Foto: Romsilva

Nevoia de educație pentru mediu este incontestabilă. Felul în care se face este contestabil. Se face școlărește în accepția șablon a termenului, adică prin rețeta folosită în tot felul de împrejurări găsite bune să li se dea sens educativ: morală blândă, informație cifrică decupată de ici-de colo, gesturi considerate jucăușe, etalare, formalizare. Or, educația pentru mediu e bine – e chiar nevoie, în ziua de azi – să ne însoțească firesc, să facă parte cu adevărat din educația pentru viață atât de teoretizată în ultima vreme, dincolo de liniile și limitele planurilor-cadru de învățământ, ale structurii anului școlar și ale diverselor standardizări.

Mesajul copiilor către adulți

„Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile“ face obiectul unui raport lansat de Administrația Prezidențială, considerat „o continuare firească a Proiectului România Educată“. Raportul a fost primit inclusiv cu reacții de felul „asta ne preocupă, când avem pe cap criza energetică, criza sanitară?!“. Păi, tocmai fiindcă avem criză energetică și criză sanitară trebuie să ne preocupe educația pentru mediu. Necesitatea, evidențiată în raport, o constituie „creșterea gradului de conștientizare asupra schimbărilor climatice și problemelor de mediu, copiii putând fi atât purtători de mesaj spre familiile și comunitățile lor, cât și parte direct implicată în acțiunile de stopare a degradării mediului. Totodată, educația este esențială în a elabora politici publice și a implementa măsuri pentru protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice“.

Raportul, după cum îl caracterizează inițiatorii, propune „o serie de soluții pentru a crește gradul de educație și conștientizare privind mediul și schimbările climatice în rândul elevilor. Documentul include propuneri implementabile în următorii ani și propuneri cu un orizont de implementare mai lung, până în 2030. Aceste propuneri sunt pe mai multe pa­­liere: educație (formală și non-formală); resursă umană, inclusiv formarea cadrelor didactice; investiții; resurse deschise; parteneriate etc.“.

În structura raportului se regăsesc patru mari teme: „1. Program educațional pentru climă și mediu; 2. Soluții pentru resursele educaționale; 3. Infrastructură pentru școli sustenabile; 4. Resursa umană implicată în educația privind schimbările climatice și mediul“.

Îndreptățirea de exprimare – deopotrivă, analitic și programatic – asupra temelor este dată de autoritatea participării la grupul de lucru care a realizat raportul: „(…) reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, ai Ministerului Educației, ai Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, ai instituțiilor de învățământ, ai elevilor, profesorilor, părinților, dar (sic! – în textul raportului) și ai unor ONG-uri cu experiență vastă în elaborarea și implementarea unor proiecte educaționale despre mediu și schimbări climatice“. De apreciat este sublinierea că „din dorința de a capta mai multe voci, dar și a evita anumite neajunsuri inerente unor grupuri de lucru extrem de largi, acest grup de lucru a avut un număr mare, dar totuși limitat de participanți“. Limitarea, cu evidențierea ei, merită apreciere în condițiile în care altor diverse analize, proiecte, decizii etc. li se găsește o calitate în a fi bazate pe consultare largă, fatalmente sortită nivelului de dat cu părerea. Nu este cazul de față, în care „reprezentanții organizațiilor invi­tate să participe la grup au avut legitimitatea de a formula puncte de vedere re­­levante, precum și experiența necesară, mai ales prin prisma programelor de educație și conștientizare în care au fost implicați direct“.

Lecțiile pădurii

O experiență acumulată constant în educația pentru mediu are Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Elevii și studenții în campanii de împădurire sunt prezențe emblematice pentru Romsilva. Totodată, legăturile cu școala nu se reduc nici pe departe la atât. În județe, există parteneriate cu școli și licee prin care se realizează acțiuni educative în mod constant la nivelul administrațiilor de parcuri naționale și parcuri naturale și la nivelul unor direcții silvice. Parcuri precum Piatra Craiului, Lunca Mureșului, Vânători Neamț, Munții Rodnei, Porțile de Fier, Apuseni au elaborat manuale de educație ecologică, la nivel de bestseller în domeniu putând fi socotite producțiile Direc­ției Silvice Neamț în colaborare cu Administrația Parcului Natural Vânători Neamț: Pădurarul. Ocrotitorul pădurii și prietenul nostru (pentru ciclul primar), Prin pădurile Neamțului – manual de educație forestieră (pentru gimnaziu), Prin pădure, primii pași (pentru preșcolari), Prin pădurile României (pentru gimnaziu). Centre de vizitare ale administrațiilor de parcuri cum sunt Piatra Craiului, Călimani, Vănători Neamț, Lunca Mureșului, Măcin, Domogled-Valea Cernei, Bucegi, precum și trasee educative din Călimani, Munții Măcinului, Piatra Craiului, Buila Vânturarița servesc drept locuri de studiu, de lecții aplicative.

Cu susținerea Ministerului Educației, Romsilva organizează anual etapa națională a olimpiadei de profil, concursul european pentru elevi și studenți Tineri în Pădurile Europei/Young People in European Forests – YPEF (cu întreruperea dictată de pandemie a tuturor concursurilor și olimpiadelor școlare); în 2015, a organizat faza europeană, la centrul de vizitare a Parcului Natural Bucegi.

Silvicultorii transmit un mesaj clar de susținere a educației pentru mediu: „Mai ales în vremurile noastre, care devin tot mai complicate și pline de provocări, educația trebuie să ne unească, iar rolul nostru, al silvicultorilor, este de a sădi în conștiința generațiilor viitoare semințele unei realități acceptate de toți și anume: lemnul este o resursă regenerabilă și că Romsilva contează pentru viitor!“.

Soluții nu doar în tehnologie, ci și într-o schimbare a omenirii

Între promotorii educației pentru mediu se află și Biserica Ortodoxă Ro­­mână. Este o prezență în premieră, cu proiectul pilot „Eco-inițiative în parohiile Bisericii Ortodoxe Române din România și Republica Moldova“, derulat prin in­termediul Federației Filantropia și al Misiunii Sociale Diaconia, în parteneriat cu Fundația „Caritas Ambrosiana“ din Milano, Italia. Participă 160 de tineri, membri ai parohiilor Bisericii Ortodoxe Române, repartizați în opt echipe din România, selectate din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor – București, Ilfov și Prahova și opt echipe din Republica Moldova. Tinerii participanți beneficiază de informare și educație în domeniul ecologiei și, la rândul lor, inițiază și implementează proiecte locale.

În ansamblu, proiectul are ca scop „inițierea unei educații de mediu și identificarea soluțiilor pentru creșterea responsabilității ecologice la nivelul Bisericii Ortodoxe Române, în România și Republica Moldova“ și vizează „creșterea conștientizării în rândul preoților cu privire la problemele ecologice și asupra înțelegerii domeniului ecologiei ca parte a lucrării pastorale a Bisericii; asigurarea de programe de învățare și materiale structurate privind protecția mediului care să ajute preoții și voluntarii Bisericii să abordeze adecvat acest domeniu; includerea proiectelor de mediu inițiate de tineri în parohii“.

Obiectivele proiectului sunt „elaborarea și desfășurarea campaniei de promovare a mesajului ecologic în abordarea teologică; organizarea de evenimente, inițiative, acțiuni comune precum celebrarea Orei Pământului, Zilei Pământului (22 aprilie), a Zilei de Rugăciune pentru Protecția Creației (1 septembrie) etc.; elaborarea și promovarea unui ghid pastoral referitor la adoptarea unei atitudini și a unui comportament responsabil față de natură ca fiind Creația lui Dumnezeu și casa noastră comună; elaborarea și im­­plementarea unui curs de 7 zile (+ ma­­nual) care va conține teme ce țin de ecologie și de un comportament responsabil față de natură și mediu; desfășurarea a două tabere pentru 32 de tineri, membri ai echipelor de implementare; implementarea lunară a unei inițiative locale în al doilea an de proiect de către fiecare echipă de implementare“.

Inițiatorii proiectului accentuează că „Biserica Ortodoxă Română, ca parte importantă a societății civile a celor două țări (jurisdicția sa canonică le cuprinde pe ambele), împărtășește ideea conștientizării crizei de mediu și a rolului pe care îl poate exercita această idee în societate pentru schimbarea atitudinilor și comportamentelor oamenilor. Soluțiile pentru această criză de mediu trebuie cău­tate nu doar în tehnologie, ci și într-o schimbare a omenirii, după cum a subliniat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului“.

Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 28-29 – aprilie-mai 2022