Printre daunele colaterale, dar și dintre cele cu repercusiuni pe termen lung ale crizei generale, în frunte cu dimensiunea sa sanitară provocată de pandemia de Covid-19, se numără, fără îndoială, și o neîncredere crescândă față de știință, promotorii și rezultatele sale, dezvoltată în rândul marelui public.

„Mișcarea antivaccinistă“ provocată și întreținută de mai mulți factori conjugați și manifestată sub mai multe forme s-a hrănit și exprimat și ea din această perspectivă. În tumultul evenimentelor și sub „bombardamentul“ mesajelor din mass-media, pandemia a devenit și infodemie, iar glasul comunicării științifice veritabile, pertinente, ponderate și neutre aproape că nu s-a auzit, mai ales că au rămas puțini cei preocupați a-l exprima. Atunci când o asemenea atitudine a avut, totuși, loc și s-a produs instituționalizat impactul s-a resimțit și, cel puțin într-un anumit registru, s-a înregistrat ca atare. Este de remarcat printre primele inițiative de acest gen cea a Comitetului de etică (Comets) al Centre National de la ­Recherche Scientifique (CNRS) din Franța care, la 21 septembrie 2021, publica un lung, dar argumentat și binevenit aviz (nr. 2021/42) intitulat Comunicarea științifică în situație de criză sanitară: abundență, bogăție și derive, elaborat de un grup de lucru format din 11 reputați cercetători. Se înmulțesc, în aceeași perspec­tivă, analizele și reflecțiile asupra menirii culturii și rolului comunicării științifice în prevenirea și pregătirea pentru gestionarea crizelor globale aflate în desfășurare.

1. Publicată și întocmită la un an și jumătate de la începutul pandemiei, analiza franceză realizează un bilanț critic, în termeni pozitivi și negativi, al comunicării științifice pe care criza sanitară a făcut-o să crească în mod exponențial. „Cetățenii, martori ai cercetării pe cale să se producă, s-au aflat în fața unei abundențe extraordinare a informației, adesea fluctuantă și dificil de a-i aprecia pertinența“, constată Comets. „Ei s-au confruntat, de asemenea, cu incertitudini, îndoieli și controverse științifice ce fac parte în mod normal din procesul de elaborare a cunoștințelor, dar care pot fi greu de înțeles de un public mai puțin avertizat“, continuă studiul. Apoi, este adevărat și faptul că Sars-CoV-2 și Covid-19 (coronavirusul implicat în pandemie) au făcut obiectul unei cantități impresionante de lucrări științifice. Potrivit unor prime estimări, peste 272.000 de publicații și 41.000 de prepublicații (studii încă neevaluate de peer review) repertoriate pentru anul 2020 demonstrează o efervescență fără precedent a lumii cercetării. O mobilizare remarcabilă, dar nu întotdeauna lipsită de dificultăți și lipsuri în ce privește deontologia științifică. Chiar dacă re­­curge, inevitabil poate, la limba de lemn a comunicatului oficial, Comitetul de etică al CNRS nu poate să nu denunțe „comportamentul iresponsabil al unor cercetători care ignoră, ori vor să ignore fundamentele demersului științific care sunt rigoarea, onestitatea, fiabilitatea și transparența metodelor utilizate și evaluarea critică a publicațiilor peer review“. Referirile pertinente vizează, în special, studii publicate în grabă – precum cel retractat de revista medicală The Lancet în iunie 2020 – precum și activitățile de vulgarizare care, inclusiv și mai ales prin intermediul internetului, au servit uneori pentru a comunica informații științifice contestabile, nevalidate de specialiștii domeniului. În cele două cazuri – al studiilor și, respectiv, cel al vulgarizării – primul exemplu invocat în analiza etică este cel al hidroxiclorochinei. Sunt menționate astfel unele dintre derivele deja cunoscute ale echipei prof. Didier Raoult, precum apariția unui studiu preliminar la numai 24 ore după ce fusese depus la redacția unei reviste, deci fără răgazul necesar controlului (evaluării) științifice peer review, iar printre semnatarii materialului se află și editorul-șef al publica­ției! Sau faptul că circa 40% din articolele publicate în această revistă fuseseră „consemnate“ și de respectivul diriguitor editorial ori de cercetători aparținători aceleiași echipe. „Devine îngrijorător faptul că acest studiu atât de puțin probat a putut suscita o atâta adeziune din partea publicului și a fost imposibil să ajungem la corijarea efectelor deja produse“, conchid autorii analizei.

Dinspre partea mass-media, bilanțul întocmit de Comets relevă, deopotrivă, o serie de contraste. Dacă se salută informația serioasă diseminată de un număr de jurnaliști din presa scrisă și media audio-vizuală, nu se menajează excesele și contrafacerile, începând cu canale de informații non-stop, prea adesea angajate într-o cursă până la luptă deschisă pentru audiență, care ajunge să privilegieze „știința spectacol“, cu bună știință polemică. Situații în care orice fel de actori străini științei, fie că e vorba de pretinși experți, personalități carismatice în căutare de glorie ori polemiști acaparează și exploatează tribuna publică. Este cazul celor ce fac din cultura paradoxului și a negării evidenței un fond de comerț mediatic, cei care ne ceartă că putem avea dreptate, contra tuturor uitând că tot așa de bine ar fi posibil să ne înșelăm, dar cu dorința absolută de a accede la notorietate. Nu în ultimul rând, o concluzie spusă tranșant este aceea că internetul și rețelele sociale au contribuit la dezinformarea și propagarea credințelor complotiste. Asemenea derive de informare ori opinie deformată asupra faptului științific pot fi văzute ca o formă de populism. „Populismul politic solicită un consens fără reprezentativitate referendară, în timp ce populismul științific se sprijină pe o opinie fără reprezentare academică“, se arată în documentul invocat. Dacă scepticismul este o atitudine salutară în știință, problema e aceea că populismul științific nu se jenează în a-l revendica, până la a confunda afirmația „nimeni nu e sigur de nimic“, cu expresia „fiecare poate zice orice îi trece prin minte“.

de Mircea Duțu – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 23 / noiembrie 2021