În prezent, instituție instituție bucureșteană de elită pentru învățământul liceal, „Ion Neculce” a cunoscut o devenire dificilă, ca toate liceele care înființându-se după 1900, s-au confruntat, în plină perioadă de devenire cu impactul catastrofal al schimbării regimului politic, de după cel de al doilea război Mondial, în țara noastră. A fost, rând pe rând, Școală Primară de băieți, Școala Gimnazială Mihai I, liceul „Ion Neculce”, Liceul Industrial Nr. 31, iar acum Colegiul Național „Ino Neculce”.
„Sărbătorim împreună un secol de când pe acest loc a fost înființată o școală care avea să devină un reper pentru educarea tinerilor, în dorința formării lor ca oameni pregătiți pentru viață, familie și profesie, spune directorul actual al colegiului, prof. Andreea Drăguleț. În urma cercetărilor care s-au făcut, s-a constatat faptul că în Septembrie 1922 s-a înființat Școala gimnazială Regele Mihai I, iar diferitele etape ale istoriei învățământului bucureștean au adus schimbări în ceea ce privește denumirea școlii: Liceul de băieți nr. 8, Școala medie mixtă, pentru ca să se ajungă la numele marelui cronicar Ion Neculce, în anul 1958. Indiferent de titulatură, în perioada de după Revoluția română, mai precis în anul 2010, instituția să se numească, așa cum o cunoaștem astăzi Colegiul Național Ion Neculce “.
Ca orice instituție de învățământ, colegiul a cunoscut anumit momente cruciale în devenirea lor. Pentru Colegiul Național „Ion Neculce”, o data important este 31 mai 1959.
„Trebuie amintit momentul 31 Mai 1959, deoarece în această zi a avut loc o impresionantă festivitate consacrată atribuirii numelui marelui cronicar, spune directorul colegiului. Totodată, acest lăcaș de cultură a fost considerat un liceu experimental, aparținând de Institutul de Cercetări Pedagogice, fapt care a permis dezvoltarea bazei materiale a acestei școli, împreună cu ideea diversificării tipurilor de clasă. De reținut faptul că acesta a fost prima școală românească organizată pe cabinete și laboratoare, necesare obiectelor de studiu. Această idee modernă, inovatoare pentru acea epocă s-a datorat directorului liceului – Ion Dragu, distins profesor de filosofie, care a condus activitatea mulți ani, între 1964-1978.”
Liceul a avut primul laborator fonic din țară, atât de performant încât a putut fi comparat cu cele mai importante laboratoare lingvistice din lume
Colegiul Național „Ion Neculce” a fost un liceu-pionier nu doar pentru diversificarea tipurilor de clasă deoarece a funcționat ca liceu experimental sub egida Institutului de Cercetări Pedagogice: „Ca o noutate, spune prof Andreea Drăguleț, liceul a avut primul laborator fonic din țară, atât de performant încât a putut fi comparat cu cele mai importante laboratoare lingvistice din lume. Școala are, pe lângă diferite cabinete, și o sală de teatru, iar în 1971, liceul a fost dotat cu o modernă instalație denumită Mașini electronice de calcul, în fapt, un modern calculator electronic.”
De ce este important colegiul Național „Ion Neculce” pentru peisajul învățământului din Capitală? „Valoarea acestei școli are la bază calitatea colectivului de cadre didactice și deosebita preocupare a elevilor pentru a depășii granițele stricte impuse de programa școlară, fiind interesați de limba și literatura italiană, prin diferite activități legate de cultura italiană si prin înființarea revistei Masca (La Maschera).
Trupa de teatru Experimenthalia a participat la manifestări de prestigiu din țară și străinătate, rezultatele fiind meritorii.
Colegiul Național „Ion Neculce” este membru al Alianței Colegiilor Centenare
„Fiind o școală cunoscută la nivel național, mai ales prin realizările ultimilor decenii, face parte, în mod firesc din Alianța Colegiilor Centenare, prilej de bogat schimb de experiență în planul concret al modernizării învățământului românesc, privind modalitățile de perfecționare a cadrelor didactice, dar și al formulelor educative, necesare în acomodarea cu principiile învățământului european. Întregul colectiv își propune să depășească, prin pasiunea față de tot ce înseamnă Cultură, sfera cerințelor tradiționale prin manifestările organizate la Institutul Italian, la Muzeul Literaturii Române, Casa Artelor – Dinu Lipatti, cu alte instituții de profil din Roma, Bologna, Milano.
Putem vorbi despre două portrete generice: Profesorul și Elevul său.
Profesorul trebuie să fie un exemplu de ținută intelectuală – ceea ce, cu mândrie, susținem că are Colegiul nostru, cu prisosință. Oameni foarte bine pregătiți, cu recunoaștere la nivel de Capitală, pentru performanțele lor, pentru efortul depus, pentru dăruirea față de cea mai nobilă dintre profesii – sunt cei care modelează personalitatea elevilor, ajutându-i ca ,de pe băncile școlii, să intre în rândul viitorilor intelectuali, buni profesioniști în domeniile impuse de acest timp, de acest moment al evoluției învățământului românesc, și el în concordanță cu Învățământul european.
