„Voi scrie aici gândurile mele fără ordine, dar poate nu într-o confuzie lipsită de scop: aceasta este veritabila ordine care-mi va marca obiectul chiar prin dezordine. I-aş acorda prea mare onoare subiectului meu dacă l-aş trata în ordine pentru că vreau să arăt că el este incapabil de ordine.“
(Blaise Pascal, Cugetări)
Am un prieten care este colecţionar de idei bune, ratate. Ale lui şi ale altora. Pasiunea i-a început de ceva vreme, oricum ani spre zeci de ani, cu timiditate şi cu dificultate în obţinerea materiei prime.
Ceva însă în ultimul timp i-a permis o completare a colecţiei, aş putea spune chiar că are destulă marfă pe stoc. Mai mult, dacă la începuturi căuta dubluri şi nu găsea, acum se pare că reiterarea erorilor este din abundenţă.
O altă caracteristică observabilă în ultimul timp este că înainte erau idei mari, cu ratări mari. Spectaculos, desigur. Acum s-au înmulţit ideile mici, cu ratări mari sau chiar ratările fără nicio idee în spate.
O parte a colecţiei este pour le connaisseurs – clasa ideilor fixe, subclasa puţine, dar fixe. Este ca raftul cu delicii. Te duci, deschizi uşa, inspiri şi deja îl invidiezi pe cel care le-a produs pentru îndemânarea cu care menţine o vechitură – marotă, să-i zicem – în zona fashion, zicându-ţi: asemenea artist, aşa artă! Vârsta nu este un criteriu foarte bine corelat cu numărul ideilor, în sensul proporţionalităţii directe, din contră, new entrants consideră că parada pe această zonă le dă o aură de vintage…
I-aş fi propus prietenului meu să facă un studiu demn de o lucrare de doctorat, dar ideea mea s-a insinuat direct în colecţie. N-a mai aşteptat o confirmare a ratării, realitatea impunând-o ca pe un dat.
Oricum, prietenul meu este în căutare de curator al colecţiei, pentru că ideea sa de a colecţiona idei bune, ratate devine parte a propriei colecţii, ceea ce devine deja înfricoşător, pentru că apar întrebări: Este o idee bună, dar raată – ab initio, să ai o idee bună, dar ratată – ab initio?
Gabriel VRÎNCEANU,
Director Casa Corpului Didactic, Bucureşti