Interviu cu prof. Ion Duță, președintele Sindicatului din Învățământ „Școala Prahovei“

Stimate domnule președinte, vom începe abrupt acest interviu deoarece sunt multe aspecte de pus în discuție. Ce ne puteți spune despre costul standard per elev din momentul de față? Este necesară majorarea acestuia?

Costul standard per elev/preşcolar pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi pentru contribuţiile aferente acestora pentru unităţile de învăţământ, inclusiv stabilirea valorii costului standard pentru coeficientul 1, crește de la 4.413 lei (în anul 2018) la 5.384 lei (în anul 2019).

Cu toate acestea, majorarea este insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor care trebuie făcute (investiții în infrastructură, internet în fiecare școală, mijloace didactice moderne, asigurarea condițiilor igienico-sanitare decente etc.).

În momentul de față, se respectă parteneriatul social pentru educație, domnule președinte?

Nu putem să nu recunoaștem că, în ultimele luni, parteneriatul social și dialogul social între MEN și federațiile din învățământ s-au îmbunătățit, considerabil, cu toate că rezolvarea problemelor reale semnalate de sindicate își găsesc cu greu rezolvarea și nici atunci complet.

Ducem o luptă continuă, care ne uzează fizic și psihic, pentru a determina factorii decizionali din minister și factorii politici să se aplece cu seriozitate asupra problemelor din sistem și să le rezolve, respectând interesul superior al copilului, precum și drepturile legale ale întregului personal din învățământ.

Apropo de dialogul social minister-sindicate, cum arată? Care este situația plății sumelor rezultate din sentințele judecătorești definitive la nivelul județului Prahova?

Dacă dialogul social este deschis și am reușit să încheiem și un acord cu ministerul, cu obligații și termene clare, totuși, până acum, multe puncte din acord nu sunt respectate de partea guvernamentală. Printre aceste puncte se regăsește și cel referitor la plata sentințelor judecătorești și a dobânzilor, obligație care avea termen de rezolvare data de 31 ianuarie 2019.

Suntem prinși între jocuri și interese politicianiste, fiecare parte, Guvern și Președinție, dând vina una pe cealaltă pentru neadoptarea bugetului nici până la această dată.

Sumele din sentințe sunt cuprinse în Legea bugetului de stat pe 2019, dar nu pot fi plătite până la promulgarea lui și publicarea în Monitorul Oficial.

Așteptările noastre sunt la fel de mari ca și dezamăgirile.

Ultimele cazuri de violență  în școli, în mod special, înjunghierea unei profesoare chiar în fața cancelariei, arată că școala a devenit un spațiu al nesiguranței. Ce se poate face pentru stoparea violenței în unitățile de învățământ? Este nevoie de statut de autoritate publică pentru cadrele didactice?

Din păcate, s-a ajuns și în această situație gravă, din nerespectarea Legii 35/2007, completată cu Legea 29/2010, legi care reglementează, clar, atribuțiile organelor care trebuie să răspundă și să se preocupe de asigurarea siguranței și pazei în unitățile de învățământ.

Enumerăm aici Prefectura, ca organ coordonator, Poliția, Jandarmeria și Administrația Locală. De la producerea acelui nefericit eveniment, Sindicatul „Școala Prahovei“ a demarat o serie de acțiuni (mitinguri de solidaritate, emisiuni de dezbatere la TV, demersuri către factorii responsabili) și au culminat cu inițierea unei teme pe această speță, în cadrul Comisiei de Dialog Social de la Prefectura Prahova, unde s-a dezbătut această problemă și unde s-au identificat o serie de măsuri ce trebuie luate pentru a preveni și a diminua acest fenomen al violenței în unitățile de învățământ.

În același timp, FSLI a propus, cu sprijinul unor parlamentari, un proiect de lege prin care să se confere statut de autoritate publică întregului personal din învățământ.

Sperăm ca parlamentul să ia în dezbatere, cu celeritate, acest proiect de lege și să îi dea o finalitate.

Ministrul educației, Ecaterina Andronescu, și-a propus digitalizarea educației – table inteligente și tablete la nivelul întregii țări. Cum comentați acest lucru?

În principiu, inițiativa este lăudabilă, în contextul în care digitalizarea este un proiect important la nivelul Uniunii Europene. Problemele sunt două în aplicarea acestui proiect: depistarea și asigurarea sursei de finanțare și pregătirea resursei umane, pregătirea profesorilor în a ști să folosească aceste mijloace de învățământ. Vom trăi și vom vedea dacă acest lucru va rămâne doar la stadiul de proiect, sau se va materializa, așa cum dorește doamna ministru.

Tot doamna Andronescu ar vrea ca profesorii să fie retitularizați din trei în trei ani, pentru verificarea cunoștințelor. Ce părere aveți de această posibilitate?

Ideea doamnei ministru este preluată de la sistemul de învățământ din Japonia.

Dacă ați observant, avem un apetit de a implementa tot felul de sisteme importate din alte țări, fără să le adaptăm la condițiile socio-culturale și financiare din România.

Când vom avea investiție în resursa umană, în pregătirea ei permanentă (pregătire care necesită mulți bani), când vom avea un nivel de salarizare măcar apropiat de cel al Japoniei, unde salariul unui professor este în jur de 14.000 de euro, când vom crea condiții decente de trăi și locuințe pentru profesori, când naveta nu va mai seca aproape un sfert din venitul unui profesor, vom putea spune că ideea doamnei ministru este fezabilă.

Deocamdată este doar o utopie, neaplicabilă, menită să producă și mai multe distorsiuni în sistemul de învățământ românesc.

Încheiem cu bugetul. Sunteți mulțumiți cu ce a primit Educația anul acesta? Sau și de această dată vorbim de un buget de austeritate?

Voi încheia foarte scurt. Bugetul Educației pentru acest an, conform Legii bugetului, a cunoscut o mărire substanțială, dar insuficientă pentru rezolvarea problemelor multe din sistem, majoritatea fiind generate de o lege care are multe lacune și care produce haos, fără să îndrepte inechitățile din sistem, ba chiar le accentuează. Este vorba de celebra Lege 153/2017.

Noi cerem un lucru legal, și anume ceea ce este prevăzut în Legea Educației Naționale (Legea 1/2011), acordarea unui procent de 6% din PIB pentru Educație.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU