Universitatea Constantin Brâncuși, din Târgu-Jiu, prin Facultatea de Științe ale Educației și Management Public, în parteneriat cu Centrul de cercetare interdisciplinară „Konrad Adenauer”, a organizat la Târgu-Jiu, la sediul Universității din Campusul Studențesc Debarcader, str. Tineretului, nr. 4, în ziua de 14 mai 2016, Conferința științifică națională „Educație și Dezvoltare Socială”, cu participarea unor personalități de marcă ale vieții științifice și academice din Gorj și din țară.
Conferința este considerată un real succes mediatic și științific de nivel academic deosebit de amplu și de complex, fiindcă s-a desfășurat pe trei secțiuni importante: secțiunea întâi – „Reformele Educației”, secțiunea a doua – „Politică, admi­nis­trație, societate”, și secțiunea a treia – „Abordări și interpretări interdisciplinare în domeniul științelor umaniste”. În cadrul dezbaterilor în plen au confe­rențiat domnii: Adrian Gorun, președintele Sena­tului Univer­sității Constantin Brâncuși, despre „Entropia și puterea politică. Spațiul și timpul – o perspectivă generală”, Adrian Basarabă (Timișoara): „Analiza comportamentului electoral la alegerile prezidențiale din 2014 în regiunea Banatului”, Paul Duță (București): despre „Triunghiul Etiopia-Eritreea-Djibouti”, Florin Müller (București): despre „Con­ceptul de revoluție în ideologia fascismului; cazul românesc”, și directorul IPPASE Tg.-Jiu, domnul prof. univ. dr. George Niculescu, despre „Regân­direa politicii de administrare a moștenirii brâncușiene la nivel local”.
„Puterea este ambiguă prin efectele și atributele ei antientropice”
Adresând un cuvânt de „Bun venit” oaspeților din țară, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, ca un fizician cu diplomă de specialitate în acest domeniu, a relevat faptul că teoria generală a relativității pune bazele diversității spațiului și timpului, diversitate dată de caracterul neomogen și neizotrop al acestora, de inter­dependența pro­prietăților spațio-temporale cu mișcarea și suportul ei. Astfel, spațiul și timpul capătă proprietăți specifice sub influența proceselor chimice, biologice, psiho-sociale, ceea ce ne deter­mi­nă să acceptăm că puterea și simbo­lurile ei aferente oferă societății atât mijloacele pentru asigurarea și afirmarea coeziunii interne, cât și mijloacele prin care-și exprimă „personalitatea” în raporturile cu alte comunități, mijloacele de a se situa și de a se proteja față de ceea ce îi este străin. Fiind ca un Ianus cu două fețe, ca fenomen social, puterea prezintă o multitudine de definiții și stiluri de înțelegere, fie că este vorba de putere în general, fie de puterea politică în special. Studiile de filosofie politică, istorie, drept, socio­logie politică se dovedesc insufi­ciente în surprinderea efectelor și atributelor puterii dacă nu sunt luate în calcul stu­diile de antropologie politică. Tocmai de aceea, în privința ambi­guității, trebuie precizat faptul că puterea trebuie să se justifice, căutându-și legiti­marea și dobândindu-și legiti­mitatea (în sens weberian, tradițio­nală, charismatică, legală), chiar dacă puterea este și contestată. Legitimă și contestată deopotrivă, puterea conține coordo­nata propriei ambiguități, înțeleasă ca proces complex și necesar, ca relație direcționată, ca autoritate legitimă, ca mecanism ce ope­rează cu un complex de mijloace (persuasiune, influ­ență, manipulare, coerciție etc.), ca forță individuală (alimentată de potențialul natural al individului) – puissance, sau ca forță institu­ționalizată (pouvoir). În încheie­rea cuvântului său, domnul Adrian Gorun a conclu­zionat că puterea este ambiguă prin efectele și atri­butele ei antientropice, pentru că în acest fel se com­portă puterea imediată, puterea perso­na­lizată (in­di­viduală) și puterea instituțio­nalizată în socie­tăți pre­dispuse mai mult sau mai puțin la entropie.
Domnul Adrian Basarabă a reiterat faptul că mai întotdeauna clivajul politic ne demonstrează că multe contexte sociale au conse­cințe asupra politi­cului pentru că ele influențează probabi­litatea interacțiunilor sociale între gru­puri și în interiorul acestora, afec­tând, astfel, fluxul infor­mației rele­vante politic, în consecință, con­textele sociale sunt cel mai bine definite în termenii compoziției sociale, iar în acest sens, un context poate fi înțeles drept compoziția socială a unui mediu determinat.
După ce a subliniat că fascismul s-a manifestat nu doar ca o reacție la comunism, la bolșevism, dar și ca o „revoltă împotriva transcen­denței”, domnul Florin Müller a insistat pe faptul că, în ultimă instanță, fascismul a marcat deriva către dreapta a ideii de revoluție prin introducerea în dezbaterea publică a mitului violenței sociale. În acest sens, domnia sa a reiterat concepția lui Mircea Eliade potrivit căreia mișcarea legionară din România, prin antisemitismul său radical, a dovedit că reprezintă mai mult decât o structură de sectă mistică.
„Constantin Brâncuși reprezintă catalizatorul comun, vectorul de forță pentru întreaga spiritualitate românească”
În încheierea ședinței în plen, domnul prof. univ. dr. George Niculescu a susținut cu fervoare că prin anvergura personalității sale, Constantin Brâncuși reprezintă catalizatorul comun, vectorul de forță pentru întreaga spiritualitate românească, exponentul culturii românești bazate pe autenticul tradițional. Întotdeauna românii își regăsesc identitatea în opera simbolului spiritualității tradi­țio­nale românești, Constantin Brâncuși, ca liant al reconectării la originile culturii noastre tradițio­nale. Prin implementarea unui proiect viabil, a arătat vorbitorul, acesta poate fi un vector de dezvoltare economică în teritoriile unde este promovat. Prin urmare, este nevoie de respon­sabilizarea unor paliere sociale cât mai diverse, atât la nivel național și regional, cât mai ales local, pentru conștientizarea rolului pe care patrimoniul cultural îl are în păstrarea identității culturale naționale și locale, precum și a coeziunii sociale. În acest sens, cunoașterea și acceptarea patrimoniului cultural, în special a celui imobil, drept o valoare de neînlocuit pentru fiecare comunitate în parte trebuie să fie promovate prin intermediul unor mijloace diverse, cum ar fi: siste­mul educațional formal, pentru care este necesară creșterea semnifi­cativă a numărului orelor predate la elevii din toate ciclurile școlare, pentru cunoașterea patrimoniului construit, în special a celui local, serviciile publice de televiziune și de radio­difuziune, centrele de informare comunitare, prin stimularea autori­tăților locale, prin mijloace oferite de autoritatea centrală, în sensul susținerii impor­tanței patrimo­niului cultural local. De aceea, așa cum a atras atenția în încheiere vorbitorul, se impune permanentizarea acțiunilor de conștien­tizare a cetățenilor cu privire la importanța pe care o are Ansamblul Monumental de la Tg.-Jiu în legitimarea locului pe care îl ocupă România în lume.
Prin câteva observații interesante și pline de conținut, prin care a punctat, în final, semnificația conferinței de la Tg.-Jiu, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun a apreciat că ea se înscrie ca un moment important în fixarea reperelor identității educației românești, în condițiile în care fenome­nul cel mai acut al educației este criza de identitate. De aceea, o lege a educației naționale trebuie să asigure o stabilizare a sistemului pentru cel puțin 15 ani, mai ales că „avem nevoie și de o educație a bunului simț”, în condițiile în care constatăm, de atâtea ori, că au fost maculate valorile morale și asistăm la nenumărate forme de pervertire intelectuală.
Prof. Vasile GOGONEA