În perioada 7-8 noiembrie 2014, la Hotel „Internațional”, din Sinaia, s-a desfășurat Conferința națională a editorilor și difuzorilor de carte din România (ediția I), eveniment de business și profesional organizat de Federația Editorilor din România, în colaborare cu Organizația Patronală AGORA a societăților pentru difuzarea tipăriturilor și a altor bunuri culturale, cu scopul de a evalua realitățile, problemele și tendințele din producția și vânzarea cărții, dar și de a promova soluții de supraviețuire a acestei importante industrii culturale și creative. În cadrul unui bogat program de dezbateri (document atașat) cei 54 de editori și librari din toată țara au analizat starea cărții și lecturii în România, relevând că industria cărții – cea mai puternică industrie culturală din Europa – a ajuns în România la cel mai jos nivel de după 1990, producția și consumul de carte fiind actualmente la cote minime.
Astfel, în ultimii cinci ani au dispărut două treimi din edituri, iar numărul angajaților s-a redus cu aproape 50%. În anul 2013, din cele 1.420 de edituri care au rezistat recesiunii economice, crizei lecturii și intervenției haotice a statului în domeniu, 898 (63,2%) n-au produs mai mult de 10 titluri și doar 45 de case și grupuri editoriale au trecut de 100 de apariții. Piața de carte nu valorează mai mult de 90-100 milioane de euro (la prețul de copertă), incluzând aici manualele și edițiile de chioșc (carte+ziar). Practic, la noi se cumpără o carte pe an pentru fiecare locuitor, în timp ce în țările vestice media este de șapte ori mai mare.
Participanții la Conferință au identificat cele mai importante cauze care contribuie la o piață subdezvoltată a cărții în România: nivelul scăzut al puterii de cumpărare în rândul populației, problemele sistemului de distribuție (mai ales diminuarea tragică a numărului de librării), lipsa strategiilor și programelor guvernamentale în domeniul industriei editoriale, carențele cadrului legislativ, eșecul sistemului de învățământ de a stimula lectura, valorile, educația.
Privind implicarea statului, s-a relevat că, în majoritatea țărilor europene, există strategii și programe pe termen lung pentru asigurarea unui cadru normativ, instituțional, managerial și financiar adecvat dezvoltării industriei editoriale și culturii scrise. La noi, statul se mărginește să subvenționeze (prin Ministerul Culturii și ICR) principalele târguri de carte din țară, precum și standurile naționale la unele manifestări internaționale, iar prin AFCN să acorde sume nesemnificative, printr-un sistem greoi și birocratic, unor proiecte editoriale de multe ori discutabile.
O concluzie importantă a fost că, în România, după 2009, statul a abandonat cultura scrisă și industria cărții, deși în Uniunea Europeană trendul este exact invers. Bugetele pentru sprijin editorial și pentru biblioteci au fost drastic diminuate și se repartizează discreționar, anacronicul timbru literar, unic în lume, continuă să fie încurajat de autorități ca un „bir” privat pe spinarea cititorilor și editorilor. În paralel, suma echivalentă a 100 de euro, prevăzută în Legea nr. 315/2006 ca drept al cadrelor didactice de a achiziționa cărți și mijloace informatice, nu s-a mai acordat din 2010, dar a reapărut în regim de urgență zilele acestea, mărită la 150 de euro/cadru didactic, având cu totul altă destinație: participarea la activități de pregătire pe un proiect european de formare profesională derulat de MEN, fără însă a se mai cere decontarea ei.
O lovitură dată breslei cărții a fost și este proiectul actual al noilor manuale. Blocat timp de șapte ani de Ministerul Educației, el a fost reluat anul trecut printr-un simulacru de licitație, încheiată păgubos în 2014 atât pentru ofertanți, cât și pentru elevii de clasele I și a II-a, care nici la ora actuală nu au manuale noi pe bănci. De altfel, școala a devenit în ultimii doi ani, ca nicăieri în Europa, un loc prohibit pentru promovarea cărții și lecturii. Li se interzice cadrelor didactice de a mai acționa ca intermediari pe lanțul de distribuție al cărților (ceea ce este în spiritul legii), dar nu sunt oferite alternative pentru apropierea elevilor de cărțile necesare, mai ales în condițiile când nu mai există librării în mediul rural și chiar în zeci de orașe.
La toate aceste probleme și fenomene participanții la Conferința editorilor și difuzorilor de carte din România au constatat că au propuneri, idei, soluții care se pot concretiza în programe și măsuri doar în dialogul cu autoritățile centrale și locale, cu societatea civilă, cu publicul cititor, dialog care sperăm să înceapă neîntârziat.
În acest sens, Conferința a desemnat un grup de lucru format din reprezentanții asociațiilor organizatoare ale evenimentului, care va centraliza toate inițiativele și le va structura pe câteva teme principale: îmbunătățirea cadrului legislativ și promovarea unei legi a cărții, cu accent pe strategii, programe și sprijin din partea statului și a colectivităților; găsirea de soluții pentru îmbunătățirea sistemului de distribuție, inclusiv pentru cel destinat cărții școlare; resuscitarea dialogului specialiștilor din edituri cu Ministerul Educației pentru corectarea deficiențelor din proiectul noilor manuale.
În același timp, asociațiile organizatoare, precum și Centrul Național Proedit de pregătire în sectorul editorial și în domeniile adiacente, care a asigurat suportul documentar și profesional al conferinței, vor continua demersurile pentru identificarea acelor soluții care stau în puterile breslei: să eficientizeze relația dintre editori, difuzori și cititori, mai ales în asigurarea unui mediu sănătos și corect concurențial, bazat pe o economie de piață funcțională; introducerea unor reguli, mecanisme, instrumente manageriale și financiare de conlucrare în parteneriat, pe baza planului editorial și a comenzilor corect dimensionate; valorificarea experienței pozitive, a bunelor practici și a modelelor de business în domeniu; adoptarea unui cod etic în afaceri pentru corectarea actualelor derapaje, creșterea nivelului de coagulare a breslei.
În acest sens, grupul de lucru desemnat de conferință va acționa și ca organism permanent de consultare și de dialog pentru problemele din industria și comerțul de carte, care să sprijine soluțiile creative, inițiativele de supraviețuire și de reinventare a acestui important sector cultural.
 Federația Editorilor din România (FER)