În prezentarea comentată a profilului de formare al absolventului din învățământul preuniversitar am integrat o serie de considerații având la bază reguli și principii enunțate de Immanuel Kant, René Descartes și Nicolae Steinhardt, imaginând parcursul educațional al unui individ ca un traseu între început și final, primul ca stare inițială, al doilea ca stare intenționată, a devenirii și maturizării prin învățare.

În articolul anterior din această serie am adus în discuție și profilul profesional al cadrului didactic, ca perspectivă complementară și ca parte a binomului ce definește relația esențială educabil-educator. Vom continua prezentarea setului de atribute prioritare, definite în profilul absolventului, adăugând celor două deja incluse în articolul anterior – a fi comunicativ și a fi reflexiv – următoarele două atribute: creativitate și colaborare.

Considerăm că aceste două noi atribute, pe care le vom prezenta din perspec­tiva abordării transversale, la nivelul fiecărei arii curriculare, necesită o atenție mai mare, dincolo de profil. În acest sens, articolul va fi încheiat cu o serie de considerații asupra acestora, din perspectivă epistemiologică, a unor curente filosofice și a unor personalități ale trecutului și prezentului, încercând, pentru simetrie cu articolele anterioare, să oferim câte un decalog asociat fiecă­ruia dintre cele două atribute.

Creativitate și colaborare – abordări transversale la nivelul ariilor curriculare

A fi creativ din perspectiva ariilor curriculare

Creativitatea reprezintă un element-­cheie pentru dezvoltarea personală și profesională a elevilor, permițând acestora să valorifice idei noi, să găsească soluții originale, să inoveze și, extrem de important în contextul lumii de azi, să se adapteze la situații noi. Aceasta implică stimularea gândirii divergente, a curiozității și a imaginației, fiind necesară în fiecare arie curriculară pentru a cultiva o învățare semnificativă.

Concluzii

Creativitatea poate fi cultivată în toate disciplinele, oferind elevilor șansa de a explora, inventa și contribui la/cu soluții inovatoare. Rolul profesorului este să creeze un mediu în care să mențină elevul în zona curiozității, aceștia să se simtă încurajați să își exprime ideile, să experimenteze și să învețe din procesul creativ, să perceapă lumea în moduri noi și să imagineze soluții originale la probleme, având bucuria contribuției proprie la schimbare.

A colabora din perspectiva ariilor curriculare

A dezvolta comportamente care presupun colaborarea și co­­operarea între elevi este esențial pentru devenirea și participarea acestora într-o lume interconectată. Aceasta implică învățarea de a lucra eficient în echipă, comunicarea clară, ascultarea activă și împărțirea responsabilităților în cadrul unor activități practice și proiecte de grup, elevii dobândind abilități de leadership, gestionarea conflictelor și cooperare interdisciplinară. Situațiile de co­­laborare presupun a învăța să lucrezi cu alții pentru a atinge obiective comune și să contribui la succesul unei echipe, prin valorificarea punctelor forte, diferite, proprii fiecărei persoane.

Concluzii

Colaborarea este o abilitate transversală esențială, care poate fi dezvoltată în cadrul fiecărei discipline, prin proiecte de grup, activități practice și situații de învățare care încurajează interacțiunea elevilor. Rolul profesorului este să creeze un mediu în care elevii să se simtă încurajați să colaboreze și să își valorifice competențele individuale, comunicând mai bine, împărțind responsabilitățile și participând la succesul echipei.

Înainte și dincolo de profil

Creativitatea și colaborarea pot fi considerate ca fiind două concepte fundamentale în dezvoltarea societății, gândirii și cunoașterii umane. Privite atât din punct de vedere epistemologic, cât și prin prisma curentelor filosofice din trecut și prezent, aceste concepte eviden­țiază interacțiunea complexă dintre individual și colectiv, dintre inspirație și acțiune comună.

Pentru a oferi un cadru extins de înțelegere a rolului atributelor menționate, vom explora semnificația acestora, analizând perspectivele oferite de diferite școli filosofice, cu trimitere la personalități remarcabile ale trecutului și prezentului, și vom contura un posibil viitor bazat pe o educație centrată pe aceste valori.

Astfel, creativitatea este adesea definită ca abilitatea de a genera idei sau so­­luții originale și valoroase. Din punct de vedere epistemologic, creativitatea poate fi interpretată ca un proces de cunoaș­tere care depășește simplele operații deductive sau inductive, incluzând intuiția, imaginația și explorarea necunoscutului. Despre creativitate, John Dewey, influent filosof pragmatist, susținea că „este procesul prin care ne adaptăm condițiilor schimbătoare ale mediului nostru“. Această perspectivă subliniază legătura dintre creativitate și adaptabilitate, dar și caracterul său dinamic.

Romanticii, precum Friedrich ­Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, au aso­ciat creativitatea cu libertatea expresiei și explorarea esteticii. În viziunea acestora, creativitatea este o forță care transcende raționalitatea strictă, aducând în prim-plan importanța emoțiilor și a intuiției în procesul de cunoaștere.

În actualitate, psihologul Mihaly ­Csikszentmihalyi a redefinit creativitatea ca o stare de „flow“, în care individul este complet absorbit de activitate, depășind constrângerile exterioare și interne. Această viziune sugerează că actul creativ este rezultatul unei interacțiuni dinamice între individ și mediul său social și cultural.

Pe de altă parte, colaborarea, privită ca interacțiune între indivizi pentru atingerea unui scop comun, a fost un subiect central al filosofiei sociale. Aristotel susținea că omul este un „zoon politikon“ (animal social), accentuând faptul că dezvoltarea noastră ca ființe umane de­pinde de relațiile și colaborările noastre. Pentru Aristotel, polis-ul era cadrul natural în care colaborarea putea înflori, contribuind la binele comun.

În perioada iluministă, Jean-Jacques Rousseau a explorat ideea de contract social, subliniind că progresul colectiv depinde de colaborarea între indivizi, bazată pe încredere și respect reciproc. Această viziune a influențat profund teoriile moderne despre democrație și cooperare socială.

În filozofia contemporană, Hannah Arendt a evidențiat importanța acțiunii colective, susținând că „politica adevărată se naște acolo unde oamenii acționează împreună“. Arendt subliniază că, prin colaborare, oamenii își pot depăși limitările individuale și pot crea ceva cu adevărat semnificativ.

C+C=C² (!) sau puterea coabitării dintre creativitate și cooperare

Relația dintre creativitate și colabo­rare este complexă, dar complementară. În timp ce creativitatea se naște adesea din introspecție și originalitate, colabo­rarea facilitează rafinarea și implemen­tarea ideilor. Istoria ne oferă numeroase exemple care ilustrează această interacțiune. De exemplu, relația dintre Vincent van Gogh și fratele său Theo a demonstrat că sprijinul colaborativ poate alimenta creația individuală, chiar și în fața dificultăților extreme.

De asemenea, Steve Jobs afirma că „creativitatea înseamnă doar conectarea lucrurilor“, subliniind importanța colaborării interpersonale și a diversității de perspective în procesul creativ. Astfel, într-o lume interconectată, inovația și progresul depind din ce în ce mai mult de capacitatea noastră de a lucra împreună.

Echipa CC Viitorul*

Un viitor care pune accent pe creativitate și colaborare presupune o transformare profundă a sistemelor educaționale. Educația nu ar trebui să fie doar cadrul de transfer și procesul de acumulare a cunoștințelor, ci o fereastră de oportunitate pentru experimentare, dialog și ex­­plorare. În acest sens, Sir Ken Robinson, susținător al educației inovatoare, a subliniat că „trebuie să schimbăm para­digma educației pentru a cultiva creativitatea“.

Astfel, proiectele interdisciplinare, clasa inversată, învățarea bazată pe re­zolvarea problemelor și colaborarea în echipe devin esențiale. De exemplu, in­­troducerea atelierelor de design thinking în școli poate încuraja elevii să identifice probleme reale și să dezvolte soluții ­creative în grupuri, contribuind nu numai la dezvoltarea gândirii critice, ci și la o mai mare deschidere către aprecierea diversității ideilor și importanței muncii în echipă.

Creativitatea și colaborarea pot fi considerate ca fiind piloni esențiali ai progresului uman, având rădăcini adânci în epistemologie și în filosofia socială, iar educația trebuie să pună accent pe aceste valori. În timp ce creativitatea ne permite să visăm și să inovăm, colaborarea ne ajută să transformăm aceste vise în realitate.

În încheiere, pentru a păstra simetria cu articolele anterioare ale acestei serii dedicate atributelor profilului de formare al absolventului, neidentificând în literatura dedicată un set de reguli sau ca­­racterizări ale conceptelor creativitate și colaborare, am apelat la aplicația IA, ChatGPT, pentru a crea câte un decalog asociat fiecărui concept, având la bază citate ale unor personalități din trecut sau din prezent.

Decalogul creativității

1. Explorarea necunoscutului – Al­­bert Einstein: Imaginația este mai importantă decât cunoașterea.
2. Depășirea limitelor mentale – Mihaly Csikszentmihalyi: Creativitatea presupune un „flow“ ce elimină constrângerile interioare.
3. Libertatea expresiei – Friedrich Schiller: Adevărata creativitate implică eliberarea de reguli stricte.
4. Curiozitatea perpetuă – Leonardo da Vinci: Curiozitatea este cheia tuturor descoperirilor.
5. Legătura cu emoțiile – Goethe: Emoțiile sunt motorul creației autentice.
6. Experimentarea continuă – Thomas Edison: Nu am eșuat. Am găsit doar 10.000 de moduri care nu funcționează.
7. Interdisciplinaritatea – Steve Jobs: Creativitatea apare la intersecția domeniilor diferite.
8. Originalitatea cu scop – Pablo Picasso: Orice act de creație este mai întâi un act de distrugere.
9. Adaptabilitatea – John Dewey: Creativitatea este răspunsul la schimbare.
10. Inspirația din natură – Aristotel: Natura oferă modele perfecte pentru creativitate.

Decalogul colaborării

1. Comunicare deschisă – Carl Ro­gers: Relațiile autentice sunt baza colaborării eficiente.
2. Încrederea reciprocă – Jean-­Jacques Rousseau: Contractul social se bazează pe respect mutual.
3. Responsabilitatea împărtășită – Nelson Mandela: Munca în echipă face visul să devină realitate.
4. Empatia – Brené Brown: Empatia susține conexiunea umană.
5. Claritatea obiectivelor – Peter Drucker: Obiectivele comune sunt fundamentul succesului.
6. Diversitatea perspectivelor – ­Hannah Arendt: Pluralitatea este esența acțiunii colective.
7. Răbdarea – Mahatma Gandhi: Co­­laborarea cere timp și perseverență.
8. Flexibilitatea – Stephen Covey: Si­nergia necesită adaptare constantă.
9. Sprijinul reciproc – Martin Luther King Jr.: Într-o comunitate adevărată, fiecare sprijină pe fiecare.
10. Solidaritatea – Simone de Beauvoir: Colaborarea implică angajament față de ceilalți.

*Fără a fi în intenția inițială, dar cu siguranță resimțită ca o nevoie reală, seria de articole dedicate profilului de formare al absolventului este rezultatul unei munci de echipă, așa cum și profilul însuși a fost rezultatul unei echipe de oa­meni dedicați – cercetători, practicieni, specialiști – și profităm de context pentru a le aduce mulțumirile noastre pentru exercițiul reușit al colaborării și pentru elementele de inovare care au fost generate în acest context de acțiune comună.

Marius AVRAM – profesor
Elisabeta-Ana NAGHI – profesor
Mirela POPESCU – profesor
Gabriel VRÎNCEANU – profesor

Articol publicat în nr. 61-62 al revistei Tribuna Învățământului