Adolescența – perioadă de tranziție critică
Problematica adolescenței a fost și continuă să fie tema de predilecție a numeroși cercetători și specialiști din domeniul psihologiei, pedagogiei, eticii, sociologiei, dreptului familiei, întrucât reprezintă una dintre cele mai importante faze ale dezvoltării umane. Etapă a conturării individualității și a începutului de stabilizare a personalității care marchează trecerea spre maturizare, adolescența suscită un viu interes datorită semnificației deosebite a proceselor care o definesc, ca trecere de la copilărie (vârstă a dependenței), la vârsta adultă (etapa de maximă productivitate a personalității).
Ca perioadă de tranziție între copilărie și maturitate, adolescența condiționează și determină procesul de cristalizare a personalității tânărului. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și trăiri dramatice, cu framântări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor de viitor.
Adolescența este o perioadă problematică, fascinantă, este momentul în care începe schimbarea spre o revoluție fiziologică și cognitivă. Este vârsta la care emoțiile, schimbările, noutățile pot conduce la o stare de nesiguranță sau, la o extremă opusă, la atotpotență.
Trăsătura dominantă a adolescenței este conflictul, fiind considerată o vârstă a furtunilor, a conflictelor și frământărilor. În dorința de maturizare, de renunțare la dependența de părinți și de încercare de responsabilizare, adolescenții pot provoca conflicte cu efecte devastatoare pentru viitorul lor.
Alarmante sunt statisticile privind infracțiunile comise la această vârstă, vagabondajul, abandonul școlar, sinuciderea, conflictele deschise cu părinții sau alți adulți semnificativi din viața lor. Aceste forme de violență apar ca o formă de protest împotriva unor adulți care fie au uitat ce înseamnă să fii adolescent, fie din indiferență, alte priorități sau din lipsă de informare nu înțeleg schimbările și sentimentele pe care le încearcă un adolescent al zilelor noastre.
În 2019, în medie, mai mult de o treime (37,4%) dintre adolescenții din UE au raportat un consum episodic de alcool excesiv cel puțin o dată în ultimele 30 de zile, în timp ce această rată a fost de mai puțin de unul din cinci (18,7%) în rândul adulților (www.euronews.ro). Prin urmare, adolescenții care consumă alcool în exces erau de două ori mai mulți decât adulții.
Conform studiului YRBSS Youth Risk Behavior Surveillance System 2021, 6 din 10 liceeni din România (15-18 ani) au raportat că au consumat alcool cel puțin una-două zile, în ultimele 30 de zile. Iar 1 din 10 băieți și una din 20 de fete de 15 ani din România au fost în stare de ebrietate de cel puțin 2 ori. Consecințele dramatice din punct de vedere medical încep să se vadă după vârsta de 20 de ani (www.hotnews.ro).
Potrivit studiului Agenției Naționale Antidrog din 2021, aproximativ 20% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au spus că au consumat droguri cel puțin o dată în viață. Cazurile de copii tratați pentru dependența de droguri a explodat. Astfel, numărul cazurilor de acest gen care ajung la camerele de gradă ale spitalelor a crescut de trei ori față de 2022 și de aproximativ cinci ori față de 2021 (www.euronews.ro).
Important e de știut că legislația din România pedepsește faptele ilegale comise de orice persoană încă de când aceasta împlinește vârsta de 14 ani.
Autonomia adolescentului este, în spațiul familial și în cel școlar, o tema generatoare de incertitudini și pericole, după cum evocă o mare parte a părinților și profesorilor. Autonomia adolescentului este un factor de dezvoltare personală.
Preocupările pentru propria persoană joacă un loc important în preocupările adolescentului, pe baza cărora se dezvoltă imaginea de sine și abilitățile de viață. Adolescenții lipsiți de un suport propriu al imaginii pozitive de sine se consideră lipsiți de valoare, incapabili să stabilească anumite relații, simțind o incompatibilitate între ceea ce își doresc să fie și ceea ce sunt. Ei au adesea sentimente de nemulțumire, de neîncredere, furie, izolare, cauzate de proiecția „Eului“ real în concurență cu „Eul“ imaginar. Alți tineri au o stimă de sine crescută deoarece, sunt acceptați de cei din jur, se bucură de apreciere și prestigiu în grup, sunt mulțumiți de aspectul lor fizic și de însușirile psihice și intelectuale.
Adolescenții – comportamente de risc ridicat
În societățile postmoderne, dependențele sunt în creștere mai ales în rândul tinerilor (alcool, droguri etc.), fenomen în care răspunsurile politice și strategiile de ordine publică sunt orientate spre pedeapsă: represiune și/sau medicalizare pentru aceste tipuri de comportamente.
Mulți adolescenți se confruntă cu tentația consumului de alcool, țigări sau diverse droguri, precum și cea de a iniția relații sexuale la vârste timpurii, fiind supuși unui risc ridicat de accidente intenționate și neintenționate, unor sarcini nedorite, infecții, cum ar fi cele cu transmitere sexuală. Din dorința de a câștiga mai multă experiență, adolescenții trec printr-o gamă largă de probleme de adaptare și chiar de sănătate mintală. Modelele de comportament preluate din teribilism pot avea efecte de lungă durată, fiind pozitive și negative privind viitorul sănătății adolescentului. Ca urmare, în timpul acestui proces, adulții au oportunități unice de a influența tinerii.
Dezvoltarea adolescentului este determinată progresiv de influențele sociale pe baza relațiilor interpersonale în care este antrenat în mediile de apartenență și de interes. Viața socială a adolescenților are ca referință principală deplasarea intereselor acestora dinspre familie către persoanele de aceeași vârstă (grupul de egali), compensând astfel nevoile de independență față de familie.
Nevoia de socializare este un element cheie în viața unui adolescent, iar sentimentul de apartenență la un grup este substanțial, adeseori adolescentul adoptând comportamente riscante pentru a nu fi exclus dintr-un grup. De cele mai multe ori, factorul „risc“ nu este perceput ca atare de către adolescenți. După cum subliniază psihologii, consumul de substanțe sau de alcool pare un vehicul pentru ca adolescenții să-și experimenteze sinele ideal, să își regleze emoțiile, facilitând identificarea semenilor cu care să comunice experiențele personale.
Dincolo de toate considerațiile privind cauzele comportamentului dependent, fără îndoială tinerii se înstrăinează adesea și caută un înveliș protector al realității, fiind marcați de oboseala de a trăi și de o lipsă a unor preocupări reale. Ei cad în capcana dependențelor, experimentează o stare de suspendare față de realitate și o rarefiere a relațiilor cu ceilalți. Astfel, printre particularitățile adolescenței se numără: explorarea, căutarea noutății, a stimulilor externi, tendința de a acționa impulsiv și preferința de căutare a unor stimuli plăcuți în exterior. Lipsa educației compromite, fără îndoială, alfabetizarea emoțională și poate amenința viitorul adolescentului.
O intervenție educațională necesară în rândul tinerilor este promovarea unui stil de viață sănătos, echilibrat. Elevii care sunt competenți emoțional sunt capabili să gestioneze mai bine diferitele interacțiuni sociale, să evolueze, să creeze și să mențină relații mai bune cu profesorii, colegii și familia. Această capacitate de a gestiona mai bine relațiile socio-emoționale ar influența, prin urmare, indirect succesul școlar al tinerilor, oferindu-le o „rețea de sprijin social“ care să îi ajute în momentele de stres și în toate situațiile și/sau contextele care i-ar putea face să ajungă la dependențe.
Rolul central al educației tinerei generații aduce în atenția noastră acea evoluție temporală și spațială în cadrul căreia persoana evoluează, crește, trecând treptat de la o stare de dependență la o stare de autonomie completă, la o independență care implică autocontrol și stăpânire deplină a vieții.
În acest context, instituțiile de învățământ sunt recunoscute a avea noi responsabilități educaționale, responsabilități adecvate vremurilor și schimbărilor socio-culturale. Este o recunoaștere bazată pe rezultatele studiilor și cercetărilor desfășurate în școli și care evidențiază beneficiile de durată obținute mai ales prin implementarea de activități și de programe educaționale care să vizeze consolidarea competențelor socio-emoționale și sociale, nu doar a celor cognitive sau strict academice.
Ioana Șandru – dr. psiholog, Colegiul Național Mihai Viteazul, București
Articol publicat în nr. 53-54 al revistei Tribuna Învățământului
