Educația este o temă deseori prezentă în dezbaterea publică. Nu mereu sunt la fel de prezente și datele concrete care să clarifice, să argumenteze, să explice. Datele care să poziționeze sistemul de educație din România în raport cu cele din alte țări europene. Datele care să ofere o imagine de ansamblu și să fundamenteze politici. Eurydice asta face, prin activitatea sa de cercetare la nivel european.

„Dacă Europa face într-adevăr parte din identitatea noastră comună, trebuie să ne înțelegem mai bine și să învățăm cum funcționează sistemele noastre“. Asta de­clarau, într-un interviu comun de la finalul anului 2022, Florence Mondin și Mitch Ward, cei care coordonează rețeaua Eurydice la nivel european din rolurile de șef și șef-adjunct în cadrul Unității A6 din Comisia Europeană. Se refereau cu precădere la sistemele de educație – cele analizate de Eurydice –, dar și la cele de tineret, analizate în cadrul recent înființatei rețele YouthWiki. „Educația este unul dintre domeniile cele mai apropiate de oameni, care are cel mai semnificativ impact asupra lor. Dacă suntem de părere că elaborarea politicilor în domeniile educației și tineretului ar trebui să se bazeze pe dovezi, atunci trebuie să colectăm aceste dovezi în cel mai bun mod posibil. Ele reprezintă o sursă importantă de cunoștințe și informații despre politica educațională europeană, care poate fi accesată liber de toți cei interesați pentru a defini mai bine direcțiile viitoare. Acesta este rolul Eurydice și YouthWiki și suntem mândri să sprijinim dezvoltarea lor. Rețelele Eurydice și YouthWiki sunt o sursă unică de informații fiabile, calitative, care acoperă multe țări europene. Sperăm că acest lucru va duce la inspirație și la învățare“, declarau aceștia.

Ce face, mai clar, rețeaua Eurydice?

Eurydice este o rețea a cărei sarcină este de a ex­­plica modul în care sunt organizate sistemele de educație din Europa și cum funcționează acestea. Rețeaua publică descrieri ale sistemelor naționale de educație, studii comparative pe subiecte specifice, indicatori și statistici în domeniul educației.

S-a lansat în anul 1980, fiind un mecanism strategic al Comisiei Europene și al statelor membre pentru a îmbunătăți înțelegerea sistemelor și politicilor și a stimula, astfel, cooperarea la nivel european. Rețeaua Eurydice constă dintr-o unitate europeană înființată de Comisia Europeană la Bruxelles și 40 de unități naționale, în 37 de țări: cele 27 de state membre, Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia de Nord, Islanda, Liechtenstein, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția și Turcia.

Din 1995, Eurydice a făcut parte din programul Socrates. Apoi, a devenit parte din programul Învățare pe tot parcursul vieții. Din 2014, este parte din programul Erasmus+.

Unitatea Națională din România funcționează în cadrul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale – ANPCDEFP.

Eurydice în România

Veronica Chirea este cea care coordonează activitatea Eurydice în România din 2009: „La momentul în care am preluat această activitate, în România nu prea se știa de Eurydice, nici de rețea și nici de publicațiile realizate în cadrul rețelei. Foarte puțini decidenți știau și se foloseau de rapoartele create. De asemenea, informațiile despre România în rapoartele Eurydice erau minimale. În toți acești ani, obiectivele pe care le-am avut au fost acelea de a crește vizibilitatea rețelei și de a pune pe harta Eurydice informații de înaltă calitate despre sistemul de învățământ din România. Pentru aceasta, esențială a fost colaborarea cu persoane care au expertiză în domeniu – decidenți, cercetători, profesori universitari, profesori din învățământul preuniversitar, inspectori școlari. Colaborez cu Ministerul Educației, dar și cu alte ministere relevante; cu Institutul Național de Statistică, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație, universități, centre de excelență în educație, alte instituții relevante, în funcție de subiectul fiecărui raport. La nivel european și internațional, rețeaua Eurydice are o strânsă colaborare pentru colectarea de date cu EUROSTAT, IEA (PIRLS), OECD (PISA, TALIS), ICILS, UNESCO, pentru producerea de rapoarte comparative“.

Toate publicațiile realizate de către rețeaua Eurydice sunt gratuite și pot fi vizualizate/descărcate de pe site-ul https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/. Un alt aspect foarte important: majoritatea acestora sunt traduse în limba română.

Cum sunt realizate rapoartele și studiile comparative publicate de Eurydice?

Comisia Europeană este cea care alege temele, în funcție de subiectele de interes comunitar. Se lucrează cu evidențe, cu date clare. Există rapoarte tematice ample, a căror realizare poate dura 2 ani sau chiar mai mult, dar și rapoarte ad-hoc, publicate în mai puțin de 1 an din momentul lansării temei. În fiecare an sunt publicate fișele de țară actuali­zate, care conțin structura sistemelor de educație, durata învățământului obligatoriu, calendarele școlar și academic.

Publicațiile pe care le creează rețeaua sunt foarte bine documentate și argumentate. În spatele unui raport este o întreagă muncă de cercetare, de colectare de date, de verificare și de validare. Nenumărate discuții și întâlniri. „La început este un sentiment de neliniște, o ieșire din zona de confort. Când Comisia Europeană lansează o nouă tematică de cercetare, primul gând este cu cine să colaborez și să stabilesc experții, astfel încât să pot să prezint cele mai relevante informații. Apoi urmează faza de documentare și etapa de completare a chestionarelor aferente. Ulterior, sunt 2-3 runde de schimb de mesaje cu coordonatorul raportului, cu scop de a clarifica și/sau completa informațiile furnizate inițial. După ce draftul raportului este realizat de către echipa implicată în elaborarea raportului respectiv, acesta este trimis în rețea, citit, verificat și corectat de către echipele de experți din fiecare Unitate Națională Eurydice. La final, urmează publicarea, promovarea și traducerea. Și odată cu publicarea raportului apare și sentimentul de ușurare, de împlinire; sentimentul lucrului bine făcut. Ca atunci când promovezi un examen“ (Veronica Chirea).

Colectarea informațiilor poate fi un proces destul de dificil și îndelungat. E necesar, uneori, să existe 2-3 surse pentru a avea certitudinea că informațiile sunt corecte, clare, actualizate. E nevoie de efort susținut și tenacitate pentru a duce la bun sfârșit întregul demers. „De multe ori, colectarea datelor corecte și complete reprezintă o provocare. Dar față de etapa de început se simte un real progres. S-au schimbat mentalități. Ne raportăm altfel față de alte sisteme de educație; s-au ameliorat politici; suntem mult mai prezenți și mai vizibili în rapoarte. Ce mă motivează? Îmi place ce fac. E pasiunea muncii de cercetare. Mă bucur când văd că prin intermediul acestor rapoarte lu­­mea află lucruri relevante despre sistemul nostru de educație și despre politicile noastre în domeniu“ (Veronica Chirea).

Cine folosește rapoartele Eurydice?

În primul rând, trebuie indicat faptul că Eurydice nu dă rețete. Scopul principal al publicațiilor Eurydice este de a servi drept suport pentru politici la nivel european și național. Dar putem privi din mai multe perspective: „Acțiunea rețelei ajută tuturor. Inclusiv studenților, celor care se formează, pentru că învață să lucreze cu documente comparative. Într-o epocă a globalizării e foarte important să știi ce se întâmplă în țările din jur, cum te situezi în raport cu alții pe anumite criterii de interes comunitar. Informațiile furnizate de Eurydice pot fi utile și pentru cei care depun proiecte europene de finan­țare – pot identifica, astfel, problematici comune. O simplă diagramă (dintr-o publicație realizată în cadrul rețelei Eurydice) poate reprezenta baza unei discuții pentru potențialii parteneri de proiect, din țările beneficiare ale programului Erasmus+. Nu în ultimul rând, aceste publicații cu siguranță pot sprijini decidenții în ameliorarea politicilor și practicilor educaționale“ (Veronica Chirea).

Ce arată rapoartele Eurydice? 2 exemple

Regăsiți mai jos date despre sistemele educaționale din Europa din două rapoarte comparative publicate în cadrul rețelei.

1. Îmbunătățirea rezultatelor și creșterea motivației pentru învățarea matematicii și a științelor în școală (2022)

Cu cât proporția elevilor cu rezultate slabe este mai mare în învățământul primar, cu atât această rată este mai mare și în învățământul secundar. Procentele elevilor cu rezultate slabe tind să se afle în corelație pe arii disciplinare și niveluri de învățământ. Astfel, în cadrul unui sistem de educație, există probabil niveluri similare ale elevilor cu rezultate slabe la matematică și la științe și în învățământul primar, și în învățământul se­­cundar. Aceasta evidențiază importanța acordării unui sprijin amplu pentru învățare pentru elevii care rămân în urmă, încă din primele clase. Elevii din medii precare din punct de vedere socio-economic sunt suprareprezentați în rândul celor cu rezultate slabe în toate sistemele europene de educație.

Sistemele de educație care asigură sprijin pentru învățare în timpul programului școlar oficial (și nu numai după încheierea programului) tind să aibă procente mai mici ale elevilor cu rezultate slabe, atât la matematică, cât și la științe. Deși autoritățile la nivel înalt le impun școlilor obligația de a oferi sprijin pentru învățare elevilor cu rezultate slabe în marea majoritate a sistemelor de educație, doar aproximativ un sfert dintre acestea asigură un cadru detaliat, care să fie strict implementat de către școli. Cel mai întâlnit mod de a sprijini elevii cu dificultăți de învățare este prin îndrumare individuală sau în grupuri mici, fie în timpul programului școlar oficial, fie în afara acestuia (ori ambele variante). În general, sistemele de educație care le cer școlilor să asigure sprijin în timpul programului școlar înregistrează procente mai mici ale elevilor cu rezultate slabe. Aceasta evidențiază eficiența disponibilității imediate și la momentul oportun a pregătirii individuale sau în grupuri mici în timpul programului, când sunt prezenți toți elevii.

Implicarea cadrelor didactice specializate în sprijinirea elevilor cu rezultate slabe poate crește eficiența activităților de sprijin pentru învățare. Sistemele de educație în care sunt implicate cadre didactice cu specializare în sprijinirea elevilor cu rezultate slabe („profesori de remediere“) în activitățile de sprijin pentru învățare au, în general, procente mai scăzute ale elevilor cu rezultate slabe la matematică la clasa a IV-a. În prezent, doar aproximativ o treime dintre sistemele de educație apelează la cadre di­dactice specializate în sprijinirea elevilor cu rezultate slabe în cadrul activităților de sprijin pentru învățare.

Curriculumul pentru științe poate beneficia de pe urma includerii întrebărilor socio-științifice. Pentru a crește in­teresul și a le demonstra elevilor utilitatea matematicii, aplicațiile din viața reală în diferite contexte fac parte din curriculumul pentru învățământul primar și se­­cundar inferior din toate țările europene. Sistemele de educație în care se face re­­ferire în curriculum la aspecte socio-științifice au o proporție mai mare a elevilor de 15 ani care au reușit să atingă un anu­mit nivel de competențe științifice de bază. Atunci când li se cere elevilor să exploreze dileme morale din domeniul biotehnologiei, să-și explice opiniile privind testarea pe animale sau să numească riscuri ale civilizației moderne asociate cu progresul tehnologic, nivelurile ge­nerale ale rezultatelor la științe sunt mai bune. Este esențial să înveți cum să cauți materiale științifice online și să verifici credibilitatea informațiilor din diferite surse online, pentru a facilita reflecțiile semnificative asupra întrebărilor socio-­științifice. Prin urmare, este bine de știut că în două treimi dintre sistemele europene de educație competențele digitale sunt integrate în predarea și învățarea științelor în învățământul secundar inferior.

Există o lipsă de cadre didactice specializate în matematică și științe și o cerere semnificativă de mai multă dezvoltare profesională continuă în aceste domenii. În aproape toate sistemele de educație li se cere cadrelor didactice ge­neraliste să predea matematică și științe la nivel primar (de regulă, timp de 4-6 ani). După aceea, aceste discipline ar tre­bui să fie predate de profesori specializați. În practică, marea majoritate a sistemelor de educație se confruntă cu o lipsă de profesori de matematică și/sau științe. Pentru a face față acestei situații, sistemele de educație pot oferi formarea profesională necesară și calificări suplimentare cadrelor didactice care le soli­cită. Unele țări au asigurat noi cursuri, locuri de studii sau burse pentru cei care doresc să devină profesori de matema­tică sau științe. Datele studiului TIMSS din 2019 arată că profesorii actuali de matematică și în special cei de științe indică o necesitate clară a formării pentru predarea acestor discipline.

2. Echitatea în învățământul școlar din Europa. Structuri, politici și performanțe ale elevilor (2020)

Cum influențează modul în care sunt concepute sistemele de învățământ inegalitățile din educație? Raportul Eurydice sus-menționat identifică ce politici și structuri sunt asociate cu niveluri ridicate ale echității din punct de vedere al performanțelor elevilor.

Principalele constatări?

Finanțarea publică este importantă pentru echitate, în special în învățământul primar. Analiza Eurydice arată următorul lucru: creșterea cheltuielii pu­­blice pe elev poate reduce diferențele de performanțe între elevii cu rezultate bune și cei cu rezultate slabe din școlile de învățământ primar.

Există diferențe semnificative în Eu­­ropa în ceea ce privește nivelul finanțării publice pe elev, variind de la 1.940 (Ro­mânia) la 13.430 (Luxemburg) standarde ale puterii de cumpărare, ceea ce reflectă în parte diferențele de dimensiuni ale economiilor statelor. În mod similar, procentul cheltuielii private cu învățământul școlar variază de la mai puțin de 1% (România, Finlanda și Norvegia) la 19% (Turcia) din cheltuiala publică.

Rămân încă bariere în calea participării la educația timpurie de calitate superioară. Există beneficii clare pentru copiii care participă la educația timpurie, din punct de vedere al dezvoltării generale și al performanțelor școlare. Acest lucru este valabil în special pentru elevii defavorizați. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor europene, exceptând Malta, Belgia, Ungaria, Olanda, Regatul Unit (Irlanda de Nord și Scoția), Albania și Elveția, copiii din familii defavorizate participă în general mai puțin la educația timpurie. Politicile pentru creșterea echității în educația timpurie includ extinderea accesului (atât universal, cât și pentru categorii specifice), precum și îmbunătățirea calității ofertei, de exemplu, prin angajarea de personal calificat co­­respunzător. Alte măsuri vizează dificultăți specifice întâmpinate de familiile defavorizate, precum costurile, barierele culturale și lingvistice și lipsa informării.

Regulile diferite privind alegerea școlii din sistemele de educație reduc echitatea. Libertatea mai mare a familiei în alegerea școlii, în combinație cu regulile diferite pentru alegerea școlii în funcție de tipul școlii, pot crește inechitatea. Atunci când elevii sunt repartizați într-o școală publică pe baza domiciliului, dar părinții au totuși libertatea de a alege între anumite tipuri de școli (publice sau particulare), acest lucru poate crește segregarea școlară și importanța mediului familial pentru rezultatele școlare. Dacă se adaugă și regulile diferite pe baza cărora școlile își selectează elevii, influența este și mai mare. Numai 11 sisteme de educație au aceleași politici privind alegerea școlii și admiterea elevilor indiferent de tipul de școală (BEfr; IT, LU, PT, RO, FI, SE, UK-SCT, IS, NO, RS).

Diferențierea timpurie are un puternic impact negativ asupra echității. Diferențierea (tracking) – practica repartizării elevilor la programe de studii diferite – are o puternică influență asupra echității. Mai ales diferențierea la o ­vârstă timpurie tinde să se asocieze cu un nivel mai ridicat al segregării școlare și cu un rol mai mare al mediului familial în mo­delarea rezultatelor elevilor. Doar 9 sisteme de educație amână diferențierea formală până la vârsta de 16 ani (DK, EE, FI, SE, IS, UK-ENG, UK-WLS, UK-NIR, UK-SCT), în timp ce cinci sisteme de educație încep să repartizeze elevii la programe de studii diferite deja de la vârsta de 10-11 ani (DE, HU, AT, CZ, SK).

Repetenția are drept consecință un nivel mai scăzut al echității în școlile de învățământ secundar, însă rămâne o practică răspândită. Repetenția are un impact negativ asupra echității la nivelul învățământului secundar. Cu toate acestea, repetenția rămâne o practică răspândită în Europa. În medie, 4% dintre elevii europeni repetă un an școlar cel puțin o dată, dar în unele sisteme de educație, rata repetenției poate depăși 30%. Pentru a-i ajuta pe elevi să evite repetarea unei clase, cele mai multe sisteme de educație au mecanisme implementate pentru a le da acestora o a doua șansă. Aceasta ia de­­seori forma unui examen susținut înainte de începerea noului an școlar. De asemenea, în aproximativ un sfert dintre sistemele de educație, elevii pot trece în anul următor cu condiția îndeplinirii unor condiții în anul școlar care urmează.

Existența cadrelor didactice specializate pentru cazurile de rezultate școlare slabe este asociată cu o segregare școlară mai redusă în școlile de învățământ secundar. În învățământul primar, cadrele didactice specializate în lucrul cu elevii cu rezultate slabe sunt disponibile în toate școlile numai în 12 sisteme de educație. Numărul scade la zece în învățământul secundar inferior și la șapte în învățământul secundar superior.

Acestea sunt doar câteva exemple de concluzii din două rapoarte comparative publicate recent de rețeaua europeană Eurydice. Dar există zeci de astfel de analize disponibile gratuit pe site-ul Eury­dice. Oricine e interesat să aibă această viziune de ansamblu asupra sistemelor de educație din Europa o poate face. Și orice subiect de educație ce apare în dezbaterea publică se poate fundamenta cu date de la nivel european colectate de Eurydice.

Eurydice – sinergii, comunități, învățare

Întrebați, în interviul amintit ante­rior, despre cum ar caracteriza anul 2022 la nivelul activității lor din Comisia Europeană, Florence Mondin și Mitch Ward au indicat 3 lucruri: „sinergii“, „comunități“ și „învățare (prin cooperare)“. „Totul este să ne conectăm și să multiplicăm ceea ce facem. Eurydice și YouthWiki reunesc, desigur, rețele largi și diverse care oferă politicilor europene și naționale tipul de dovezi și înțelegere de care avem nevoie. Întâlnirile noastre în persoană de după pandemie au arătat că acest lucru este în egală măsură despre oameni, cât este despre politici. Platformele educaționale precum EPALE (pentru învățarea adulților) sau eTwinning (pentru școli) sunt, de asemenea, despre aducerea oa­menilor împreună, despre împărtășirea și construirea de comunități de practică. În timpul primului nostru an în unitate (Unitatea A6 din cadrul Comisiei Europene), ne-am străduit să promovăm acest mod de a ne concepe munca!“.

Eurydice – importanța legăturii dintre cercetare și comunicare

Cu siguranță apar diferite întrebări legate de Eurydice. Sunt publicațiile suficient de cunoscute? Sunt suficient folosite? Stau cu adevărat la baza unor politici educaționale mai bune? „Vrem întotdeauna ca munca noastră să fie mai bine cunoscută, desigur. Când ai o mulțime de informații – așa cum avem noi – una dintre provocările cheie este să te asiguri că sunt disponibile la scară largă, ușor de localizat și ușor de înțeles. Ne gândim în mod constant la asta și evaluăm cum să îmbunătățim accesul la informații. Printre altele, modul de prezentare/vizuali­zare a datelor și comunicarea despre activitatea noastră sunt două priorități cheie în acest moment.

Putem face întotdeauna mai mult – examinând noi probleme, analizând mai în profunzime provocările comune și lucrând cu o gamă mai largă de parteneri. Sperăm că și rețelele noastre vor continua să crească, astfel încât să fim capabili să extindem înțelegerea sistemelor europene de educație și tineret și să răspândim idei bune de politici în întreaga Europă.

Avem multe idei pentru 2023, pentru a servi și mai bine Comisia Europeană, factorii de decizie, cercetătorii și cetățenii. 2023 va fi anul în care vom lucra pentru a colecta, analiza și partaja mai multe informații de calitate mai rapid, mai clar și mai multor oameni, susținând în același timp comunitățile de practică din diferite domenii ale educației“ (Florence Mondin și Mitch Ward).

Miruna Covaci-Zăvoi – responsabil comunicare ANPCDEFP

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 40