Bucuria de-a aduce un copil pe lume este imensă. Năpădit/ă de toate emoțiile frumoase create de mica minune a lumii pe care ajungi să o ții în brațe fără a-ți mai putea dezlipi ochii de la ea, îți propui să-i acorzi o șansă la o viață frumoasă.

Te întrebi apoi cum să faci asta? Îi asiguri un regim de viață sănătos, o casă frumoasă și confortabilă, un climat familial armonios, o grădiniță și o școală bună, o companie atent selecționată și poate, cele mai importante, prezența, disponibilitatea și implicarea ta extrem de iubitoare ca părinte în multe dintre activitățile sale de copil.

Pentru el, tu ești „corola de minuni a lumii“, cel care-i călăuzește pașii, părintele a tot știutor și a tot protector în viața pe care el o descoperă pas cu pas alături de tine și în care experimentează senzații de tot soiul. Acestea fac ca tot ceea ce învață să capete substanță și să activeze cruste de neuroni ce păstrează într-un mod fidel amintirile în memoria episodică.

Cercetările neuroștiințelor ne spun că „succesul speciei umane în evoluție se bazează pe capacitatea noastră de a învăța din experiențe, adaptându-ne apoi, schimbându-ne sau modificându-ne comportamentele cu proximă ocazie“ (Joe Dispenza,Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală, p. 232, Editura Curtea Veche). „Ceea ce vedem, mirosim, auzim, gustăm și atingem/pipăim transmite simultan către creier un crescendo de stimuli senzoriali prin cele 5 căi. Când informația ajunge în creier, se activează și se reorganizează jungle de neuroni, cu o eliberare formidabilă de neurotransmițători în spațiul sinaptic, precum și în alte regiuni ale creierului. Apar noi scheme neurolo­gice sinaptice care încep să modeleze creierul, să înglobeze experiența respectivă pe hartă, sub formă de noi amintiri exprimate prin rețele nervoase.

Eliberarea de substanțe chimice cerebrale are ca rezultat producerea de emoții și senzații specifice, produsul final al fiecărei experiențe. […] Combinația dintre ceea ce trăim ca experiență și cele simțite formează în mod natural amintiri durabile. […] Când ne amintim o experiență, simțim exact același lucru ca în momentul în care s-a petrecut evenimentul. Când, conștient sau inconștient, ne activăm rețelele nervoase asociate oricărei experiențe (amintiri), circuitele pe care le activăm produc în creier aceleași substanțe chimice corespunzătoare fiecăreia. Substanțele chimice respective transmit apoi semnale către corp și, drept urmare, când recreăm o amintire, reproducem în corp aceleași emoții legate de evenimentul inițial. Corpul trăiește apoi experiența, înregistrată neurochimic în creier sub formă de emoție. Amintirile episodice sunt evocate sub formă de sentimente, iar sentimentele se află întotdeauna în raport cu experiențele. […] Aproape tot ce învățăm, tot ce trăim ca experiență și ne amintim se asociază cu o serie întreagă de fragmente de informație și cu emoții stocate în neocortex“ (Joe Dispenza, Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală, p. 228-229, Editura Curtea Veche).

Așadar, poate că rolul cel mai dificil pe care îl avem ca părinți este acela de a crea experiențe interesante, calde și prietenoa­se pentru copiii noștri, astfel încât, apoi, în anumite contexte ale vieții lor, să poată reactiva toate aceste trăiri puternic încărcate emoțional. Ele devin factori motivaționali importanți pentru noi experiențe extraordinare de dezvoltare personală și relațională. Cititul este o activitate extrem de stimulativă pentru o creștere și transformare frumoasă a copilului.

Oamenii de știință au constatat că procesul de învățare a cititului este etapizat, începe în copilăria timpurie și continuă în anii de școală. El este un proces serios, anevoios uneori, dar creșterea unui copil care transformă dorința de a citi, a afla, a descoperi într-o pasiune pentru lectură înseamnă joacă, distracție, iubire, imaginație, veselie împărtășită cu cei dragi părinți, bunici, frați etc. Așadar, știința implicării și motivării pentru lectură a copilului e necesar a se asimila de timpuriu de către cei care îmbrățișează pentru prima oară rolul de părinte.

Serviciile psihologilor educaționali se dovedesc a fi de mare folos pentru această pregătire. Accesate din timp, permit părinților folosirea oportunității pe care o oferă extrema plasticitate a dezvoltării rețelelor neuronale la copii în perioada primilor cinci ani de viață. Psihologii educaționali pot consilia părinții, oferind, printre altele:

• tehnici de relaționare, de implicare stimulativă a părintelui în joc și în activitatea de lectură a bebelușului și preșcolarului;
• informații despre amenajarea spațiului casei într-un mod stimulativ pentru accesarea și valorizarea cărților de timpuriu de către copil;
• modalități de validare a copilului în cadrul activităților de lectură;
• criterii de selecție a lecturilor și achiziționare a cărților;
• algoritmi de valorificare a textului și imaginilor în procesul de dobândire a cititului și al creării motivației pentru lectură;
• modalități de dezvoltare a auzului fonematic, de corelare a sunetelor cu literele alfabetului, de formare a unui vocabular bogat și de dobândire a unei pronunții corecte și a unei exprimări frumoase în propoziții.

de Elena Anghel Stănilă – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 14-15.