Alianța Colegiilor Centenare din România constată încă o dată faptul că amânarea aplicării descentralizării în marile colegii ale țării este pe cale de a face noi victime: persoane, instituții, proces educativ etc… A spune că suntem surprinși de ceea ce se întâmplă la C.N. Gheorghe Șincai din București ar fi un neadevăr, pentru că acest conflict, acest impas al bunei funcționări a unei școli de elită se adaugă la multe altele petrecute în decursul timpului în învățământul românesc preuniversitar, toate acestea fiind doar o consecință a lipsei autonomiei reale a marilor colegii.

Dacă prin descentralizare legiuitorii au înțeles doar transferarea unor decizii de la instituția de învățământ la minister, inspectorate sau primării, atunci avem de-a face cu un nonsens pentru că aceasta, descentralizarea, privește în primul rând școala, care trebuie să decidă pentru ea însăși,  creându-și propria cale și nu țintește înmulțirea numărului de stăpâni ai acesteia.

Colegiile centenare, printre care se numără și C.N. Gheorghe Șincai, unul dintre cele 27 de licee  fondatoare ale A.C.C., constituie un grup aparte în peisajul educațional românesc, școli în care valoarea a fost creată și confirmată în timp, în care s-a dezvoltat un spirit specific întreținut deopotrivă de elevi, de absolvenți, profesori și părinți, de comunitate în ansamblu (în monografii se vorbește de spiritul ,,meșotist“, ,,savist“, ,,mircist“ sau ,,șincaist“).

A spune că suntem surprinși de deciziile abuzive ale unor primării sau inspectorate școlare ar fi un alt neadevăr, pentru că e ca și cum i-am fi cerut unui câine să nu mai latre. El atâta poate!  Adevărata aberație apare când, prin lege, i se cere bietului animal să recite și să înțeleagă versurile lui Eminescu!!

Intruziunea în viața școlii, abuzivă sau permisă de legislația în veșnică modificare, este cea care face din majoritatea școlilor românești instituții lipsite de personalitate, în care profesorii sunt simpli salariați și nu educatori, în care elevii ajung pentru că așa li se cere și nu pentru că își doresc să învețe carte sau să fie mai bine educați.

Există în România școli care au reușit să reziste unor astfel de presiuni  conservându-și astfel propria identitate, dar toată această luptă a avut un preț care a afectat, într-un fel sau altul, adevărata menire a acestora: educația de calitate!

În acest context, aparent lipsit de perspectivă, A.C.C. își reafirmă crezul său că adevărata educație nu se poate face într-un sistem de învățământ discreționar, condus centralizat,  lipsit de stabilitate legislativă, care creează false ierarhii și care pune mai mult preț pe aspectul birocratic al muncii educatorului decât pe substanța acesteia.

Pornind de la constatarea că instituțiile școlare valoroase au propria lor personalitate , propriul lor ,,spirit“  și, în consecință, propriile lor nevoi, le cerem celor care vremelnic și ca urmare a unei legislații nefericite pot lua decizii în numele acestora să-și tempereze elanul managerial aplecându-și urechea și la glasul școlii.

P.S. Intriga: în 2017, dna dir. Silvia Mușătoiu refuză semnarea protocolului propus de Primăria Sectorului 4 prin care toate achizițiile școlilor din sector trebuiau să aibă acordul primarului. Acest protocol a fost urmat de un contract administrativ-financiar modificat față de varianta standard prevăzută într-un ordin de ministru, a cărui semnare a fost respinsă de dna director. Inspectoratul școlar, cum era de așteptat, a luat partea primăriei în acest conflict. Au început presiunile asupra școlii, primăria neaprobând anumite  cheltuieli cu toate că ele erau cuprinse în buget. 

Prof. George CAZACU, în numele Consiliului Director al A.C.C.