În relatările mediatice de la Parada Militară de 1 Decembrie, s-a făcut referire insistent la prezența sau absența unora sau altora dintre politicieni.

S-a vorbit însă mai puțin sau chiar deloc de altceva, de o importanță poate mai mare ca sens și perspectivă: prezența copiilor la Sărbătorirea Zilei Naționale. Au fost mulți copii la Parada Militară, fetițe și băieți, de grădiniță și din clasele primare. Pe un timp vitreg, așa cum a fost de multe ori și istoria noastră, pe un frig tăios, cu ploaie și spic subțire de gheață, bine înfofoliți, au așteptat cu răbdare, pe primul rând, ca să vadă totul, lipiți de gardurile de metal care delimitau pe lungime Șoseaua Kiseleff sau pe umerii taților, și au privit plini de uimire și de încântare spectacolul militar. Când ofițerii din vârful sofisticatelor mașinării de război făceau cu mâna publicului, izbucnea o forfotă de bucurie în care răsunau glasurile lor. La sfârșit, în dezamăgirea generală că nu s-au ridicat avioanele de luptă, tot din cauza vremii, s-au risipit, odată cu părinții, prin ploaia măruntă.

Prezența copiilor la Parada de Ziua Națională depășește în semnificație și importanță limitele simplei participări la un spectacol militar. Este o lecție de istorie trăită pe viu, din care ei au multe de învățat, pe lângă ceea ce știu de la școală, din lecturi sau din poveștile de acasă. Este un mod prin care devin conștienți, dincolo de jocurile și jucăriile copilăriei, de faptul că trăiesc într-o țară numită România, care a luptat să existe, pentru care au murit mulți eroi, care are o istorie, un prezent și un viitor. Și astfel, luminându-se treptat, înțeleg că ei fac parte din prezent și că viitorul este posibil numai prin ei.

Participarea lor la celebrarea Zilei de 1 Decembrie arată că cei care i-au adus, părinții sau, în alte părți, școala, au înțeles importanța educației în baza adevărului istoric și a valorilor identitare și în direcția devenirii naționale. Au înțeles că, în mijlocul unui vârtej de știri și interpretări denigratoare, copiii trebuie să afle adevărul despre istoria lor, să știe că țara lor a însemnat și înseamnă ceva în această lume, că a dat omenirii mari personalități istorice, științifice și culturale, că are, în continuare, de jucat un rol important. Că viitorul se construiește pe cunoașterea trecutului și înțelegerea sensului istoriei. Că așa cum îi educăm pe copiii de azi, așa va arăta viitorul țării. Că ei sunt viitorul.

La mulți ani viitorului României!