Organizat de 12 ani de FICE România – Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative Secţiunea România, cu susţinerea constantă asigurată de Tribuna Învăţământului, Festivalul Naţional Bucuria lecturii a arătat la ediţia recent încheiată că deţine consistenţa de calitate, participare şi rezonanţă a unui veritabil brand în domeniul formelor de exprimare educativă. Confirmarea a fost esenţializată în evenimentul care a încununat festivalul. Convenţional, i se poate spune reuniune, acţiune, dezbatere (pentru că sunt importante certificările), serbare, festivitate (pentru că sunt la zi). În mod real, a fost din toate câte ceva, într-o sărbătoare în sine. Invocată frecvent sub termenul de „obiectiv” (scop în sine, iluzoriu programabil), bucuria dată de învăţătură, de citit, de carte s-a dovedit spontană, spusă şi arătată de copii (şi de doi-trei ani, şi elevi de liceu), preluată şi încurajată de adulţi (părinţi, cadre didactice, admiratori). Cadrul l-a oferit Colegiul Naţional Ion Creangă, din sectorul 4 al Capitalei. A fost o sală plină, animată de freamăt participativ, în care au încăput şi dialoguri-fulger cu cititori mari, mici şi foarte mici, şi isteţime spontană, şi deşteptăciune cultivată cu cartea în faţă, şi hohote de râs, şi încurajări, şi regie din mers, ba la un moment dat şi nemulţumire personală, iute şi vehement lansată, semn la urma urmei că abordarea a fost cu dăruire şi cu interes.
Interdisciplinar deloc preconceput
Până la evenimentul final, timp de mai multe luni, s-au derulat în toată ţara acţiuni diverse având ca mobil cartea, cu toate deschiderile pe care ea le poate oferi. Din acest punct de vedere, s-a realizat o concretizare nu atât căutată, cât rezultată a cerinţei de abordare interdisciplinară, participativă. Comunităţile FICE România, Inspecto­ratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene, Uniunea Editorilor din România – Secţia Naţională IBBY au avut un rol decisiv în angrenarea copiilor, profesorilor şi părinţilor, a unor exponenţi ai mediului cultural local. Pornind de la lectură, copiii au scris ei înşişi, au pictat, au desenat, au întruchipat personaje, s-au întâlnit cu scriitori şi editori şi mai ales au învăţat foarte multe. Câte ceva din toate au trimis pe adresa organizatorilor festivalului, sub formă de încercări literare (chiar strânse în „cărţi” lucrate de copii), de înregistrări audio-video. S-au acordat premii sub formă de cărţi, s-au conferit diplome, a rezultat un palmares bogat. Câştigători au fost până la urmă toţi participanţii, fie elevi şi preşcolari, fie adulţi care îi educă, pentru că din contactul cu cartea nu pot apărea decât beneficii.
Câţiva dintre laureaţi au atras atenţia în mod deosebit. Roberta Mitache, în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială Nr. 79 din Bucureşti, a primit un premiu unic, de excelenţă, pentru creaţiile ei, dovedind de pe acum profunzime şi o anume complexitate a sistematizării, fiind strânse în volume realizări proprii: Puterea iubirii, Poarta viselor. Au fost premiaţi autori numeroşi, ilustrând veritabile centre ale creaţiei literare, cum sunt la Şcoala Gimnazială Nr. 96, la Şcoala Gimnazială George Topîrceanu, la Şcoala Gimnazială Avram Iancu, La Şcoala Gimnazială Nr. 190, la Şcoala Gimnazială Nr. 194, la Şcoala Gimnazială Nr. 79 şi la Grădiniţa Nr. 30, toate din Bucureşti, la Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Berceni, judeţul Ilfov, la Liceul Tehnologic Dimitrie Bolintineanu din Bolintin, judeţul Giurgiu.
Lectura în era digitală
Premierea s-a derulat în contextul unei dezbateri având ca temă lectura în era digitală. Directorul festivalului şi moderatorul dialogului, prof. univ. dr. Sorin Ivan, directorul Tribunei Învăţământului, a lansat o cascadă de provocări, în faţa cărora reacţiile cititorilor au fost spontane. „Este lectura o bucurie?” „E ca un vis, parcă aş fi într-o navă cu care zbor prin paradisul cărţilor”, spune premianta Roberta Mitache. La visare o îndeamnă lectura şi pe Izabela Haiducu, în clasa a V-a la Şcoala din Berceni, Ilfov. „A citi o carte vă provoacă bucurie?” „Citesc o carte şi mai vreau să citesc una, şi încă una, o poveste”, sare Darius Popa, în clasa I A la Şcoala Gimnazială Nr. 79. A deprins lectura, adaugă el, de pe subtitrajele unor filmuleţe. „Cât citiţi pe carte tipărită şi cât pe altceva – tabletă, laptop, calculator?”, vrea să ştie moderatorul. „Pe tabletă!”, e răspunsul cel mai sonor. Totuşi, zice Roberta, „cel mai mult îmi place pe carte ca obiect”. Moderatorul îşi argumentează dezacordul cu aprecierea care se vehiculează, cum că „astăzi copiii nu mai citesc”, atrăgând atenţia că de fapt ei citesc mult, pe tot felul de suporturi, o diversitate de mesaje. De aici porneşte o discuţie vioaie despre mijloacele electronice de comunicare şi despre sursele informării, temă în care interlocutorii se dovedesc extrem de informaţi şi de dezinvolţi. Profesorul Sorin Ivan îi îndeamnă să citească, să înveţe, să adune cunoaştere pentru că astea sunt lucruri care îi fac cu adevărat puternici în viaţă.
De la Pălăria vrăjitoarelor la Luminile Nordului
„Prin lectură”, intervine Isabela Jianu Nemţeanu, din clasa a II-a la Şcoala Gimnazială Avram Iancu, „aflu multe şi interesante”. Citeşte şi cărţi „din lumea fanteziei”, aşa cum îi plac şi enciclopediile care-i arată lumea reală. Maria Hoară, în clasa a V-a la Şcoala Gimnazială George Topîrceanu, citeşte „romane, poveşti, ghicitori” şi până la urmă, ajungând să epuizeze toate romanele din biblioteca de acasă, s-a apucat iar de poveşti.
Pălăria vrăjitoarelor, Micuţele doamne, Luminile Nordului sunt numai câteva dintre titlurile care sar şi se amestecă, invocate în discuţia mereu antrenantă despre ce, cât, cum şi de ce citim. „Cel mai bine e să citeşti o carte repede, s-o termini în câteva zile, că altfel uiţi ce-ai citit”, este sfatul lui Alexandru, din clasa a VI-a B la Şcoala Gimnazială George Topîrceanu; el zice că aşa procedează, chit că de multe ori colegii îl trag de-a dreptul după ei în recreaţie, „ieşi afară din clasă!”. Vlad, din clasa a VIII-a B la Şcoala Gimnazială Nr. 79, zice că un personaj care nu pare real e ridicol şi de aici se prinde într-o dispută incipientă cu moderatorul privitoare la ficţiunea personajelor.
Coadă la microfon
Mai departe, vine vorba despre alte surse de învăţare, iar moderatorul vrea să ştie dacă televizorul intră în categoria asta. „Depinde la ce te uiţi”, vine un răspuns de undeva, dintre participanţi. Discuţia se animă. Condiţionări tehnice îi determină pe cei care vor să spună câte ceva să facă coadă la microfon. Sunt aduse în discuţie personaje, titluri, autori, evenimente printre care copiii se mişcă dezinvolt, desprinşi total de stereotipurile răspunsurilor „din bancă”. Trecerea este vioaie, de la Tinerii Titani la Digi24, de la cosmonautul Dumitru Prunariu la regretatul profesor Tudor Opriş, promotor de „Tinere Condeie”.
Creaţia receptată, înţeleasă, poate şi judecată cu mintea vârstei creează la rândul ei condiţii pentru creaţie, reaminteşte profesorul Sorin Ivan. Urmează o nouă avalanşă de exprimări verbale. Fiecare ţine să spună câte ceva. Roberta cântă la pian, uneori şi compune, la trei ani şi jumătate a învăţat câte ceva de la o stră-strănepoată a lui Enescu; totuşi, în perspectivă, muzica ar veni pentru ea cam în al treilea plan, prioritate urmând să aibă avocatura şi scrisul. Conduşi de prof. Irina Soare, mici şi foarte mici interpreţi de personaje de la Grădiniţa Nr. 30 îşi arată resursele actoriceşti incipiente. Felicitându-i pe toţi, de la mic la mare, prof. Toma Mareş, mentorul şi preşedintele organizaţiei FICE România, îi îndeamnă să meargă înainte pe drumul învăţăturii şi al creaţiei, ale căror resurse nu se epuizează niciodată.
F. IONESCU