Consecvență cu intermitență

consecventaEvenimentele sunt în derulare. Mecanismele s-au pus în mișcare. Analiza de ansamblu arată că ne deplasăm în direcția bună.Dacă nu am mai fi avut astfel de momente, dacă nu am fi fost păcăliți de atâtea ori, am putea lesne să ne lăsăm cuprinși de entuziasm. Dar…
Școala românească a fost catalogată, de la cel mai înalt nivel, fabrică de tâmpiți chiar de unii care și-au dobândit educație în această instituție. Atâta cătă o au! Cadrele didactice au fost amestecate de-a valma într-o mocirlă mediatică, fiind mereu vinovații de serviciu. Regulamentele de funcțio­nare, statutul personalului didactic și legislația au fost făcute praf.
Rezultatul? O mulțime de problemele care vi­zea­ză calitatea actului de predare-învățare-eva­luare, capacitatea elevilor de a se integra în socie­tate și nu în ultimul rând statutul social al cadrului didactic.
Lovitura de grație a fost aplicată prin reduce­rea dramatică a veniturilor angajaților din sistem. Cele 25 de procente anunțate s-au transformat în 40% pentru cadrele didactice. Dispariția salariului de merit, a sumelor acordate pentru procurarea de cărți, a fondului de premiere și mărirea normei didactice de predare a profesorilor cu gradul I cu vechime mai mare de 25 de ani s-au adăugat la curba generală de sacrificiu.
Recuperarea operată de actualul guvern este departe de a acoperi craterul produs în sistemul național de educație. Dar este ceva!
Totuși reparațiile sunt departe de un stadiu acceptabil.
Începe să se vorbească de necesitatea creșterii veniturilor angajaților din sistemul public. Pro­babil anul viitor. Deocamdată nu știm exact cum se va proceda. Dacă vor fi vizate din nou salariile mici cu prioritate, sistemul unic de salarizare poate fi abandonat definitiv. Nu că ar fi fost o găselniță cât de cât valoroasă, dar păstra o ierarhie. Salariul unui angajat era corelat cu nivelul studiilor, cu stagiile de formare parcurse, cu funcția pe care era încadrat.
Acum, cu un raport de 1,4 între salariul unui debutant și cel al unui profesor gradul I și cu salarii ale profesorilor gradul II mai mici decât ale debutanților, competiția nu prea are loc. Nici com­pe­tența nu e stimulată.
De făcut trebuie făcut ceva. Dacă s-ar putea ceva temeinic și coerent, ar fi foarte bine. Preocu­pări există. Ar fi frumos să nu aibă neapărat legătură cu campaniile electorale.
Până anul viitor, când promisiunile ar trebui concretizate, avem semnale că lucrurile se schimbă mai rapid la capitolul imagine.
Guvernul încearcă să arate că dorește un alt gen de abordare a relațiilor cu școala. Inițiative private se alătură oficialităților, într-o campanie de refacere a demnității cadrului didactic. Nimeni nu contestă faptul că elevul trebuie să fie principalul actor în sistemul de educație, dar nici nu se poate nega rolul de „regizor” al educatorului. Perfor­manțele sunt obținute de elevi și reflectă în egală măsură munca profesorilor care i-au pregătit.
Educația, mai ales în zilele noastre, nu este un proces ce poate fi lăsat în întregime în sarcina școlii. Cultivarea respectului pentru valorile morale, pentru performanță sau cultivarea patrio­tis­mului au șanse de reușită doar dacă sunt urmărite și promovate cu consecvență.
Faptul că premierul a primit echipa de gimnastică a României (împreună cu antrenorii) după obținerea unor rezultate excepționale la Campionatul European de Gimnastică de la Sofia este o acțiune în acest sens. După ani de pregătiri intense și eforturi susținute, fetele au ridicat tricolorul românesc pe cel mai înalt catarg. Este performanță în deplinul înțeles al cuvântului. Anunțul că vor fi dublate toate primele pe care le va primi echipa de gimnastică demonstrează decizia Executivului de a trece dincolo de vorbe frumoase.
Și recompensarea celor trei copii care au pre­dat statului un minitezaur descoperit în munții Orăștiei tot într-o campanie de promovare a valo­rilor se înscrie. Și aici s-au găsit sumele nece­sare pentru a concretiza susținerea acestui tip de com­por­tament.
S-a mai întâmplat însă ceva. Elevii români membri ai lotului național de chimie au obținut
5 me­dalii de aur, o medalie de argint și o medalie de bronz la Olimpiada Internațională de Chimie „D. Mendeleev”. Vorbim despre cel mai bun rezultat din istoria participării țării noastre la această compe­tiție. Locul I, obținut pentru România la Moscova, este la fel de valoros ca cel ocupat de gimnaste la Sofia.
Ei nu au fost primiți (încă) la Palatul Victoria. Nu s-a vorbit despre primele care le vor fi acordate. Nu au fost publicate numele profesorilor care i-au pregătit.
Probabil nu a fost suficient timp…
 
Ioan ARDELEANU