Cu o scadență nu tocmai îndepărtată a prezentării proiectelor de legi ale educației în guvern, după repetate asigurări ale ministrului Sorin Cîmpeanu că proiectele au fost elaborate prin consultarea unei mulțimi de specialiști, cu aprecierea ministrului Ligia Deca față de consistența dezbaterii publice și a numărului mare de amendamente exprimate, nouă mii, cu toate acestea,  consultarea specialiștilor (deci, din nou, consultarea) aflăm că va veni de-acum încolo: „Vom discuta cu specialiști care să ne dea un punct de vedere avizat“, spune doamna ministru, enumerând aspectele din proiectele de legi ale educației care urmează să facă obiectul discuțiilor: evaluările, integritatea, echitatea, internaționalizarea. Și accentuează doamna ministru, revenind asupra subiectului: „În zonele supuse dezbaterii publice este nevoie de o dezbatere cu specialiști“.

Specialiștii ar urma să vină în ultimul rând, după o dezbatere publică substanțială și după mii de amendamente?! Asta să însemne că ei și contează în ultimul rând?!

Sugestia de creație colectivă, asupra căreia intervenția specializată urmează să se facă în ultimă instanță, apare ca inevitabilă. Cu atât mai accentuată este sugestia, cu cât de la punerea în dezbare publică a proiectelor de legi, tot au existat cereri, unele chiar apăsate, de dovezi că proiectele de legi pentru domeniul educației reprezintă, într-adevăr, elaborări ale unor specialiști în educație.