prin platformele Livresq, Kinderpedia, Eduapps etc.

Ca și sursă de resurse digitale este demn de menționat proiectul Ministerului Educației, Resurse Educaționale Deschise (RED).

Putem vorbi de securitate cibernetică în școli?

Foarte puțin! Sunt câteva exemple.

Un proiect popular este Unbreack­able, susținut de compania Orange, iar altul este programul de cursuri de securitate cibernetică oferit gratuit de Cisco pe platforma Skills for All.

Mai oferă Bitdefender sfaturi și îndrumări pentru școli și universități.

Categoric putem spune că nu există un program coerent realizat de factorii de decizie, deși nevoia de securitate ci­bernetică în mediul școlar este din ce în ce mai mare!

Există spații de colaborare digitală și proiecte de învățare la distanță?

Iată ce ne propune Răzvan Nițu de la Universitatea Politehnica din București. Exemplul dat este pentru universități, dar se poate particulariza ușor în învățământul preuniversitar:

OpenEducationHub: Transformarea învățării prin automatizare și colaborare digitală

Odată cu lansarea publică a ChatGPT, s-a iscat o veritabilă dezbatere despre cum va fi utilizată inteligența artificială de către studenți/elevi pentru a-și finaliza temele și, poate, pentru a ocoli diverse forme de examinare. Nu e ceva nou, amintiți-vă doar de anxietatea generată de adoptarea internetului pe scară largă și, mai ales, de utilizarea tot mai frecventă a Wikipedia.

În aceste situații, reacția profesorilor și managerilor educaționali a fost adesea mai degrabă defensivă (obiecții la adresa folosirii tehnologiei) decât orientată spre viitor (integrarea tehnologiei în procesul educațional). Motivul e simplu: orice sistem este rezistent la schimbare și este mai ușor să blochezi utilizarea unei noi tehnologii, decât să o integrezi. Dat fiind ritmul accelerat al inovației tehnologice, am avea nevoie de reforme educaționale la fiecare câțiva ani.

În plus, tehnologia a avut tendința de a produce unelte ce par create pentru a înlocui profesorul cu un calculator: baze de date cu exerciții, inteligență artificială ce poate evalua nivelul unui elev, oferirea de materiale personalizate, cursuri ­online, cursuri înregistrate etc. Este firesc să existe o reticență din partea educatorilor. Dar să nu uităm că educația nu constă doar în transferul de informație, ci implică și mentorat și dezvoltarea abilităților „soft“ cum ar fi perseverența, corectitudinea, introspecția, comunicarea, lucrul în echipă și gestionarea emo­țiilor proprii și ale celor din jur. Prin urmare, ideea de a folosi tehnologia pentru a îmbunătăți învățarea, sub îndrumarea unui profesor, pare a fi o abordare echilibrată și benefică.

Pe de altă parte, profesorii au avut la dispoziție până acum un număr destul de limitat de unelte pentru a-și îmbunătăți munca. Ei au nevoie să creeze sau să selecteze materiale didactice, să își facă un plan de lecție, să dezvolte și să corecteze teste, teme sau proiecte. Aceste sarcini necesită atenție, răbdare, efort și sunt repetitive, adesea anoste, lipsite de creativitate. Acesta ar putea fi un context ideal pentru automatizare.

Automatizarea, inclusiv prin intermediul inteligenței artificiale precum ChatGPT, aduce o serie de beneficii în crearea de conținut educațional și facilitarea în­vățării. Acestea includ eficiența, reducând timpul și efortul necesare pentru crearea și distribuirea conținutului, permițând astfel educatorilor să se concentreze pe interacțiunea directă cu elevii. În același timp, inteligența artificială poate oferi un grad mai mare de personalizare, adaptând conținutul la nevoile individuale ale elevilor, și poate face conținutul mai accesibil pentru un număr mai mare de persoane. Oferă, de asemenea, experiențe de învățare mai interactive și facilitează evaluarea și feedbackul. În plus, tehnologiile de automatizare pot conduce la inovații în educație, permițând dezvoltarea de noi metode de învățare și predare, și permit scalabilitate și flexibilitate în învățare, ajutând la îmbunătățirea accesului și echității în educație.

Într-un studiu din Statele Unite din 2017, majoritatea profesorilor se arătau mult mai atrași de interacțiunea directă cu elevii, decât de munca de culise ce sus­ține procesul educațional. La întrebarea „Cât timp petreceți pentru a aduna materialele necesare predării?“, răspunsurile cele mai frecvente au fost „Mai mult decât mi-aș dori“ sau „Mult prea mult“. În acest context, noi, la OpenEdu, ne propunem să le oferim profesorilor uneltele necesare pentru a se concentra pe ceea ce contează cu adevărat: predarea și mentoratul elevilor, nu pe sarcinile rutiniere.

Folosind fondurile EEA GRANTS, dezvoltăm o metodologie și o infrastructură pentru crearea de conținut educațional de înaltă calitate ce poate fi ușor personalizat, adaptat, distribuit, utilizat și modificat. Urmărim să le facilităm dezvoltatorilor de conținut educațional crearea de materiale care să ajute profesorii, prin automatizarea sarcinilor repetitive și prin păstrarea materialelor în formate ce pot fi ușor reutilizate.

Soluția noastră, accesibilă tuturor, permite stocarea și distribuirea conținutului educațional. Aceasta poate fi accesată de dezvoltatori, profesori și elevi. Profesorii pot să devină dezvoltatori de conținut sau pot să utilizeze materialele dezvoltate de alții pentru interacțiunea cu elevii (predare, evaluare etc.). Elevii pot beneficia indirect de aceste materiale – prin intermediul profesorilor – sau le pot folosi pentru studiu individual, acce­sându-le direct. Pe platformă se pot im­­plementa forme automate de evaluare, unde subiectul o permite. Evaluarea au­­tomată se face în cadrul infrastructurii dezvoltate, iar unelte precum ChatGPT vor fi, probabil, integrate pentru anumite categorii de exerciții, pentru a promova utilizarea lor constructivă.

Un alt avantaj major al proiectului OpenEdu este că oricine are o conexiune la internet, fie că este elev, părinte, profesor sau un cititor interesat, poate contribui la îmbunătățirea calității resurselor. Elevii sunt încurajați să propună modi­ficări ale conținutului în funcție de ­perspectivele și experiențele lor, ceea ce reprezintă în sine o oportunitate de învățare. Profesorii vor putea să își aleagă și să-și personalizeze mult mai ușor conținutul, folosind uneltele puse la dispoziție de OpenEdu. În felul acesta, timpul pe­­trecut în pregătirea lecțiilor și corectarea temelor sau testelor vor fi semnificativ reduse.

Echipa OpenEdu a pus la punct o metodologie eficientă și o infrastructură robustă, menite să faciliteze partajarea de conținut. Aceste instrumente și-au arătat deja utilitatea în dezvoltarea materialului didactic pentru cursul „Sisteme de Operare“ al Facultății de Automatică și Calculatoare din Universitatea Politehnica din București (UPB). Fiind un curs concentrat pe aspectele de programare, am reușit să implementăm cu succes au­tomatizarea unor sarcini mai monotone, cum ar fi corectarea temelor sau evaluarea activităților practice. Astfel, am încurajat o mai mare focalizare a profesorilor pe interacțiunea educativă directă cu studenții. Cursul include și un mecanism motivant de recompensare a contribuțiilor studențești la îmbunătățirea materialelor didactice. Studenții vor primi Smiley Coins, o criptomonedă cu scop educațional, ca apreciere pentru eforturile lor. Cu acestea, ei vor putea achiziționa resurse educaționale variate – de la participări la workshopuri, școli de vară, până la cărți sau alte resurse similare.

Viziunea noastră, în OpenEdu, se extinde dincolo de aceste inițiative punctuale. Dorim să creăm o bază de date in­ternațională cu cursuri de calitate, la care dezvoltatori de conținut din întreaga lume să poată contribui ușor. Această re­­sursă va fi o unealtă ușor accesibilă și valoroasă pentru profesorii care doresc să personalizeze și să îmbogățească ex­­periențele de învățare ale studenților.

În încheiere, chiar dacă evoluția tehnologică aduce cu sine provocări în sfera educației, ne oferă și un ocean de posibilități pentru a îmbunătăți ceea ce avem în prezent. Pentru a profita la maximum de aceste beneficii, este esențial să învățăm să manevrăm și să încorporăm aceste instrumente de automatizare, precum ChatGPT, în sistemul educațional actual. În acest cadru, profesorul își poate îndeplini cu succes rolul de mentor, în timp ce elevul folosește aceste unelte tehnologice pentru a-și îmbogăți cunoștințele și abilitățile. Comunitatea academică internațională a început deja să facă primii pași în această direcție, iar Universitatea Politehnica din București este un pol de dezvoltare alertă.

Pentru mai multe informații, puteți să ne urmăriți pe:

• Facebook – https://www.facebook.com/openeducationhub
• Website – https://open-education-hub.github.io/

Concluzia noastră este axată mai ales pe nevoia de pregătire a profesorilor pentru folosirea noilor tehnologii în predare. Evident, elevii beneficiari trebuie acomodați, familiarizați cu noile instrumente, platforme, programe, astfel încât să pu­­tem spune că investiția masivă făcută acum de guvern va avea un rezultat vizibil. Inteligența artificială va fi peste tot în existența noastră și va trebui să știm să o folosim practic, controlat și constructiv.

Învățarea colaborativă, comunitățile educative, clasele online vor fi elemente ale unui nou sistem de școală!

Clopoțelul digital va suna a schimbare, a mai multă ușurință în demersul di­dactic. Succes!

Emil ONEA – profesor, director executiv UPIR
Răzvan NIȚU – dr. ing.

Articol publicat în nr. 44-45 al revistei Tribuna Învățământului