Educaţia şi cultura merg mână-n mână. Sau ar trebui să meargă. Cum se întâmplă de fapt se poate desprinde din studiul realizat şi lansat recent de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), intitulat „Barometrul de Consum Cultural 2017. Cultura, în pragul Centenarului Marii Uniri: Identitate, patrimoniu și practici culturale“. Este un demers anual înscris într-o tradiţie, caracterizat la actuala ediție (cu numărul 11) prin particularitatea accentului pus pe momentul aniversar 1918 şi, de aici, pe constatările de ordin educaţional pe care le reliefează. Sunt „rezultate îngrijorător de neaşteptate“, după cum le-a caracterizat dr. Sergiu Nistor, consilier prezidențial, cu ocazia lansării la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Receptarea culturii ar trebui să fie „produsul unui proces de educaţie şi de comunicare socială“, a subliniat, la rândul său, prof. univ. dr. Dumitru Borțun (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative – SNSPA).
Identitate naţională afirmată cu parcimonie
Barometrul de Consum Cultural 2017 oferă în mare măsură o imagine a nivelului de educaţie patriotică de la noi din acest moment. Vizând o arie cuprinzătoare a vârstelor, poate fi considerat şi o oglindă a acestei educaţii transmise de şcoală în timp unor generaţii.
Identitatea naţională apare percepută cu parcimonie. La întrebarea  „Dumneavoastră din care grup vă simțiți că faceți parte?“, cu variantele reprezentate de localitatea de domiciliu, judeţ, regiune istorică, România şi Europa, numai 40 % din repondenţi indică în primul rând România. Altfel spus, sub jumătate din cei chestionaţi se autoidentifică prin propria ţară. Europeni în primul rând se consideră 24% din repondenţi. Aprecierea autorilor barometrului este că „în ceea ce privește autoidentificarea națională, datele sugerează că cei mai mulți dintre repondenții eșantionului național se identifică în primul rând cu nivelul local (comuna sau orașul în care locuiesc – 65%), în al doilea rând cu nivelul județean (51%) și în al treilea rând cu nivelul național (40%)“.
Apartenenţa la aceeaşi naţiune este considerată foarte importantă pentru 45% din participanţii la sondaj şi importantă pentru 40%. A vorbi aceeaşi limbă ca semn al identităţii naţionale este foarte important pentru 43% din repondenţi şi important pentru 40%. Tot ca dovadă a identităţii naţionale, locuirea pe acelaşi teritoriu este considerată foarte importantă de 38% din participanţii la sondaj şi importantă pentru 45%.
Performanţele sportive, cel mai mare motiv de mândrie naţională
Dintr-o serie de motive clasice de mândrie naţională, cele mai multe adeziuni (95%) le-a întrunit enunţul „Când țara mea obține rezultate sportive internaționale, mă simt mândru să fiu român“. Preferinţa de a fi „cetățean al României decât cetățean al oricărei alte țări“ a fost afirmată în proporţie de 74%. Ruşinea de a aparţine României au recunoscut-o 58% din cei chestionaţi la nivel naţional, cu sublinierea că ponderea bucureştenilor care au afirmat acelaşi aspect este de 70%.
Interes pe jumătate pentru sărbătorirea zilei naţionale
Un motiv serios de meditaţie asupra eficienţei educaţiei patriotice se poate desprinde din răspunsurile la întrebările vizând participarea personală la sărbătorirea zilei naţionale a ţării noastre. În proporţie de 50%, oamenii supuşi sondajului au spus că în ultimii cinci ani nu au mers niciodată „la manifestările dedicate zilei naționale a României (1 Decembrie)“. Participarea „în fiecare an“ şi-au declarat-o 6% la nivel naţional şi 12% în Bucureşti. Ca forme de cinstire a Centenarului Marii Uniri, evenimentele festive au fost indicate ca preferinţă în proporţie de 50%, evenimentele comemorative – 21%, iar evenimente cultural-educative abia în proporţie de 15%. În funcţie de vârstă, tinerii de 18-29 de ani, deci persoanele angrenate la zi în procesul educaţional sau, în orice caz, tocmai ieşite din acesta, şi-au declarat interesul cultural-educativ în proprţie de 15%. Din perspectiva nivelului de educaţie, cei cu studii superioare şi-au declarat cel mai mult interesul pentru evenimente cultural-educative: 25%. Interesul pentru participare la evenimente culturale dedicate Centenarului Marii Uniri a reieşit la nivelul tinerile de 18-29 de ani: „în foarte mare măsură“ – 17% (cel mai scăzut interes de această intensitate), „în mare măsură“ – 32% (de asemenea, cel mai scăzut interes), „în mică măsură“ – 31% (practic, cel mai scăzut interes, 32% fiind prim pondere în sensul interesului scăzut, la categoria 30-39 de ani).
Lectură zilnică de patru procente
Din secţiunea cercetării dedicate consumului cultural non-public, pentru raportul şcolii (învăţăturii) cu individul zilei de azi este de observată cu precădere frecvenţa declarată a lecturii. 42% din cei chestionaţi la nivel naţional nu au citit „niciodată“ (se înţelege că nimic) din vreo carte în ultimele 12 luni, iar 27% au citit „mai rar“. Cititul zilnic din cărţi nu a putut fi declarat decât de 4% din subiecţi, în timp ce săptămânal au spus că au citit cărţi 7%. Activitatea indicată cel mai mult ca zilnică a rezultat ascultatul muzicii în general: 43%. Cele mai ascultate cinci genuri de muzică la nivel național sunt: populară şi etno – 48%, pop românească – 30%, pop străină – 19%, manele – 17%, religioasă – 11%. Cel mai puţin ascultate sunt muzica barocă – 89%, heavy metal şi hard rock – 85%, experimentală – 82% etc.
Consumul de internet, internetul de consum
Cercetarea oferă, de asemenea, o imagine a utilizării internetului, constatând că „la nivel național, 48% din populație a declarat că folosește internetul, iar la nivelul orașului București acest procent este semnificativ mai mare, 70% din repondenți declarând utilizarea lui. Diferența dintre nivelul național și București se poate explica prin accesul mai ridicat al populației la rețele de internet, datorită  infrastructurii mai dezvoltate, dar și nivelul de educație poate fi un factor explicativ“. Cel mai mult, internetul este folosit acasă – 98% din cei chestionaţi l-au declarat astfel. Este de observat că în toiul preocupărilor (cel puţin declarate) pentru informatizarea procesului educaţional, 43% din persoanele chestionate au răspuns că nu utilizează internetul la şcoală sau la serviciu. În aceeaşi ordine de idei, doar 15% din subiecţi folosesc internetul la bibliotecă, în Bucureşti fiind chiar mai puţini – 14%.
Nu cei dezorientaţi cultural sunt de vină
Referitor la rezultatele cercetării, conf. univ. dr. Carmen Croitoru, manager al INCFC, a conchis: „Faptul că mai mult de jumătate din români nu se puteau orienta sau regăsi în subiectul Centenarului nu este surprinzător, ci arată nivelul unui orizont de așteptare nepregătit. Pentru noi este evident că cifrele sunt o consecință, de aceea nu vom învinui niciodată românii care nu citesc, pe cei care nu-și cunosc sărbătorile și nici pe cei dezorientați cultural. Pentru noi e limpede că o lipsă de direcție conceptuală și strategică nu are cum să se transforme în tendințe pozitive“.
F. IONESCU