Ministerul Educaţiei Naţionale a publicat vreo două modele de subiecte elaborate de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare în vederea examenelor naţionale – bacalaureatul şi evaluarea naţională din 2018; câte un subiect pentru cele mai uzuale tipuri de probe; pentru probele specifice specialităţii greu se găseşte cineva să compună subiectele adevărate, să se constituie în comisie, să asigure corectura şi să răspundă eventualelor contestaţii, totul cu îndeplinirea cerinţelor metodologiei, mai ales în ceea ce priveşte neutralitatea, secretul, obiectivitatea. Făcând parte dintr-un veritabil ritual anual, anunţarea modelelor de subiecte este ceva previzibil, pe deasupra cu o anumită încărcătură emoţională în sensul responsabilizării, ca o tragere de mânecă. Examenele vin, trebuie pregătite, tratate serios, luate în seamă ulterior. Tendinţa de minimalizare prin reducerea unor probe, prin eliminarea altora, prin uşurarea subiectelor, prin simplificarea corecturii are efecte dăunătoare pe termen lung. Examenele şi examinatorii este necesar să rămână, cu greutatea lor, care să însemne certificare şi deschidere.  
În acelaşi timp, examenele noastre naţionale au dus la perfecţiune un automatism care lasă neobservată partea inutilă, dacă nu dăunătoare, a rutinei, altfel pe undeva necesare. „Comparativ cu anul 2017, nu au fost operate modificări în struc­tura subiectelor”, sunt informaţi toţi cei interesaţi de examenele anului viitor. De fapt, nu de anul trecut, ci de ani buni subiectele nu sunt scoase dintr-un stereotip crispat de preocuparea de a nu apărea nemulţumiri dinspre candidaţi (evi­dent, cei respinşi). Cu o atitudine grijulie de apli­cat la vârste mult inferioare celor ale examenelor naţionale, subiectele model sunt recomandate înainte de orice ca fiind „construite în funcţie de trei cerinţe: formulare clară, precisă şi în strictă concordanţă cu programele de examen, nivel mediu de dificultate şi posibilitatea de a fi rezolvate în 120 de minute” şi „în concordanţă cu programele în vigoare ale examenului, astfel încât tratarea lor să valorifice capacitatea de analiză, de sinteză, de generalizare şi de abstractizare a candidaţilor”. Atât de mare e precauţia (frica), încât acelaşi lucru vine spus încă o dată, imediat după punct, doar cu cuvinte schimbate: „De asemenea, vizează cuprinderea echilibrată a materiei studiate, solicitându-se demonstrarea competenţelor prevăzute în programele de examen, respectiv încadrarea în timpul prevăzut de metodologie pentru rezolvarea sarcinilor de lucru”. Chiar subiecte ca atare se repetă de la an la an, şi tocmai în ceea ce au ele mai fragmentar şi mai puţin relevant. Cum poate fi relevantă pentru „capacitatea de analiză, de sinteză, de generalizare şi de abstractizare” ştiinţa regulei că „după vocativ se pune virgulă” (aşa se învaţă, băbeşte şi incomplet), pentru că ce altceva poate să verifice formularea preţioasă „Menţionează rolul virgulei în secvenţa…”?! Nu era mai nimerit, dacă tot e vorba despre „rolul virgulei”, un subiect util şi actual referitor la obieciul tot mai întins al folosirii virgulei cu nemiluita? Sau la ce bun formularea, de asemenea, ca model de preţiozitate repetată de ani şi ani, prin care candidatului i se tot cere „redactează”, când el are pur şi simplu de scris un biet răspuns? Ba i se şi impune ce şi cum trebuie să scrie: „să relatezi”, „să precizezi” şi „să respecţi precizarea”, „să ai”. E drept că precauţia suferă când e pusă în contradicţie cu „democraţia” care de asemenea crispează examenele, din moment ce candidatului i se cere ca toate câte le are de făcut („trebuie”!) să le facă „respectând succesiunea logică a faptelor”, însă „respectarea, în lucrare, a ordinii cerinţelor nu este obligatorie”. De ani şi ani, cu sfinţenie, este copiată cerinţa că „toate subiectele sunt obligatorii”, când în realitate nu sunt, fiecare candidat fiind liber să rezolve cât poate, cât vrea etc., primind punctaj în consecinţă.
Perspective de schimbare a acestui mecanism nu sunt. Motivul invocat este nevoia de planuri şi de programe noi, de parcă în limitele celor actuale nu se pot face decât subiecte după şablon. Schimbare va exista în calendarul examenelor din acest an şcolar. Probele bacalaureatului (prima sesiune) de evaluare a competenţelor se vor desfăşura în timpul şcolii, imediat după vacanţa intersemestrială: 12-13 februarie 2018 – evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română (proba A), 14-15 februarie – evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, 16, 19, 20 februarie – evaluarea competenţelor digitale (proba D), 21-22 februarie – evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională (proba C). În a doua sesiune, aceste probe se vor ţine după cele scrise. Ce rămâne este irelevanţa lor, din cauză că sunt formale şi subţiri.
O regândire şi a structurii, şi a conţinutului, şi a mecanimsului examenelor naţionale probabil ar duce la relevanţă şi la folosire judicioasă a timpului. Poate ar fi de acordat o pondere mai mare probelor practice, orale, poate şi probelor scrise li se va găsi loc pe parcursul anului, iar rezultatele lor să fie cumulate.
Florin ANTONESCU