O viziune și un bilanț

Școala nu mai poate fi doar o clădire cu pereți, ferestre, perdele, table de scris, bănci, laboratoare cu truse din plastic și planșe pe holuri… Elevii nu mai pot fi doar niște purtători de ghiozdane grele pline cu cărți, caiete și truse… Profesorii nu mai pot fi doar dascălii tradiționali cu creta sau markerul în mână, care predau după manuale colorate și dau lucrări sau teste pe hârtii. Managementul școlii nu se mai poate face dintr-un secretariat cu program între 8 și 16, cu cataloage grele sau condici groase…

Lumea s-a schimbat, tehnologia ne-a invadat, urmărim mai tot timpul social media, spații în mediul online, televiziune diversă, canale Youtube, locuri de discuție și opinie publică… Vedem grupuri de oameni care se strâng în comunități online pentru a-și împărtăși idei sau chiar resurse. Trăim permanent cu un spațiu în plus față de cel real, spațiul virtual sau online, uneori nici nu mai facem distincția între cele două….

De aceea, școala trebuie să fie alta, cu altfel de spații, cu altfel de mijloace de comunicare, cu alte noi resurse de predare și învățare. Cum schimbăm? Ne îndepărtăm total de tradițional? Cred că e bine să le avem pe amândouă, să păstrăm căldura comunicării directe, să îmbinăm fericit realul cu virtualul, percepția senzorială cu aceea rațională.

Calculatorul în clasă, laptopul profesorului, tabletele sau telefoanele elevilor, intranetul școlii, spațiul virtual, software specializat, mijloacele de comunicare audio-video, text, sunt, toate, instrumente noi care se pot adăuga inteligent învățării clasice cu experimentele de chimie, fizică, biologie, cu desenele de pe tablă, cu schițele de pe caiete, cu obiecte simple construite manual, cu studiul în natură, cu observarea directă, cu sfaturile pentru viață, sănătate, comportament civic, ecologie, management financiar.

Întărim ideea că tehnologia se poate îmbina foarte bine cu viața reală, cu percepția senzorială, dacă vom ști să facem o educație bună tuturor celor implicați în educație.

Ca să atingem toate aceste lucruri fără să credem că… alienăm lumea de colegi, elevi, părinți este nevoie, cel mai mult și mai mult, de o pregătire sănătoasă, așezată, practică, menită să ne familiarizeze cu tehnologiile, să ne ajute să umanizăm noul mediu de lucru… să ne ajute să abordăm, să adaptăm instrumente de lucru noi, moderne, eficiente, accesibile. Este nevoie să avem aceste instrumente, să existe în școală dotări bine gândite. Nu mult, ci eficient și de utilitate maximă.

Din experiența acestor doi ani speciali prin care am trecut, avem desigur și câștiguri, dar au ieșit la iveală și nenumărate lipsuri.

Un studiu al portalului didactic.ro legat de condițiile tehnice din școli relevă faptul că dotarea necesară desfășurării lecțiilor online nu este corespunzătoare. Doar un sfert dintre respondenți declară că au internet de calitate și o dotare foarte bună. Meritul este al comunităților lo­cale sau al unor sponsori generoși.

În rest, dotările oficiale în laboratoarele de informatică din școli s-au făcut ultima dată în 2009! Nu luăm în calcul tabletele distribuite în ultimii doi ani, cu eficiență minimă…

Iată zona tehnică importantă cu deficiențe, cu mari discrepanțe între sat și oraș. Doamna învățătoare Lucreția, din satul V-L, are o tabletă din dotarea MEC, i-am cumpărat și un calculator prin organizația noastră. Are și o platformă achiziționată de comunitatea locală. Toți elevii ei sunt înrolați într-o clasă virtuală, dar… lucrurile nu merg pentru că în tot satul conectivitatea este asigurată prin fire de cupru, la un trafic foarte slab. Uneori merg, alteori nu merg lecțiile. Unii copii nu se pot conecta pentru că nici furnizorul de telefonie nu oferă semnal bun. Lucrurile sunt similare și dacă mergem în școală și facem orele cu prezența fizică a copiilor. Nici de aici nu se poate asigura o conexiune internet bună pentru situația în care s-ar folosi platforma pentru testare sau s-ar accesa manuale online etc.

În concluzie: nu avem conectivitate bună, ceea ce se vede din studiul de mai sus. 55% din școli nu au internet de calita­te. Și aceasta este o opinie a colegilor pro­fesori, dar după părerea unor specialiști, în peste 70% din școlile noastre nu există internet de viteză normală care să asigure lecții la distanță, conferințe, acces pe ca­­nal Youtube educațional sau pe platforme cu resurse utile la clasă, predare sau învățare. Noi am construit o platformă de re­surse oferită gratuit profesorilor care predau informatica în gimnaziu, www.infogim.ro. De asemenea, am creat un pachet de lecții resursă tot pentru profesorii implicați în predarea informaticii în gimnaziu și în primele clase de liceu pe canalul „infogim“ de pe platforma Youtube.

Despre dotarea tehnică, se vede în studiu că 65% din școli nu au o minimă dotare cu calculatoare necesare orelor de specialitate sau oricăror discipline din trunchiul comun. La școala din satul P., ultimele dotări s-au făcut prin organizația AFF care distribuie laboratoare întregi cu calculatoare recondiționate. Problema este însă tot a conexiunii internet, care face uneori imposibilă activitatea online. Organizația noastră a sprijinit dotarea unor laboratoare din școli rurale, fie prin colaborarea cu AFF sau prin acțiuni proprii, din buget propriu.

Vorbind despre platforme, observăm o diversitate de abordări, mai bune sau mai puțin bune. În școlile în care există o expertiză IT&C, informaticieni care asistă și întrețin dotarea școlii, au fost cumpărate sau închiriate platforme profesionale, s-au acordat bazele de date ale școlii cu sistemul de înrolare, management și examinare ale platformelor respective. În rest, nu a existat o unitate de abordare, mulți profesori nu au știut să exploateze tocmai corect toate funcțiunile pe care le oferă o platformă, au avut dificultăți de adaptare, de acordare cu managementul oficial al școlii. De multe ori, platformele folosite, mijloacele de management și comunicare au diferit de la un profesor la altul, ceea ce a creat dificultăți elevilor nevoiți să lucreze în diverse medii online.

Alte resurse online, ca lecții, fișe de lucru, demonstrații, simulări, tutoriale, manuale, putem estima că abordarea a fost mediocră dat fiind lipsa de experiență a colegilor profesori cărora le este uneori foarte dificil să integreze în predare astfel de mijloace. Dintr-un studiu fă­­cut pe portalul www.didactic.ro am observat că sunt mai mult solicitate fișele de lucru și prezentările care pot fi ­descărcate local și folosite fără nevoia de internet. Tot pe www.didactic.ro am observat o creștere a abordării unor materiale ­online create cu ajutorul unor platforme gratuite dedicate utilizatorilor cu cunoștințe medii.

O resursă importantă pe care o considerăm ab initio deficitară este aceea a evaluării online. Puțini colegi profesori au folosit zona de „assessment“ a platformelor folosite la clasă. Și mai puțini au folosit platformele dedicate examinării online. Putem spune că s-a bucurat de succes zona de teste online a portalului www.didactic.ro, unde putem spune că au fost creați de colegii educatori peste 72.000 de itemi în peste 6.500 de teste la diverse discipline de învățământ. Aceste teste au fost abordate de peste 100.000 de elevi conduși de cca. 8.000 de profesori. Dar această abordare nu este suficientă, considerând că fiecare elev trebuie să fie obișnuit cu examinare sau autotestare online.

Ce este de făcut?

Pregătirea profesorilor pe baza unei strategii naționale de pregătire. Trebuie să existe un standard de pregătire a unui profesor care să știe să folosească resurse IT, adică:

• să poată administra conținut, un manual online, o resursă preluată pe care să o adapteze;
• să poată administra un sistem de evaluare, să știe să conceapă o fișă de evaluare, un test de verificare cu itemi adecvați, să știe să interpreteze rezultatele;
• să poată administra o platformă de lucru online, să înroleze elevi, să comunice cu aceștia, să transmită teme, să evalueze, să testeze, să folosească catalog, să genereze sesiuni de discuții;
• să poată lucra într-un intranet sau grup în cloud local, să cunoască funcții și proceduri de lucru, mai ales pe zona de assessment, sharing de resurse;
• să știe să folosească temeinic aplicațiile uzuale pentru prelucrare text, imagine, calcul tabelar, prelucrare audio-­video, prezentări, chiar în ideea de a deveni creator de conținut;
• să știe să folosească și alte aplicații (online) dedicate sau adaptate disciplinei cum ar fi Mathlab, Earth, Geogebra, Socrative etc.

Comunitățile online sunt forme eficiente pentru creșterea randamentului școlar, a calității predării, a îmbogățirii tezaurului de resurse educaționale:

• Comunitate colaborativă a profesorilor și de aici un cluster de comunități bazate pe standard de comunicare, pe nivele de organizare;
• Comunitate cu resurse pentru elevi. O grădină media care poate conține, în afară de manuale, lecții, tutoriale, și jocuri educative, simulări, activități extracurriculare, evenimente, distracție;
• Cluster (ciorchine) de comunități școlare unde se pot împărți chiar profesorii la discipline deficitare, evident și resursele. Cele mai bune ar putea fi clusterele formate dintr-o școală bună (din mediul urban) și câteva școli mai izolate din mediul rural sau din cartiere;
• Comunitatea părinților, cu acces restrâns și către comunitatea elevilor.

Platforma educațională, un mediu național de lucru, cu replici în școli. Poate fi tot un cluster de platforme, bazate pe un standard comun. În orice caz. trebuie să existe o coordonare centrală a acestei platforme, cu o structură simplă, clară, utilă tuturor celor ce sunt implicați sau beneficiază de educație (public sau privat):

• Manuale școlare, publicații gra­tuite;
• Resurse pentru predarea online: lecții, demonstrații;
• Suport pentru evaluare, autoeva­luare;
• Oferte private de resurse pentru educație;
• Oferte de cursuri și pregătire pentru profesori;
• Expoziții și târguri online de materiale educaționale;
• Programe de evenimente, conferințe și seminarii pentru profesori și elevi;
• Bibliotecă de legislație specifică sistemului;
• Cabinet metodic la MEN.

Intranetul școlar. Poate fi o idee pentru o firmă sau organizație care să creeze un template de intranet școlar pe care să-l închirieze la prețuri modice în cât mai multe școli. Nicio școală fără un intranet propriu și o platformă de management al resurselor.

Grădina media (intranetul extins) a școlii care să conecteze implicit dispozitivele elevilor și ale profesorilor. Un loc virtual în care fiecare elev sau educator să fie total conectat la școală, la resursele ei: biblioteca, secretariatul, cancelaria, catalogul, lecțiile etc.

Laboratoare online de specialitate (fizică, chimie, biologie, limbi străine, muzică, mate… sau multidisciplinare) care să folosească tehnologii moderne, realitate virtuală, proiecții 3D, simulări…) Laboratoarele pot exista fizic sau/și online.

Conectivitate de calitate pentru toate unitățile școlare, aici ar trebui să intervină, în afară de comunitățile locale, și guvernul cu o bugetare serioasă, cu achiziționarea de servicii de calitate, valabile pe mulți ani, sustenabile, astfel încât să se poată asigura:

• Predare, învățare, curriculum, examinare;
• Manuale adecvate, manuale in­­teractive;
• Curriculum diferențiat, discipline noi, utile elevilor. Toate disciplinele să aibă soluții, alternative, idei, metode, resurse pentru predarea online sau pentru alte tehnici care sunt legate de dispozitive, programe… moderne;
• Metode noi de predare, instrumente noi, creare și planificare content, bază de itemi de examinare, reurse. Calculatorul nu mai poate lipsi din lista de instrumente folosite de elevi și de profesori. Telefonul este și el un instrument ce trebuie folosit inteligent, astfel încât elevul să nu observe trecerea de la joc la învățare sau efectiv să învețe prin joc;
• Platformă de examinare, cu tezaur de itemi, cu modele random de teste pentru examinare, la școală și acasă;
• Instrumente de evaluare elevi;
• Schimbarea curriculumului la liceu, „digitalizarea“ disciplinelor școlare, la fiecare disciplină să existe elemente de IT&C;
• Programare și jocuri logice la învățământul primar.

Dotarea școlilor cu mijloace IT&C performante și eficiente:

• Un calculator în fiecare clasă;
• Dispozitive de conectivitate în cla­se de preferat cu fir și cu alternativă wireless;
• Sisteme de afișare: televizoare smart cu diagonala de minim 1,5 m;
• Table inteligente cu videoproiector;
• Touch screen cu diagonală mare;
• Laborator sau sală multimedia pentru conferințe sau lecții la distanță;
• Licențe pentru programe utile unor discipline;
• Tablete sau laptopuri pentru profesori;
• Laborator mobil („în valiză“) pentru o clasă de elevi;
• Sisteme de afișaj pentru holurile școlilor.

Ce fel de resurse avem?

Bugetul național, resursele bugetare din proiectele EU dedicate digitalizării, îmbunătățirii sistemului de educație.

Bugetele locale destinate explicit și concret sprijinului fiecărei școli, mai ales în domeniul conectivității și a achiziționării de spațiu cloud destinat platformelor sau intranetului școlar.

Sprijinul din partea organizațiilor patronale, în special IT&C, pentru implementarea unor proiecte menite să integreze comunitățile de specialiști într-un sistem național de educație digitală.

Sprijinul din partea ONG-urilor care să acopere, prin proiecte specifice, diferențele sau neajunsurile legate de metodele noi de predare învățare cu suport IT&C.

Inițiativele școlilor de elită și folosirea lor ca exemple de bune practici și de sprijin.

Cine coordonează o politică națională și standarde ale digitalizării școlilor?

Trebuie să existe un grup național de coordonare a modernizării școlilor, un grup format din specialiști IT&C din industrie, profesori cu experiență din școli și licee, profesori universitari din facultăți de profil, pedagogi, psihologi. Fără direcții clare de lucru, fără stan­darde de acțiune, fără sfaturi tehnice competente, fără o pregătire temeinică a profesorilor, lucrurile nu pot evolua și credem că anul 2022 poate fi mai bun doar cu „sfatul specialiștilor“ precizați mai sus. Construirea unui astfel de grup ar trebui să fie în obiectivul Ministerului Educației sau al unei instituții partenere, de încredere.

de Emil ONEA – profesor, director executiv UPIR

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 25-26