Foto: UNICEF

La nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități, ceea ce reprezintă 10% din copiii lumii, arată un raport la zi realizat de UNICEF pe baza unor date din 42 de țări, fiind luați calcul 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor, de la alimentație și sănătate, la accesul la apă și salubritate, la protecția împotriva violenței și la educație. UNICEF subliniază că „raportul evidențiază barierele care stau în calea participării depline a copiilor cu dizabilități în societățile din care fac parte, precum și modul în care aceste bariere se traduc deseori în efecte negative asupra sănătății și vieții sociale”.

Provocări multiple, agravate

Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF: „Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă. Excluziunea este deseori consecința invizibilității. Foarte mult timp, nu am avut la dispoziție date sigure privind numărul copiilor cu dizabilități. Dacă nu îi numărăm, nu îi consultăm și nu îi luăm în seamă pe acești copii, nu reușim să îi ajutăm să își realizeze vastul lor potențial”.

Comparativ cu copiii fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:

• o probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie
• o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază
• o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere
• o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută
• o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală
• o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior
• o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți
• o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați
• o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe

Accesul la educație al copiilor cu dizabilități

Raportul UNICEF analizează accesul la educație al copiilor cu dizabilități și semnalează: „Deși există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. Raportul constată că minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijească singuri prezintă cea mai mare probabilitate de a nu fi cuprinși în învățământ, indiferent de nivelul de educație. Rata de cuprindere școlară este mai mică în rândul copiilor cu dizabilități, iar disparitățile devin și mai mari când se ia în calcul și severitatea dizabilității”.

Maria Alexandrova (20 de ani), tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă: „Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație. Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”.

Apel către guverne

UNICEF accentuează că „lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a contribui la realizarea drepturilor copiilor cu dizabilități. Toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, trebuie să aibă un cuvânt de spus în problemele care le afectează viața, precum și șansa de a își realiza potențialul și de a își afirma drepturile. UNICEF face apel către guverne:

• Să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu persoanele cu dizabilități în vederea eliminării barierelor fizice, de comunicare și de atitudine care le țin pe acestea din urmă în afara societății, asigurând înregistrarea nașterii, servicii de sănătate, alimentație și alimentare cu apă incluzive, educație echitabilă și acces la tehnologii de asistență. De asemenea, trebuie să facă demersuri pentru eradicarea stigmei și a discriminării din toate comunitățile.
• Să consulte persoanele cu dizabilități și, în prestarea unor servicii incluzive și echitabile de educație, să țină cont de gama integrală de dizabilități și de nevoile specifice ale copiilor și ale familiilor acestora. Astfel de servicii cuprind, printre altele, îngrijiri receptive și politici favorabile familiei, asistență psihiatrică și psihosocială, ocrotire împotriva abuzului și neglijării”.