1. Statutul Limbii și literaturii române
Disciplina Limba și literatura română suferă, din păcate, o mutație în ceea ce privește viziunea și filozofia educației, locul și importanța sa în contextul curriculumului național, precum și în formarea individuală a elevilor din preuniversitar. Considerăm că, odată cu propunerea noilor planuri-cadru, s-a pus în evidență o orien­tare periculoasă cu care nu putem fi de acord din mai multe motive:
• Suntem un stat național, deci construcția identitară, conștiința apartenenței la o limbă și o cultură (literatură) națională rămâne un deziderat educațional fundamental, atâta vreme cât principiul european al unității în diversitate este încă valabil.
• Construcția conștiinței identitare nu se poate face prin dimi­nuarea sau renunțarea la studiul limbii, literaturii și al culturii ro­mâne. Respectarea diversității etno-culturale și lingvistice, văzută ca parte a competenței-cheie sociale și civice, pornește, conform stu­diilor de specialitate#,#,#, de la cunoașterea și de la interiorizarea pro­priei culturi, adică studiul limbii, literaturii și al culturii române.
• Studiul limbii materne și al literaturii naționale nu poate fi confundat, ca statut, cu studiul celorlalte discipline. Finalitatea disciplinei Limba și literatura română nu se poate reduce artificial doar la formarea și dezvoltarea unor competențe lingvistice sau de co­mu­nicare, cât ar permite punerea în aplicare a noilor planuri-cadru. Limba română asigură baza de învățare pentru oricare altă disciplină din curriculum, precum și pentru învățarea pe tot parcursul vieții. De asemenea, prin această disciplină se au în vedere formarea și dezvoltarea unei alte competențe-cheie, cea de sensibilizare culturală și de exprimare artistică.
• La nivelul Uniunii Europene nu se pune semn de egalitate între comunicarea în limba maternă, literatura națională și celelalte discipline. Un studiu comparativ al planurilor-cadru din țările europene arată că, fără excepție, limbii și literaturii materne i se alocă cel mai mare număr de ore comparativ cu celelalte discipline. (În Finlanda, recunoscută ca având cel mai eficient sistem educațional, se alocă 14 ore pe săptămână studiului limbii și literaturii finlandeze.)
2. Statutul limbii latine
Eliminarea studiului Limbii latine din toate cele trei variante de plan-cadru propuse pentru învățământul gimnazial se dovedește a fi o greșeală fundamentală, care va afecta generațiile viitoare din mai multe puncte de vedere. Țări nelatine precum Germania (unde stu­diul limbii latine e acceptat încă din clasa a V-a), Irlanda sau Finlanda recunosc rolul formativ al limbii latine.
Considerăm că eliminarea studiului limbii latine din TC, prevăzut la clasa a VIII-a, încalcă prevederile stabilite de LEN nr. 1/2011, mai precis afectează procesul dobândirii competențelor-cheie, care urmăresc cunoștințele, abilitățile și atitudinile esențiale. Așadar, sunt afectate:
• comunicarea în limba maternă, capacitatea de a exprima și de a interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte și opinii, atât în formă orală, cât și în formă scrisă, de a interacționa lingvistic într-un mod adecvat și creativ într-o serie completă de contexte culturale și sociale. Limbile vechi redau concret și sintetic, cu simplitate, claritate și concizie, dar plastic, adevăruri generale și permanente;
• comunicarea în limbi străine va fi grav afectată dacă se elimină latina, pentru că sunt afectate abilitățile de mediere și de înțelegere interculturală; conexiunile etimologice nu sunt posibile în lipsa stu­diului elementar al limbii latine;
• competențe de bază privind știința și tehnologia, care se referă la stăpânirea, utilizarea și aplicarea cunoștințelor și a metodologiilor de explicare a lumii înconjurătoare, pot fi atinse numai făcându-se apel la cunoștințele de limba latină. Vocabularul tehnic și științific nu poate fi corect apropriat fără o cunoaștere a limbii latine;
• competențele civice, în special cunoașterea conceptelor și a struc­turilor sociale și politice (democrație, justiție, egalitate, cetățenie și drepturi civile), fac posibilă participarea activă și democratică la viața socială. O bază sănătoasă a viitorului cetățean european ar trebui să includă conștientizarea valorilor etice și promovarea bunei guvernări.
• sensibilizare culturală și exprimare artistică, elevul își dezvoltă abilitatea lingvistică și intră, în același timp, în contact cu o cultură care a avut drept valori libertatea, virtutea la o vârstă la care este în plin proces de formare a personalității.
Cunoaștem recomandarea Societății de Studii Clasice, exprimată la întâlnirea cu asociațiile profesionale din data de 31.08.2015, ca studiul limbii latine să se facă la liceu, la toate specializările. Nu există însă certitudinea introducerii acestei discipline în planurile-cadru pentru învățământul liceal. De asemenea, reprezentanții societății au subliniat și ei că limbile clasice sunt importante pentru cultura generală și că terminologia domeniilor de cunoaștere se află în strânsă legătură cu limba latină.
3. Argumente pentru regândirea planurilor-cadru propuse
• Toate cele trei variante de planuri-cadru propuse pentru gim­naziu au, la clasa a V-a, numărul orelor de limba și literatura română diminuat față de planul-cadru în vigoare; toate „variantele” propuse au un număr identic de ore. Din perspectiva noastră, a profesorilor de limba și literatura română, nu există, prin urmare, nicio „dezba­tere publică” în condițiile în care nu există posibilitatea de a alege între mai multe variante oferite. Acest fapt este subliniat și în notele comune celor trei variante propuse.1
• Limba latină este eliminată, fără excepție, din toate cele trei propuneri, fără nicio explicație, dar noi considerăm că își are rostul în profilul dezirabil al educabilului din ciclul gimnazial.
• Considerăm că nu există deplină concordanță între idealul educațional, finalitățile unui ciclu, finalitățile disciplinelor, numărul de ore și programele școlare, respectiv portretul de formare al absol­ventului de clasa a VIII-a.
• Urmărind comparativ numărul de ore, portretul de formare al absolventului de clasa a VIII-a, clasa a X-a și clasa a XII-a, respectiv descrierea competențelor-cheie pe cele trei niveluri (elementar, func­țio­nal și dezvoltat), credem că scăderea numărului de ore, eliminarea limbii latine nu pot conduce la formarea și dezvoltarea acestor competențe-cheie conform Curriculumului național, decem­brie 2015.
• Noile programe școlare vor acoperi 75% din orele de predare și de evaluare, ceea ce presupune regândirea competențelor generale, specifice și a conținuturilor disciplinei la toate clasele gimnaziale. Diminuarea numărului de ore corelată cu diminuarea conținuturilor s-ar putea să afecteze formarea competențelor-cheie la nivel gimnazial.
• Analizând planurile-cadru propuse spre dezbatere prin prisma criteriilor/ principiilor în funcție de care se evaluează planurile-cadru de învățământ și în funcție de care au fost elaborate, constatăm că acestea nu se validează:
Principiul selecției și al ierarhizării domeniilor cunoașterii umane și ale culturii
• Este evident că s-a făcut o selecție și o ierarhizare a domeniilor cunoașterii, dar acestea sunt subiective, în funcție de alte interese decât nevoile reale ale elevului, sau idealul educațional.
• Limba maternă este considerată prioritară în toate țările euro­pene, iar numărul de ore alocat acestui domeniu de cunoaștere este mai mare în comparație cu oricare alt domeniu din curriculum (de pildă, în Finlanda, unde se consideră că există cel mai eficient sistem educațional, elevii fac nu mai puțin de 14 ore de Limbă și literatură maternă pe săptămână).
Principiul compatibilizării cu tendințele naționale și europene din domeniul educației
• Indicatorul al doilea prevede: „Planurile-cadru de învățământ susțin dezvoltarea progresivă a competențelor-cheie europene (prin domenii de studiu/ discipline/ modulele de pregătire și prin ponderi relevante pentru formarea acestora)”. În cazul planurilor-cadru, pro­puse spre dezbatere publică, nu se respectă prioritățile stabilite în documentele europene. Prima competență-cheie prevăzută la nivel european este comunicarea în limba maternă (capacitatea de a expri­ma și de a interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte și opinii, atât în formă orală, cât și în formă scrisă – ascultare, vorbire, citire și scriere – și de a interacționa lingvistic într-un mod adecvat și creativ într-o serie completă de contexte culturale și sociale). Pla­nurile-cadru propuse nu reflectă preocuparea pentru respectarea tendințelor europene în domeniul educației dacă nu asigură un număr adecvat de ore pentru dezvoltarea competențelor prevă­zute de cadrul european.
Principiul corelării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri, inter- și transdisciplinar
• Simpla grupare pe arii curriculare este doar o formă fără fond și nu asigură corelarea disciplinelor sau abordarea multi-, pluri-, inter-, transdisciplinară, în practică, la clasă.
Principiul relevanței și racordării la social
• Indicatorul „Planurile-cadru de învățământ susțin dezvoltarea profilului de formare specific ciclului de școlaritate respectiv”, pre­cum și indicatorul „planurile-cadru favorizează tipuri variate de ieșiri din sistem (către învățământul postobligatoriu, către piața muncii)” sunt contrazise de propunerea de a reduce numărul de ore la disci­plina limba și literatura română. La final de cicluri curriculare sunt prevăzute evaluări la limba și literatura română (clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, a VIII-a), nu la alte discipline.
• „Planurile-cadru de învățământ includ domenii de studiu/ discipline/ modulele de pregătire, care sunt relevante din perspectiva contextului socio-cultural național și european/internațional.” Reducând numărul de ore la limba și literatura română constatăm că aceasta a fost considerată mai puțin relevantă decât până acum. Lip­sește cu desăvârșire o fundamentare științifică care să justifice această măsură.
Principiul corelării la particularitățile de vârstă ale elevilor
• Primul indicator, care prevede „o selecție adecvată a domeniilor de studiu/disciplinelor/modulelor de pregătire și o pondere rele­vante pentru vârsta elevilor și caracteristicile psihosociale ale acestora, pentru profilul de formare corespunzător ciclului de școlaritate”, este contrazis, de reducerea numărului de ore la limba și literatura ro­mână. Trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial cores­punde cu trecerea de la gândirea concretă la cea formală. La disciplina noastră, la ciclul primar se studiază intuitiv, toată terminologia specifică fiind introdusă în clasa a V-a. Dacă se dorește ca tranziția de la ciclul primar la cel gimnazial să se facă armonios, ar fi nevoie de un număr mai mare de ore.
• Simpla reducere a orelor de la unele discipline nu înseamnă reducerea efortului sau respectarea curbei capacității de efort a elevilor. Dacă programa este aceeași, dacă la final de ciclu există evaluări/ examene care asigură intrarea în alt ciclu, prin reducerea numărului de ore se mărește presiunea asupra elevilor și a profe­so­rilor. Profesorul de limba și literatura română face ore supli­mentare pentru pregătirea elevilor în vederea susținerii evaluărilor naționale (pe lângă planuri remediale și planuri de pregătire pentru perfor­manță). Existența acestor ore suplimentare este un semn că nici numărul de ore existent nu este suficient pentru pregătirea corespun­zătoare a elevilor.
Principiul echilibrului
• Unul dintre indicatori prevede ca planurile-cadru să includă domenii de studiu/ discipline/ module de pregătire relevante pentru dezvoltarea dimensiunilor personalității umane. Nu înțelegem cum se definește, în concepția propunătorilor, „personalitatea umană” în aceste condiții. O definiție simplă a termenului este „Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva”. Nu înțelegem cum se regă­sește valorizată dimensiunea morală în planurile-cadru propuse.
Principiul flexibilizării/individualizării curriculumului
• Aceste trăsături ale curriculumului ar trebui să existe în măsura în care ar funcționa cu adevărat curriculumul la decizia școlii. Din păcate, apare o concurență între disciplinele de la nivelul ariilor curriculare pentru CDS-uri. Deși se vorbește despre opționalul inte­grat la nivelul ariei curriculare, evaluările naționale se realizează pe discipline. Disciplinele la care se fac evaluări naționale ar trebui să bene­ficieze de un număr mai mare de opționale.
Principiul coerenței pe verticală și pe orizontală
• Indicatorii prevăzuți la acest principiu sunt, deocamdată, uto­pici. Nu există nicio corelare între programele școlare ale diverselor discipline și, din câte știm, nu s-a realizat nicio colaborare între propunătorii diverselor programe atunci când au fost convocați să le proiecteze. Nu există nici comple­mentaritate între programele diver­selor discipline. Dacă există această corelare, dorim ca documentele care ilustrează acest principiu să fie făcute cunos­cute profesorilor de la catedră, pentru a putea lucra în consecință. Poate, în acest fel, s-ar înde­plini și Principiul corelării abordărilor discipli­nare cu cele de tip multi-, pluri, inter- și transdisci­plinar.
• Indicatorul „Planurile-cadru de învățământ asigură, din perspectiva numărului de ore, condiții pentru trecerea adecvată de la un ciclu educațional la altul” nu era nici până acum valabil. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi nevoie de ore de pregătire supli­men­tară în vederea examenelor. De asemenea, rezultatele la testele PISA, simulările la nivel național, rezultatele la evaluările naționale au arătat că numărul de ore alocat disciplinelor care se finalizează cu examen este insufi­cient. Între­barea pe care ne-o punem este cum se reflectă rezul­tatele la Simulări, la Evaluările Naționale II, IV, VI, Evaluarea Națională, Bacalaureat în pro­punerile planurilor-cadru?
Principiul adecvării la contextul socioeconomic, cultural și educațional
• Indicatorul prevede că „Planurile-cadru de învățământ asumă, prin propunerile formulate, un set de condiții de implementare, curente și viitoare (de exemplu, în raport cu resursele umane, mate­riale, financiare, disponibile sau care pot fi mobili­zate)”. În condițiile reducerii numărului de ore la disciplinele limba și literatura română și limba latină, ar trebui să existe, înainte de a se proceda la aplicarea unui astfel de plan-cadru, un document care să cuprindă măsurile concrete de rezolvare a problemei resurselor umane care vor fi disponi­bilizate. De asemenea, nu înțelegem care sunt profesorii calificați pentru a preda noile discipline prevăzute în planurile-cadru propuse spre dezbatere (de exemplu, Educație interculturală).
4. Propuneri:
• Prelungirea dezbaterii publice în privința propunerilor de plan-cadru pentru clasele V-VIII; Stabilirea unui nou termen în calendarul perioadei de revizuire a proiectelor de plan-cadru elaborate inițial, în concordanță cu impor­tanța acestei acțiuni;
• Organizarea unor întâlniri la nivel național între profesorii de limba și literatura română, limba latină, inspectorii de specialitate și forurile decizio­nale în vederea discutării statutului mater­nei în sistemul educațional românesc;
• Formularea unor alternative reale, în urma revizuirii propunerilor de plan-cadru (toate cele trei variante reduc numărul de ore la disciplina limba și literatura română la clasa a V-a de la 5 la 4 ore/săptămână și exclud studierea limbii latine la clasa a VIII-a);
• Respectarea principiului corelării la particula­ritățile de vârstă ale elevilor având în vedere ciclurile curriculare (ciclul curricular de dezvoltare cuprinde clasele a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, presupune for­marea capacității de bază pentru continuarea studiilor);
• Membrii grupului de lucru și/sau experții Institutului de Științe ale Educației au elaborat variantele de plan-cadru pentru gimnaziu ținând cont de „opinia generală de a transfera studiul limbii latine la liceu” (Analiza comparativă a celor 3 variante de plan-cadru pentru învățământul gimnazial, pag. 5 – http://www.ise.ro/wp-content/ uploads/2015/12/Analiza-comparativa-a-celor-3-variante-de-plan-cadru-supuse-consultarii.pdf). Le adresăm solici­tarea de a prezenta argumentele științifice și principiile de dezvoltare curriculară care au stat la baza deciziei de a transfera studiul limbii latine la liceu și de a preciza în ce măsură transferul preconizat este un proiect fezabil.
• În condițiile în care „planul-cadru de învăță­mânt este un do­cument de tip reglator, instrument de bază în promovarea politicilor educaționale la nivel național” (conform anexei la OMEN 3593/ 18.06.2014 referitor la aprobarea Metodologiei privind elaborarea și aprobarea curriculumului școlar), solicităm organizarea unor întâlniri/dez­bateri în vederea analizei rezultatelor de la Evaluarea Națională II, IV, VI și VIII din anii școlari anteriori; solicităm așadar transparență totală, reală.
• Introducerea, în aria curriculară Limbă și comunicare, pe lângă numărul de ore alocat, a unui opțional de lectură destinat lecturii și activităților de înțelegere de text/ opțional de lite­ratură universală/ literatură pentru copii (V-VIII), respectiv a unui opțional care să vizeze tehnici de comunicare în spațiul public (IX – XII);
• Variantele de plan-cadru să prevadă un număr mai mare sau cel puțin nediminuat de ore (5) pentru clasa a V-a, la disciplina limba și literatura română.
• Regândirea statutului limbii latine, a progra­mei acesteia, precum și a locului în cadrul planului-cadru pentru gimnaziu.
5. Întrebări adresate grupului de elaborare a planurilor-cadru:
• Cum s-a stabilit și s-a definit statutul maternei în cadrul comisiei care a propus planurile-cadru? Care sunt principiile care s-au luat în considerare în definirea acestui statut al maternei?
• Care au fost pașii elaborării planului-cadru? Deși s-au definit idealul educațional, finalitățile unui ciclu, finalitățile disciplinelor, acestea nu sunt în concordanță cu numărul de ore alocat.
• De ce nu există posibilitatea de a alege va­riante în cazul disciplinelor Limba și literatura ro­mână și Limba latină? De ce în acest caz lucrurile s-au decis înainte de dezbaterea publică?
• Cum se justifică științific și didactic schim­bările care afectează situația disciplinelor Limba și literatura română și Limba latină?
• Cum vor fi analizate și luate în considerare propunerile/ sesizările din partea specialiștilor sau în urma „dezbaterii publice”? Sperăm că mem­brii comisiei de elaborare vor fi deschiși la toate propunerile primite.
• Cum se vor ajusta planurile-cadru dacă se constată că, în urma implementării lor, nu sunt valabile? Va urma o nouă perioadă de dezbatere?
• Cum se reflectă rezultatele de la Simulări la Evaluările Naționale II, IV, VI, Evaluarea Națională, Bacalaureat în propunerile planurilor-cadru?
• Care vor fi, punctual, criteriile de selecție a specialiștilor care lucrează la noile programe școlare?
• Cum se explică numai dezvoltarea pe orizontală, nu și pe verticală a profilului elevului? (observăm că se reduce dimensiunea estetică, morală, adică ceea ce articulează omul interior)
1 Mileti, P., Theories de l’ethnicite, 2006, http:// www.unifr.ch/ socsem/ cours/ compte_ rendu/ Th% E9ories% 20ethnicit% E9%20site.pdf
2 Missaoni, L., Les fluidites de l’ethnicite ou les competences de l’etranger de l’interieur, Ed. Llibres del Trabucain, 1999
3 Poutignat, P., Streiff-Fenart, Theorie de l’ethnicite, Paris, 1995.
4 Analiza comparativă a celor 3 variante de plan-cadru pentru învățământul gimnazial, http://www.ise.ro/wp-content/ uploads/2015/12/ Analiza-compara­tiva-a-celor-3-variante-de-plan-cadru-supuse-consultarii.pdf
Consiliul consultativ al profesorilor de limba și literatura română și limba latină, Arad