Foto: dreamstime

Sărbătoarea Crăciunului este așteptată cu mare bucurie de toată lumea. Pe 25 decembrie, după calendarul gregorian, sau pe 7 ianuarie, după cel iulian, oamenii celebrează Nașterea Mântuitorului. Crăciunul ocupă locul al treilea ca importanță după Paști și Rusalii. De la începutul secolului al XX-lea, devine și o sărbătoare laică, fiind celebrată atât de credincioși, cât și de necredincioși, accentul căzând destul de mult pe aspectul familial al schimbului de ca­­douri sau, pentru copii, pe venirea lui Moș Crăciun.

Muzica de Crăciun a apărut în secolul al XX-lea, în Italia, unde găsim primele exemple de ceea ce este astăzi cunoscut sub numele de colinde de Crăciun. Ea este aproape la fel de veche ca tradiția de a folosi cântarea ca formă de laudă în creștinism. Dar este important să facem diferen­ța între ceea ce a avut o origine populară și ce a luat naștere din mediul academic și a depășit sărbătorile liturgice. În acest sens, muzica de Crăciun a apărut încă din secolul al XIII-lea, în Italia, unde se găsesc primele exemple a ceea ce astăzi ar putea fi considerate colindele actuale de Crăciun. Se cântau încă în limba latină, iar notația muzicală nu atinsese evoluția pe care o cunoaștem astăzi. După Italia, colindele au continuat să apară și în alte țări precum Franța, Germania și Anglia. Caracterul lor era festiv și vesel, sacrul se amesteca cu profanul într-un melanj bizar, uneori oarecum contrastant. Poate nu vă vine să credeți, dar colindele au început să fie asociate cu Crăciunul de-abia în secolul al XV-lea. În Anglia, pe timpul lui Oliver ­Cromwell, în secolul al XVII-lea, aceste compoziții au fost chiar interzise pentru că apăruseră într-un mediu neecleziastic, popular și erau considerate păgâne.

În Spania, compoziția muzicală care purta acest nume nu avea conținut reli­gios. Abia în secolul al XVII-lea biserica spaniolă a permis introducerea în serbările liturgice de Crăciun a acestei compoziții cu teme religioase. Un secol mai târziu, colindele au fost din nou interzise în biserici, fiind percepute ca lucrări libertine, chiar eretice. Peste încă un secol și-au recăpătat popularitatea care a durat până în zilele noastre.

În România, dacă ar trebui să ne referim la mediul în care au apărut și s-au dezvoltat colindele, putem spune cu certitudine că satul românesc a reprezentat cadrul și vatra formării acestora. Mii de colinde și cântece de stea au fost culese de folcloriștii și muzicienii români de la țărani, le-au scris pe portativ și le-au înscris pentru totdeauna în tezaurul cultural și spiritual creștin-ortodox.

V-ați întrebat vreodată de ce este important să îi învățăm pe copiii noștri colinde?

Motivele sunt multiple. Colindele de Crăciun combină structura muzicală cu elemente repetitive, armonii, rime. Ele contribuie la definirea identității sociale și culturale, dar și individuale. Ajută copilul să evolueze pe mai multe paliere. Îi dezvoltă înțelegerea, abilitățile nara­tive, vocabularul, îl face să descopere rimele, exprimarea în diferite limbi a emoțiilor pe care o generează în noi un colind. Pe de altă parte, este foarte important să prețuim colindele întrucât sunt creații muzicale cu valoare artistică, culturală și socială ce transmit valori morale copiilor, dar și adulților, au acea magie pe care nu o întâlnim în cântecele obișnuite. Cei mici prețuiesc foarte mult momentele împărtășite împreună cu familia, prietenii și cei dragi. Noi toți le apreciem și ne bucurăm de ele!

În această perioadă a anului încep să răsune frecvent colindele tradiționale de Crăciun. Fraze precum „Domn, domn, să-nălțăm“, „Ne dați ori nu ne dați?“, „Bună dimineața la Moș Ajun!“, „Iată, vin colindătorii!“, „Leru-i, Doamne, Ler“ ră­sună de pretutindeni, evocându-ne amintiri care ne permit să călătorim în timp și ne transportă în copilărie.

Textele dedicate sărbătorilor creștine sunt cele mai emoționante texte poetice din literatura pentru copii. Ele elogiază în mare parte nașterea lui Iisus Hristos și surprind tradițiile care se derulează cu această ocazie, precum și cu prilejul sfârșitului de an calendaristic (Plugușorul, Sorcova). Nici Moș Crăciun nu este uitat! El vine să aducă daruri copiilor în seara de Ajun. Atmosfera este una magică. Îngerii coboară printre oameni, conferind momentului și mai multă măreție și profunzime.

Seară luminată este un astfel de text, devenit un colind foarte cântat și ­apreciat (https://www.youtube.com/watch?v=ckhMtIqfygA). În rândurile de mai jos îl redăm integral:

Colindele de Crăciun sădesc în sufletele oamenilor bucurie, altruism, dragoste pentru semeni, îndeamnă la bunătate, iertare, compasiune, dărnicie. Mai buni de sărbători a pătruns timid în tezaurul colindelor românești și este învățat cu plăcere de copii, la școală (https://www.youtube.com/watch?v=Yg8gMxgT3xU).

Îndemnul profund al colindului se adresează copiilor, dar mai ales adul­ților, care nu trebuie să uite „să creadă în po­vești“, să se îngrijească să își păstreze su­­fletele tinere, să se bucure de farmecul iernii, de cel al colindelor, de zăpadă, de colindători, de brad, de darurile de Crăciun.

Fiți, așadar, mai buni de Crăciun și nu uitați să colindați pe la casele creștine! Fiecare dintre noi este dator să păstreze tradiția, colindele, să le promoveze și să le cânte an de an. Ce ar fi Crăciunul fără colinde, fără datini și tradiții? Și-ar pierde strălucirea, farmecul, magia. Sărbătorile de iarnă ar fi, cu siguranță, mai triste fără minunatele colinde românești.

Mirela Rizea Marinescu – profesor

Articol publicat în nr. 47-48 al revistei Tribuna Învățământului