În perioada 5-10.05.2013 am participat la cursul Grundtvig „Confronter l’antisemitisme et l’islamophobie”, care s-a desfășurat în Granada, sudul Spaniei. Cursul a avut ca public-țintă oameni de toate credințele din diverse țări europene și de profesii variate.
Au primit bursă pentru a participa 12 cursanți din: Belgia, Franța, Luxemburg și România. Pentru mine a fost o mare bucurie să lucrez într-o echipă europeană în cadrul căreia sunt promovate toleranța, solidaritatea și înțelegerea reciprocă a culturilor din Uniunea Europeană.
Acest curs a urmărit atingerea următoarelor obiective: explorarea unor manifestări istorice și contemporane ale islamofobiei și antisemitismului și a stereotipurilor, prejudecăților și discriminării legate de evrei și musulmani; dezvoltarea abilităților individuale și strategii instituționale de a recunoaște islamofobia și antisemitismul; explorarea importanței antisemitismului și islamofobiei și experiențe pe probleme evreiești și musulmane de discriminare și diversitate, în general; încurajarea persoanelor și instituțiilor să lucreze împreună și să împartă responsabilitățile ce se confruntă cu antisemitismul și islamofobia; acceptarea culturii islamice, a islamului ca religie și a islamofobiei în rândul țărilor europene.
În cadrul acestui curs s-au folosit metode interactive și participative, pe baza unui proces educațional unic. Dominante au fost jocul de rol și lucrul în echipă.
Acest program a fost distins de către Comisia Europeană și BMW pentru angajamentul său intercultural.
Activitățile s-au desfășurat în Granada, care este capitala provinciei Granada, din comunitatea autonomă Andaluzia, în sudul Spaniei. Granada este situată între văile Darro și Genil, la poalele muntelui Sierra Nevada, la o altitudine de 670 m față de nivelul mării. Orașul are aproximativ 241.000 de locuitori, iar ocupațiile locuitorilor sunt agricultura și turismul.
Orașul a fost menționat pentru prima dată în anul 500 `.Hr., ca o colonie iberică. Inițial, Granada s-a numit „Iliberra”, o colonie mixtă de fenicieni și iberici. După cucerirea de către romani a Spaniei, colonia a fost redenumită „Iliberis”, însă nu există detalii despre aceasta din timpul stăpânirii romane. În 711 Granada a fost cucerită de mauri și redenumită „Ilbira Garnata”, dar în 756 a fost reconstruită (sub numele de „Garam Garnata”), urmând ca după căderea Califatului Cordobei să devină de câteva ori reședință a unor dinastii importante ale Andaluziei.
Locul a fost ales în consonanță cu tema abordată, prin îmbinarea pașnică a mai multor culturi, Granada fiind astăzi un exemplu viu de oportunități multiculturale. Aici se întâlnesc monumente de arhitectură islamică, cultură evreiască și spaniolă.
Cursul ne-a consolidat ideea că învățarea interculturală trebuie să constituie un element de bază în educația adulților. Am descoperit această lume cu ajutorul trainerilor din Belgia (exemplu, Stephanie Lecesne). Am încercat să prezint câteva lucruri pozitive care se întâmplă în România și care contracarează ideea că ne temem de islamism sau de alte religii, deoarece la noi sunt permise căsătoriile între aparținătorii altor culte și ortodocși, toți au dreptul egal la educație și cultură, precum și acces la funcții de demnitate publică.
Una dintre zile a fost dedicată descoperirii unor monumente culturale și frumuseți naturale din zonă. Am vizitat moschei, sinagogi și vestita Alhambra, Alhambra din Granada fiind unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică și aceasta împreună cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezenței musulmane în Spania. Cuvântul Alhambra provine de la Al Hamra, „roșu” în arabă, datorită culorii stâncilor pe care este construit palatul. Alhambra este un ansamblu de clădiri într-o fortăreață care domină câmpia și orașul Granada, fiind situat în fața unui cartier popular și pitoresc, Albaicin. De acolo se văd vârfurile înzăpezite din Sierra Nevada. Printre aceste clădiri se află și un palat maur care glorifică acest complex, precum și palatul baroc al lui Carol al V-lea, dar și o biserică ridicată pe amplasamentul unei foste moschei. Aici am întâlnit grădini splendide făcute parcă să delecteze până și ochiul neavizat. Portocalii, trandafirii și magnoliile, toate trăiau într-o armonie perfectă și dădeau o frumusețe aparte locului.
A fost pentru prima dată când am intrat într-o moschee. Acolo am admirat stilul arab, ordinea, rigoarea și ritualul, care m-au copleșit. Cu ajutorul ghizilor am descoperit religia musulmană, necunoscută și stranie pentru mine. M-au impresionat, de asemenea, date legate de Sărbătoarea Purimului, căsătoria la evrei și ritualurile în comunitate.
Timp de șase zile au fost dezbateri pe teme de islamofobie și antisemitism, în care jocul de rol și lucrul în echipă au contribuit la rezolvarea sarcinilor de lucru. În acest fel, ne-am simțit un grup unit și am învățat în primul rând să ne respectăm unii pe alții și să ne exprimăm părerile deschis și că, indiferent de contextul cultural, social sau economic în care trăim, nevoia de implicare și atitudinea proactivă sunt universale. Avem sarcina de a recunoaște că unele fapte care s-au petrecut au devenit istorie, iar misiunea noastră este să nu escaladăm conflictele interetnice și religioase. Antisemitismul este o atitudine (politică, socială, religioasă etc.) ostilă față de evrei ca atare numai pentru că sunt evrei. Termenul („Antisemitismus”) a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită. Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, așa cum în cartea lui Martin Luther „Evreii și minciunile lor” acesta scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furați. Antisemitismul poate include opinii stereotipe și prejudecăți sau forme politice care pot merge de la încercarea de a discrimina, izola și oprima până la violența fizică contra evreilor. Antisemitismul este în esență o formă de intoleranță etnico-religioasă, ca și xenofobia sau rasismul.
Descopeream toată această lume cu ajutorul trainerilor din Belgia, care erau foarte implicați în ceea ce spuneau, iar eu am încercat să le demonstrez că în România nu sunt acte de antisemitism. Pentru a-mi susține punctul de vedere le-am adus numeroase argumente, cum ar fi: căsătoriile dintre ortodocși și evrei, respectarea sărbătorilor celor minoritari, dreptul egal la educație, existența teatrelor evreiești, sinagogilor, cimitirelor evreiești, accesul la funcții înalte în orice domeniu (Solomon Marcus – membru al Academiei Române; Raed Arafat – secretarul de stat de la Ministerul Sănătății, este un arab).
După șase zile de dezbateri pe teme de islamofobie și antisemitism mă despărțeam de o echipă internațională, de Stephanie, unul din traineri și o bună mediatoare, și mai ales mă despărțeam de o țară atât de frumoasă cum este Spania, în care trăiesc și mulți români. A fost un mod de a învăța coabitarea în colectivitate, aceasta fiind o primă experiență de acest gen, în care ne-am însușit abilitățile de comunicare în limba franceză, ne-am format deprinderi de lucru în echipă, dar și asumarea răspunderii în sarcinile îndeplinite și dezvoltarea spiritului de inițiativă. Am reușit să demonstrăm că putem lucra eficient în echipă și am încheiat acest curs cu multă încredere în noi înșine și în ceea ce va urma.
În final, nu pot să spun decât că acest curs a fost poate cel mai bun prilej de a considera că unele fapte reprobabile care s-au petrecut au devenit istorie, iar misiunea noastră rămâne să nu escaladăm conflictele inter-etnice și religioase.
 
Prof. Aurelia NEAGU,
Director CCD „Simion Mehedinți”, Vrancea