Cititul și bunele lui practici

Elevii de azi nu citesc? Chiar toți? Dar cei care schimbă între ei cărți și impresii despre cărți? Cei cu fișe pline la biblioteca școlii și cei crescuți în case cu biblioteci până-n tavan? Cei care-și trag părinții pe la standul cu cărți din hipermarket și le pun și cartea aia, și aia în cărucior și-o vor și p-asta? Sigur, pe elevi n-are cum să-i atragă spre citit defilarea de autori din programa de școală, fiecare prezentat cum altfel decât că a fost (invariabil și fără nuanță, „un scriitor de seamă“), nu că este, de parcă literatura de azi ar fi depopulată. N-are cum să-i atragă nici crisparea cu care subiectele de examen le cer să facă dovada citirii unor fracturi de texte. Îi atrag însă pe elevi spre citit sprinteneala minții unor profesori care-n general dau din umeri în fața a ceea ce „se cere“, profesori care mimează că se pun la mintea copiilor și-n același timp rămân cu capul lor pe umeri și, mai ales, profesori care, ca să le poată deschide copiilor drumul spre carte, sunt ei cunoscători ai unui număr de cărți.

Împrumut de la biblioteca de acasă

La Școala Gimnazială Nr. 95 din Sectorul 3 s-a fixat un obicei: la întoarcerea din vacanță, în fiecare clasă, fiecare elev le prezintă colegilor cea mai interesantă carte pe care a citit-o. La urmă, fac schimb de impresii și ajung să schimbe și cărți între ei. Directoarea școlii, prof. dr. Mihaela Bazarciuc, spune că biblioteca școlii nu are o dotare grozavă și atunci copiii recurg la împrumuturi între ei, din bibliotecile de-acasă. Ideea îi aparține învățătoarei Florinela Savu. Doamna profesoară Bazarciuc se arată nițel nostalgică: „Pe vremea mea, când se punea mâna pe o carte bună, se plimba cartea prin tot blocul și era un maraton de lectură rapidă ca să fie înapoiată la timp“. Acum, subliniază, prin efort personal și conexiuni, împreună cu toată comunitatea profesorilor, elevilor și părinților, atrage în școală editori, scriitori, psihologi, alți oameni de cultură. Așa le-a fost oaspete și parteneră de dialog Ana ­Blandiana. Le-a dat autografe, au vorbit despre poveștile motanului Arpagic, au intrat nițel și în filozofie, și în istorie, cu memorialul durerii și cu ce a însemnat comunismul pentru literatură.

Atrași spre lectură de cadre didactice precum prof. Loredana Andrei (limba și literatura română) și toate învățătoarele, de bibliotecara Ana Găman, elevii se reunesc în ateliere de lectură (în special pentru ciclul primar), pe urmă vizionează filme ecranizate după cărți, ca să înțeleagă mai bine mesajul celor citite.

Super-cititorii din Pajura

La Școala Gimnazială Nr. 178 din București (școală de cartier, în Pajura), se formează anual super-cititori, iar la sfârșitul anului școlar sunt premiați cu o diplomă și o carte și primesc titlul cum altfel decât de Super Cititor. O dată pe săptămână, când școala se făcea în școală, mulți elevi mergeau la cercul de lectură „Prietenii cărților“. Ca reflex al lecturii, în școală erau puse în scenă piese de teatru și recitaluri de poezie, se citeau creații literare, se învățau și se cântau colinde. Biblioteca școlii era centrul de greutate pentru acestea. Spune bibliotecara Camelia Ichim: „Am avut de-a lungul anilor o permanentă preocupare, chemare de a atrage cât mai mulți elevi spre lectură. Am cultivat mereu interesul, preocuparea spre lectură, începând cu cei mici de la clasele pregătitoare și eu zic că mi-am atins scopul final. Au venit întâi să vadă cum arată o bibliotecă, apoi să-și facă fișe de cititor și să împrumute cărți. Permanent m-am consultat cu cadrele didactice și cu elevii pentru a achiziționa cărțile cerute și a fi în pas cu ultimele cerințe și nevoi. Cel mai important lucru după părerea mea este relația afectivă bibliotecar-elev. Copilul vine din plăcere la bibliotecă dacă știi ce să oferi“.

În calitate de director al Școlii Gimnaziale Nr. 178, prof. Daniela Paizan subliniază că deschiderea spre învățămintele desprinse din carte, din cultură, din informațiile serioase înseamnă preocupare generală pentru elevii și profesorii școlii, susținuți și încurajați de părinți și prieteni, de comunitatea din jurul școlii.

Cărămizile din zidul lecturii

Din „cărămizile lecturii“, elevii ridică „zidul lecturii“ la Școala Gimnazială Nr. 97 din București. Îi îndrumă Florentina Zarafu, profesor pentru învățământul ­primar. „Cărămizile“ sunt închipuite ­dintr-un soi de etichete pe care fiecare elev, cum termină de citit o carte, scrie titlul, autorul și se semnează. Pe măsură ce câte un elev mai citește câte o carte, „cărămida“ corespunzătoare este lipită pe un panou care astfel devine „zidul lecturii“. Concomitent, fiecare elev cititor ține un jurnal de lectură. Periodic, este premiat „Cel mai mare cititor“, într-o competiție caracterizată de doamna profesoară Zarafu drept „o efervescență, o nebunie“.

Vorbind despre „Metode și tehnici de lucru pentru a stimula interesul pentru lectură“, Daniela Istodor, profesor pentru învățământul primar, remarcă succesul de care se bucură la ciclul primar povestirile scurte, a căror citire în clasă este întreruptă în câte un moment interesant al acțiunii, cu indicația de a continua fiecare acasă lectura. Alte metode pentru atragere către carte cu priză la școlari enumeră indicarea unui termen până la care trebuie citit ceva, schimburile de cărți între copii, alegerea de către ei a unor volume, desfășurarea unor mici concursuri tip cine știe mai mult din citit.

La Școala Gimnazială Nr. 97, ca și în multe alte școli, lectura le deschide elevilor calea spre exprimarea propriilor disponibilități creative. Unii încearcă să le valorifice prin scris, alții să le transfigureze pe scenă, fie ea ad-hoc, în vreo clasă, în fața colegilor, părinților, profesorilor. Dramatizarea după Muzicanții din Bremen de Frații Grimm e un exemplu.

Și la Școala Gimnazială Nr. 97 biblioteca atrage elevii, și încă mult. Bibliotecara Maria Pahide spune că în special elevii din ciclul primar stau la coadă la ușa bibliotecii. Statistica arată că nu exagerează: de unde acum vreo trei ani numărul utilizatorilor era de 525 pe an, acum a ajuns cam la 1.700 de volume împrumutate anual. „Cartea este o pasiune a copiilor școlii noastre“, conchide prof. Nicoleta Peltecu, director al Școlii Gimnaziale Nr. 97.

Profesorul, copilul, părintele – un triunghi echilateral

Discuție despre lectură cu elevi de la Liceul Teoretic Ion Barbu din Sectorul 5 al Capitalei. „De ce citim?“, lansează provocarea unul dintre ei, Dumitru Sorin Diplaș, tot el răspunzând: „Citim pentru a ne relaxa, a ne informa, pentru a găsi și alte posibilități de a acapara informație“. Colega sa Bianca-Maria Radu face observația că mulți adolescenți nu citesc pentru că nu găsesc cartea potrivită vârstei, timpului de azi. Subscriu la idee Andra-Iuliana Dinu, Edward Suleiman Al Jabali, Elena Denisa Nazare. În același timp, spun ei, nu resping valorile literare clasice. Andra se declară o admiratoare a operei lui George Călinescu, o dovadă prezentată fiind un dialog imaginat de ea chiar cu acesta, luând ca pretext Cartea nunții.

Din perspectiva profesorului (pentru învățământul primar), Mirela Pârșcoveanu vorbește despre o practică a sa, aceea de a-i îndemna pe părinții copiilor încă de la clasa pregătitoare să-și facă timp, chiar zece minute, seara, să se strângă toți ai casei în jurul unei cărți din care cineva să citească – la început, un adult, apoi, pe măsură ce zilele de mers la școală se adună, cel mare care citește mai cere și ajutorul copilului la câte un cu­vânt, pe urmă la mai multe, până ajunge copilul să le citească celor mari. Prof. Mirela Mistodie, de la Liceul Teoretic Ștefan Odobleja din Sectorul 5, și-a făcut o preocupare constantă din a le cultiva interesul pentru apelul la informare din cărți și celor mari, și celor mici. Prof. Daniela Manea, de la Școala Gimnazială Nr. 150, sugerează imaginea unui triunghi pentru ce ar trebui să însemne locul lecturii în viața de fiecare zi a tuturor: „Eu, părintele și copilul formăm triunghiul. Atât timp cât acest triunghi este echilateral, e bine“.

Toată școala citește

Prof. Anca Tîrcă, expert educațional, este inițiatoarea campaniei „Toată școala citește“. Este după cum îi spune numele: un moment din rutina orelor zilnice când toți elevii lasă alte treburi de-o parte, iau cărți în mână și se așază și citesc; nu neapărat mult, ci măcar câteva pagini, să zicem, cât ține o recreație, chiar din acelea scurte, de cinci minute. A devenit o mișcare, un curent, unii i-ar zice și fenomen. Uneori, elevilor și profesorilor care citesc li se alătură, veniți la ei în școlaă, scriitori de literatură pentru copii, cum sunt Cristina Andone, Claudia Groza Lazăr, Petre Crăciun.

Dintre multele școli care au aderat la campanie sunt de lăudat Școala Gimnazială Nr. 280 din București, Colegiul Național Nicolae Titulescu din Pucioasa, județul Dâmbovița, Școala Gimnazială Sfânta Vineri din Ploiești, Școala Gimnazială din comuna Cislău, județul Buzău, Școala Gimnazială Constantin Ivănescu din comuna Poșta Câlnău, județul Buzău.

„Citește românește“, susținere pentru carte în vreme de criză

Un demers amplu de susținere a cărții – autori și editori – în aceste vremuri de criză desfășoară Ministerul Culturii, ca inițiator, sprijinit de Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Editorilor din România și compania eMAG: campania „Citește românește“. Obiectivul afirmat de inițiatori este „de a promova cărțile autorilor autohtoni și de a realiza o comunicare mai bună între aceștia și cititorii lor. Totodată, proiectul își dorește să crească consumul de carte, în general, România aflându-se pe ultimele locuri din Europa la acest capitol, cu aproximativ 20 de milioane de cărți vândute anual, în timp ce în Italia se comercializează aproximativ 190 de milioane, iar în Franța, 430 de milioane“; și accentuează inițiatorii: „În această perioadă, în care târgurile de carte și librăriile mari au fost închise sau nu au mai avut posibilitatea de a fi organizate, încercăm să fim alături de autorii români prin promovarea consumului de carte românească“.