Clasificarea metodelor de instruire, realizabilă din perspectiva paradigmei curriculumului, solicită fixarea unor criterii reprezentative, complementare cu criteriul istoric/cronologic, lansat în termeni de politică a educaţiei, preluat şi omologat necondiţionat la nivelul „teoriei şi metodologiei evaluării”.

1. I) Criteriul istoric/ cronologic, care induce o delimitare valorică între „metodele de evaluare” tradiţionale/clasice şi „metodele de evaluare” moderne/alternative, poate fi revalorificat în contextul în care orice metodă de instruire sau metodă didactică, abordată curricular, are calitatea de metodă de predare-învăţare-evaluare. Este un fapt demonstrabil la nivelul ambelor categorii de metode de evaluare propuse, selectate din rândul unor metode de instruire, valorificate în plan docimologic. Metodele de evaluare tradiţionale/clasice sunt realizate prin probe orale (integrate în metoda didactică a conversaţiei sau a dezbaterii), scrise (integrate în metoda didactică a lucrărilor scrise) şi practice (integrate în metoda didactică a lucrărilor practice). Metodele de evaluare moderne/alternative sunt realizate prin valorificarea docimologică a mai multor metode didactice: observaţia, investigaţia, proiectul.
2. II) Un al doilea criteriu de clasificare a metodelor de evaluare are în vedere natura acţiunii docimologice integrată în structura metodelor didactice sau a metodelor de instruire concepute curricular ca metode de predare-învăţare-evaluare. La acest nivel putem identifica patru categorii de metode de evaluare:

1) Metode de evaluare realizate prin acţiunea docimologică de comunicare: a) verbală,  realizată prin conversaţie (de diferite tipuri), dezbatere, asalt de idei; b) scrisă – lucrările scrise; c) prac­tică – lucrările practice.
2) Metode de evaluare realizate prin acţiunea docimologică de investigare: a) directă – observaţia/observarea, experimentul; b) indirectă – proiectul, construit în termeni de descoperire, demonstraţie, modelare, problematizare.
3) Metode de evaluare realizate prin acţiuni docimologice bazate pe exerciţii (de tip algoritmic – euristic), jocuri didactice
(de diferite tipuri), lectură (de diferite tipuri) etc.
4) Metode de evaluare  realizate prin acţiuni docimologice integrate în programe de instruire programată pe calculator.
III) Al treilea criteriu de clasificare a metodelor de evaluare are în vedere tipologia probelor/operaţiilor docimologice utilizate:
1) Metode de evaluare realizate prin probe/operaţii stan­dardizate de măsurare a rezultatelor celui evaluat, validate doci­mologic: a) testul docimologic verbal; b) testul docimologic scris; c) testul docimologic aplicat (bazat pe probe practice).
2) Metode de evaluare realizate prin probe/operaţii de auto­măsurare (cantitativă), autoapreciere (calitativă), autodecizie (managerială) – metoda autoevaluării.
3) Metode de evaluare realizate prin probe/operaţii de consemnare a produselor activităţii, elaborate de cel evaluat, acumulate longitudinal, în timp determinat (un semestru, un an de învăţământ) – metoda raportului de evaluare/portofoliul.
Metodele de evaluare sunt valorificate la nivelul strategiilor de evaluare, integrate în structura activităţii de instruire organizată în cadrul procesului de învăţământ în diferite momente temporale, la începutul, pe tot parcursul şi la finalul acestuia. Avem în vedere: a) strategia evaluării iniţiale/predictivă; b) strategia evaluării continue/formativă; c) strategia evaluării finale/sumativă – temă abordată în numerele anterioare ale Tribunei Învăţământului.
În plan normativ, metodele de evaluare clasificate pot fi valorificate la nivelul celor trei strategii de evaluare, în raport de: a) funcţiile specifice acestora; b) relaţiile speciale existente între metodele de evaluare – formele de evaluare – stilurile doci­mologice, angajate în realizarea eficientă a funcţiilor res­pective (diagnostică şi predictivă; formativă/autoformativă; sumativă/cumulativă) în orice context didactic (lecţie, grupuri de lecţii/unităţi de instruire, modul de studiu, capitol; semestru, an, treaptă de învăţământ).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA