Dezbaterile asupra legilor din domeniul educațional au intrat în faza lor frivolă, bazată pe tras cu ochiul, pe prins din zbor și pe interpretat după ureche (zvonuri mediatizate ca „modificări importante”), în așteptarea dezbaterii parlamentare. Va fi dezbaterea finală, după ce legile au fost conduse dinspre „consultare publică”, prezentare itinerantă de către autoritatea ministerială, „consultare cu specialiști”, „agregare”, „integrare”, adoptare a proiectelor „în Guvern”. După toate acestea, legile rămân la mâna parlamentarilor. Dincolo de ce s-a dezbătut, s-a semnalat, s-a amendat, s-a apreciat, până la urmă, ce spune legea și cum trebuie să lucreze școala, tot parlamentarii hotărăsc.

Cine sunt cei care decid în Parlament asupra legilor educației analizează Enciclopedia parlamentarilor din educație, realizată de Societatea Academică din România ca parte a proiectului Monitorul Educației din România. Analiza vizează comisiile de profil din Camera Deputaților și din Senat: componența lor și activitatea fiecărui membru în prima jumătate din actuala legislatură.

Control parlamentar ineficient asupra Ministerului Educației

Ca o idee asupra așteptărilor față de parlamentarii în discuție acum, când este nevoie de ei în mod deosebit, ca decidenți asupra legislației în domeniu, este de reținut constatarea formulată de analiza Enciclopedia parlamentarilor din educație: „Aproximativ o treime dintre membrii Comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților (8/26) nu au adresat nici măcar o întrebare Ministerului Educației pe parcursul primei jumătăți a mandatului parlamentar. La Senat, în Comisia pentru învățământ, jumătate dintre membri nu au susținut nici măcar o declarație politică privind subiectele aflate pe agenda zilnică la categoria educație.”

Analiza asupra activității parlamentarilor din comisiile de învățământ monitorizează inclusiv inițiativele lor legislative, precum și prezențele în unități și în instituții de învățământ. Firesc, rezultă o prestație mai activă a reprezentanților opoziției parlamentare.

Analiza de față realizează în cazul parlamentarilor decidenți în domeniul educației ceea ce Ministerul Educației a trecut sistematic sub tăcere în cazul specialiștilor invocați drept contributori la legislația educației: îi prezintă pe rând, cu nume, prenume, imagine și, mai ales, tangența fiecăruia cu educația și formarea, care să-i recomande nu numai pentru păreri, ci și pentru inițiative și decizii în domeniu.

Termenul de o lună, insuficient pentru dezbatere amplă în ambele camere ale Parlamentului

Analiza Enciclopedia parlamentarilor din educație avansează o serie de recomandări pe baza aspectelor constatate și evaluate. De referință în cadrul la zi al deciziilor asupra legislației fundamentale în domeniu este recomandarea concluzivă: „În contextul elaborării noului pachet legislativ în domeniul educației, credem că termenul de o lună avansat în coaliția de guvernare este insuficient pentru o dezbatere amplă în ambele camere ale Parlamentului. În acest sens și pentru a permite parlamentarilor să efectueze propriile consultări cu alegătorii pentru a putea depune amendamente, considerăm că perioada dezbaterii parlamentare ar trebui să reflecte nevoia de transparență, consultare și comunicare între aleșii naționali și electorat.”

Autorii analizei subliniază că „pentru a vedea concluziile monitorizării, cine au fost cei mai activi și cei mai absenți parlamentari în domeniul educației, puteți accesa sumarul executiv al analizei la această adresă: https://bit.ly/3QwsiRH 
Enciclopedia este disponibilă la această adresă: https://bit.ly/3XszWim“