Analiza deciziei pedagogice permite evidenţierea mai multor coordonate valorice. Avem în vedere calitatea rezultată din intervenţia deciziei pedagogice la nivel de activitate, acţiune sau operaţie, semnificativă în cadrul specific educaţiei/instruirii/ cunoaşterii elevului/orientării şcolare şi profesionale/consilierii în carieră etc.
Decizia pedagogică la nivel de activitate este implicată strategic prin funcţia de reglare-autoreglare exercitată în orice context, macrostructural (sistem de învăţământ) sau microstructural (proces de învăţământ). Paradigma curriculumului o confirmă prin intermediul strategiei de evaluare continuă/formativă/de progres care angajează decizii pedagogice parţiale şi finale, nonformale şi formale, cu funcţie de reglare-autoreglare a activităţii de referinţă (educaţie, instruire, orientare şcolară şi profesională, consiliere în carieră, cercetare pedagogică etc.).
Decizia pedagogică la nivel de acţiune este implicată în orice strategie de evaluare (iniţială, continuă, finală) prin capacitatea sa de exercitare a funcţiei specifice, de prognoză pozitivă, de anticipare a unor rezultate mai bune la nivelul activităţii de referinţă (exemplele semnificative fiind evidente în cazul formelor de organizare a activităţii de instruire în contextul procesului de învăţământ – vezi lecţia etc.).
Decizia pedagogică la nivel de operaţie este integrată în structura oricărei acţiuni de evaluare didactică necesară în cadrul oricărei activităţi de instruire proiectată şi realizată la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învăţământ. Funcţia sa specifică, de „prognoză pozitivă”, este condiţionată de: a) opera­ţiile anterioare realizate în termeni de măsurare cantitativă a rezultatelor obţinute şi de apreciere calitativă a acestora (pe criterii de eficacitate, eficientă, raportare la tendinţă de progres/ regres); b) operaţiile care permit saltul de la aprecierea calitativă a rezultatelor, finalizată la nivel de diagnoză pedagogică, la decizia care anticipează îmbunătăţirea acestora, salt realizabil prin valorificarea operaţiilor de receptare a informaţiilor şi de prelucrare logică (prin operaţii de analiză-sinteză, abstractizare-generalizare, clasificare, comparaţie, aplicaţie logică); c) operaţiile care însoţesc comunicarea deciziei (parţiale şi mai ales finale), finalizate la nivel de prognoză pedagogică, exprimate în termeni de îndrumare a elevului, în raport de rezultatele obţinute, care solicită (operaţii de): corectare, completare, aprofundare, perfecţionare, ajustare structurală, restructurare.
O coordonată aparte este cea a deciziei pedagogice, angajată în reglarea-autoreglarea activităţii de conducere managerială a sistemului şi a procesului de învăţământ, prin acţiuni de perfecţionare metodică şi de cercetare în domeniul educaţiei/ instruirii/cunoaşterii elevului/proiectării didactice/orientării şcolare şi profesionale/consilierii în carieră/parteneriatului cu familia, cu comunitatea locală etc. Decizia pedagogică este implicată, astfel, în realizarea funcţiilor generale ale activităţii de conducere managerială (globală, optimă, strategică, inovatoare) a educaţiei/instruirii, obiectivate la nivel de: organizare a resurselor pedagogice existente sau disponibile; planificare curriculară a activităţii de referinţă (vezi lecţia etc.); implementare a planificării în context deschis (vezi „scenariul deschis ale lecţiei” etc.). La nivelul cercetării pedagogice, intervin mai multe tipuri de decizii pedagogice, determinate în raport de: a) obiectivele generale angajate în termeni de cercetare pedagogică teoretică – fundamentală, orientată aplicativ, operaţională; generează trei tipuri de decizii pedagogice: de reconceptualizare, de rezolvare de probleme metodologice; de rezolvare de probleme practice, în situaţii concrete; b) obiectivele specifice cercetării pedagogice – decizia: interpretativă, explicativă, descriptivă, ameliorativă, operaţională; cu scop prioritar de: organizare, planificare, programare, operaţionalizare etc.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea