O adevărată isterie națională s-a declanșat în jurul cazului de la Vaslui, al fetei de 18 ani violată cu bestialitate de șapte indivizi cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani, în luna noiembrie a anului trecut. Scandalul a izbucnit în presă fără a mai putea fi ținut în frâu în urma deciziei Judecătoriei Vaslui de judecare în stare de libertate a trei dintre agresori, pe motiv de cooperare și recunoașterea vinovăției. Indignarea a crescut atunci când aceștia și-au manifestat în mod explicit disprețul față de opinia publică și a atins cote de neimaginat când o parte din societatea românească și-a manifestat susținerea față de agresori și incriminând-o pe victimă, demonizând-o pe aceasta și transformându-i viața într-un coșmar de două ori mai mare, pe care este evident că nu-l va putea depăși decât atunci când va părăsi localitatea Văleni, din județul Vaslui, și chiar țara.
Pe valul foarte înalt de indignare și isterie generală, presa a comis, așa cum scrie Dan Tapalagă, de la Hot News, un al doilea viol asupra tinerei, violul mediatic. În goana după senzație, s-a mers până la încăl­carea celor mai elementare norme deontologice, ProTv reali­zând un interviu cu victima, fără a-i proteja identitatea și fără a-i blura chipul, interviu preluat imediat și de Antena 3 și difuzat în aceleași condiții.
Au căzut și capete în acest caz, judecătoarea Georgina Moldovan, până acum președinte al Judecătoriei Vaslui, omul care a dat drumul bul­gărelui de zăpadă al indignării publice prin eliberarea a trei dintre vio­la­tori, dându-și demisia din funcție. Alți judecători care au făcut parte din complet au cerut să fie detașați. Victor Ponta a cerut de­misia lui Cazanciuc din funcția de ministru al Justiției, Traian Băsescu a luat atitudine vehementă pe facebook față de decizia de eliberare a agresorilor, iar politicienii și-au manifestat în fel și chip indignarea și dezaprobarea. În sfârșit, cazul a trecut granițele țării, atrăgând atenția Uniunii Europene.
 
Această tragedie nu este însă singulară. Nu a apărut din senin într-o țară în care totul merge bine, iar școala este mai ceva decât în Finlanda. Un alt caz îngrijorător de similar a reajuns în atenția mass-media odată cu tragedia vasluiană – cazul femeii de la Brăila, ucisă de alți patru tineri cu vârste cuprinse în exact același interval, 18-27 de ani, în urmă cu patru luni, pentru suma de 100 de lei, cercetați de asemenea în stare de libertate. În sfârșit, în urmă cu puțin timp, o altă adolescentă, de 14 ani, de această dată din București, a fost dusă de doi indivizi tineri la marginea orașului, violată și mutilată…
Date oficiale scot la iveală un adevăr crunt: `n România ultimilor ani se comite un viol la patru ore și o crimă pe zi.
Dincolo de isteria generală și indignarea din jurul cazului de la Vaslui, nu s-a gândit `nsă nimeni la cauze. Nu și-a pus nimeni între­barea: De ce se întâm­plă aceste lucruri? Toată lumea vorbește despre înăs­prirea pedep­selor, despre modificarea Codului Penal etc., etc. Pușcăriile sunt însă suprapopulate, iar acest lucru trebuie să pună totuși pe cineva pe gânduri. Înăs­prim pedepsele, fapt absolut îndreptățit de reali­tate, dar ce vom face cu toți infrac­torii, din ce în ce mai nume­roși? Vom desființa școli și spitale pentru a amenaja noi și noi pușcării?
Nu. În felul acesta nu se va rezolva nimic. Clasa politică, în integralitatea ei, trebuie să înțe­leagă că principalele cauze care se află la baza infracționalității din ce în ce mai ridicate din această țară sunt disoluția familiei, atacarea sistematică și descurajarea Bisericii și, nu `n ultimul rând, distrugerea sistemului de învățământ. La acestea se adaugă, în mod automat, sărăcirea accentuată a populației și înlo­cuirea va­lo­rilor și modelelor morale autentice cu valori imo­rale, pragmatice și cu modele, de fapt pseudo­modele, de cea mai joasă speță.
După 1990, sub imperiul influențelor occi­den­tale, libere să pătrundă pe oriunde în țară și în mentalul colectiv, școala a început să se retragă din viața copilului, devenind un simplu prestator de servicii. Ideea de familie a început să dispară și ea, numărul divorțurilor a crescut, sub mirajul libertinajului occidental, familia tradițională, sănătoasă, începând încetul cu încetul să fie înlocuită cu tot felul de surogate dezgustătoare.
Sufocată de amestecul politicului până în cele mai mărunte aspecte ale ei, școala s-a văzut incapabilă să-și mai exercite plenar rolul educațional. O clasă politică, în cel mai fericit caz mediocră, a furat permanent, indiferent de coloratură, din prestigiul și din banii alocați Educației. De 25 de ani, școala a fost supusă celor mai jignitoare tratamente și celor mai aberante experimente, fiindu-i marginalizată, sistematic și cu bună știință, importanța. Tinerii au început să creadă că fără școală te descurci mai bine în viață decât „putrezind” pe băncile ei. Un exem­plu cât se poate de elocvent în acest sens este cel al unui individ de 19 ani, din sectorul 1 al Capitalei,  care fură de la vârsta de 9 ani și care, cu câteva luni `n urmă, a tâlhărit și agresat o fată de 14 ani în zona Crângași. A rămas repetent în clasa a XI-a și a hotărât să încheie definitiv cu școala. Pentru toate acestea, tatăl l-a premiat sărbăto­rindu-i ziua de naștere cu manele, băutură până la abrutizare – cot la cot – și doi prieteni pe măsură, Cioară și Sticlă, până a doua zi la 7 di­mineața, în disprețul tuturor ve­cinilor, neputincioși, umiliți și temă­tori că, dacă vor chema poliția, acest gest s-ar putea să-i coste! Între acest caz, pentru că și acesta este un caz, și nu este singular, și cele relatate deja nu există decât o diferență de grad, de la cazul de mai sus și până la cel de la Vaslui nefiind decât un pas. Este limpede că, de la o ge­ne­rație la alta, o parte din ce în ce mai numeroasă a populației înțelege mai puțin din noțiunea de familie și din cea de părinte. Este la fel de evident că, de la o generație la alta, școala este din ce în ce mai slabă și mai inca­pabilă să facă educație, de la o generație la alta pârghiile pe care ar trebui să le dețină în acest sens sunt din ce în ce mai puține, iar banii care i se dau o mențin la nivelul umilitor al supraviețuirii.
De la o generație la alta, Biserica Ortodoxă este atacată în fel și chip, încriminată și împinsă spre periferia educației, se fac eforturi ca religia să fie scoasă din trunchiul curricular, iar părinții despre care spuneam că nu-și mai înțeleg misiunea cer să nu facă religie copiii lor  pentru a nu fi „îndoctrinați“! Și ne mai mirăm că în jurul nostru se petrec fapte de o asemenea bestialitate, iar populația nu mai este capabilă să le judece limpede și după valori morale autentice? Nu trebuie să mire pe nimeni. Este rezultatul a tot ce s-a petrecut în această țară după 1990. A trebuit să treacă 25 de ani pentru ca școala, familia și religia să-și piardă locul central în educarea și formarea unui tânăr.
Nu vom rezolva nimic, așadar, construind pușcării, ci creând un sistem de învățământ adevărat, care să creeze oameni adevărați. Nu se va putea asana imensa baltă a criminalității și infracționalității de orice fel dacă nu se va construi un sistem de educație sănătos și o scară morală autentică. Nu pedepsirea infractorilor este răspunsul la ce se poate face pentru însănătoșirea acestei societăți bolnave (aceștia vor ieși după câțiva ani de după gratii și vor face exact aceleași lucruri, poate mai cumplite). Soluția este o școală puternică și independentă de clasa politică, lăsată să-și facă datoria, un învățământ finanțat co­res­punzător și o schimbare a modului în care este percepută Educația la noi. Cazul de la Vaslui s-a petrecut într-o zonă rurală, comuna Văleni, și din acest punct de vedere este simptomatic pentru gradul de înapoiere al unei părți a populației dintr-o zonă în care mai mult ca sigur nu se dau mulți bani pe școală. O probează atitudinea unei bune părți dintre săteni care, într-un obscurantism criminal de Ev Mediu, au acuzat-o pe victimă în fața violatorilor. Acceptând, prin absurd, că așa ar fi, că fata era cunoscută de către comunitate într-un anumit fel și că nu s-ar afla la primul viol, chiar și în acest caz vorbim tot despre o educație primitivă, despre lipsa de moralitate și despre dispariția noțiunii de familie, cu îndatoririle ei sacrosancte. Este foarte grav ce se întâmplă, societatea românească este din ce în ce mai puțin instruită și se manelizează pe zi ce trece. De aceea, toate cazurile amintite trebuie să ne facă să înțelegem că riscăm să ne transformăm într-o populație de primitivi și de analfabeți sălbatici dacă nu vom lua în serios trei instanțe supreme: Biserica, Familia și Școala.
Marcela GHEORGHIU